Incercand sa mergem drept, intr-o lume stramba, nu ne mai ramane decat “frumosul” Va invit la un moment de relaxare si contemplare a frumosului, cu povestile din spatele fotografiei, povestite chiar de autorii lor!

 

Ramona Milata-Brasov

Buna ziua dragi conasi Ma numesc Ramona Milata si va salut din frumosul Brasov. Pasiunea mea pentru fotografie dateaza de cativa ani, inspirandu-ma de la sotul meu, el fiind cel care a inceput cu fotografia. Inca mai sper sa fac o scoala serioasa de fotografie, insa pentru moment experimentez si fotografiez cam tot ce-mi pica. Cat despre fotografia selectata, a fost ceva ce mi-am dorit sa incerc mai demult. Am vazut ceva tutoriale pe youtube, diferite abordari, dar la momentul respectiv nu aveam echipamentul necesar. Zilele trecute chiar ma gandeam ce as putea sa incerc in casa si am vazut niste fotografii macro cu apa si ulei la un prieten. L-am rugat sa imi dea detalii si am incercat si eu. Set-up-ul a fost unul la indemana oricui: o bucata de geam, o tava de sticla, apa, ulei, un smartphone la care am tot schimbat background-ul Am pus bucata de geam pe 2 cutii metalice (de inaltimea cutiilor de compot J ), dar se pot folosi si carti, CD-uri, orice altceva aveti la indemana . Pe cutii am pus “foaia” de geam si apoi tava de sticla in care am pus apa, cam 2 degete si ulei, 1 lingura si apoi inca una jumate, ca era prea putin. L-am amestecat ca sa se formeze bulele. Sub geam am pus telefonul si am selectat diverse teme, fundaluri, din galerie si am facut o intreaga serie. Aparatul foto pe trepied, obiectivul perpendicular pe tava de sticla. Echipamentul folosit : Canon Eos 760d , obiectiv macro Sigma 105 mm, f 2.8. Si setarile pentru aceasta fotografie: 1/125 sec. f/4.5 , ISO 800 si prelucrata in LR. A fost o modalitate placuta de a imi petrece dupa amiaza si de a face ce imi place. Voi ce mai fotografiati in aceasta perioada? Multumesc pentru selectie, multa sanatate tuturor si lumina buna.

 

Gratian Balan

Buna, multumesc pentru selectarea imaginii mele ,nu stiu daca indeplineste conditiile pentru a fi fotografie dar mie imi place , e o imagine autentica a regatului unit unde ploua foarte mult iar lumina am surprins-o bine zic eu, Numele meu e Gratian, nu sunt profesionist si nici nu fac full time fotografie, poate in viitor da.Sunt pasionat de aceasta arta si cand am timp liber il folosesc in fotografie.Inca nu am ales o latura aparte , imi place cam totul,desi sunt cateva parti unde nu as clipi in alegere.Fac parte din vreo 20 de grupuri internationale de fotografie, inclusiv pixoto Imaginea e din 2017 luna mai, pe la ora 17,20 pm, cred ca in weekend, iesisem singur la o tura foto, nu pentru ca vreau neaparat sa fiu singur dar am incercat sa iesim mai mltii odata insa fara concretizare. Era o zi ploioasa cam ca de obicei in Londra, si am profitat de lumina care era dar si de faptul ca acolo sub acel arc de pasaj al podului Tower bridge, nu ploua deloc, am asteptat cam 20 minute caci mai erau alti fotografi, turisti etc, am montat trepiedul, am pus umbrela pe care o aveam cu mine si am tras cateva cadre , vreo 5, si asta a fost.Referitor la aparatura si setari, am folosit un crop senzor d7200 Nikon si obiectivul de la sigma 17-50mm 2.8, iso 100, f16 10 sec, 17mm si un filtru nd zomei cokin z .Editez doar cu lightroom..Sunteti un grup de calitate unde oamenii se respecta intre ei si de aceea imi place.Pentru mai multe imagini accesati gratian balan phptography pe facebook sau gratianbalan.com Lumina buna tuturor

 

Mecinun Faic-Constanta

Buna ziua si multumesc frumos pentru apreciere. Prietenii imi spun Mec sau Mishu, sunt din Constanta si lucrez ca ofiter 1 pe yachturi si nave pasagere de prin 2009. De pe data de 6 Decembrie am inceput voiajul si speram sa bifez pentru a patra oara inconjurul lumii ce ar fi trebuit sa dureze aproximativ vreo 5 luni dar totul s-a ruinat odata cu pandemia, fiind nevoiti sa debarcam toata lumea si sa ne oprim la jumatate din voiaj. Ce as putea sa va spun decat ca sunt la inceput de drum si sincer chiar ma simt foarte atras de fotografie. De curand am achizitionat un aparat Sony A7iii si incerc sa invat tainele fotografiei dar se pare ca nu este chiar asa de usoara Poza a fost facuta in Antarctica, Brown Station imediat dupa ce am ancorat. A fost pentru prima oara cand am ajuns si eu in Antarctica. Intra-devar este cu totul diferita fata de Alaska sau alte zone polare. Stiam ca sunt multe de pozat si am facut in asa fel incat sa am aparatul langa mine…just in case. Dupa cum vedeti Roald Amundsen este o nava de expeditie avand pavilion norvegian. Ea opereaza in general in zonele polare si ce o face mai speciala este faptul ca este prima nava din lume construita cu propulsie hibrida un fel de masterpiece in industrie. Nava a fost data la apa in anul 2019 iar la botez in locul traditionalei sticle de sampanie s-a folosit o bucata de gheata. De obicei vremea este foarte NEPRIETENOASA in Antarctica dar noi am avut norocul de 1/ 1.000.000 sa avem o asemenea zi, fara vant, fara ceata fara ploaie sau ninsoare, totul CALM. Savurandu-mi cafeaua de dimineata am vazut o pe radar si mi-am dat seama ca o sa treaca foarte aproape de noi, asa ca nu am ezitat si am scos aparatul. Lentila folosita a fost cea din chitul cu care a venit aparatul (FE 28-70 f3.5). Setarile 1/250s ,f/10 , ISO 100. De cand cu restrictiile impuse nu prea am mai avut timp sa iesim mai deloc in porturi asa ca ne multumim sa pozam doar norii si soarele. Pe timp de noapte nu prea ne permitem sa fotografiem din cauza valurilor Va multumesc inca o data pentru apreciere sper sa invat multe de la voi de acum incolo pentru ca observ ca sunt multi titani prin jur ! Va urez multa sanatate! Mec

 

Adrian Tudose

Povestea acestei fotografii are stransa legatura cu situatia pe care parcurgem cu totii acum. Spunea cineva pe grup ca ” acum descoperim frumosul de langa noi” da asa este, cu totii avem timp acum sa cautam frumosul de langa noi, de acasa. Ma simt norocos ca stau la tara, ca am o curte mare in care nu ma plictisesc. Locuiesc intr-o zona foarte linistita, atat de linistita incat uneori vad caprioarele trecand la cativa pasi de casa. Avand multa treaba prin curte, tin langa mine aparatul foto cu un tele pentru ca pasarile nu sunt in carantina. Asa dar le urmaresc ba prin pomi, ba pe gardul vecinului. Asa am realizat si imaginea de fata, cu acest sturz care ma vizitat la primele ore ale diminetii. Am folosit un aparat Canon 5d mark 4 si obiectivul 100-400, iso 1000, f 5,6 timp expunere 1/250 sec. Cu aceasta ocazie vreau sa transmit un mesaj tutor conasilor. Stand acasa acum, cu totii avem timp sa meditam putin, acest lucru ne-a dat o pauza sa ne gandim la ce vom face pe viitor. Personal cred ca ar trebui sa ne bucuram mai mult. Sa ne bucuram mai mult, si sa fotografiem mai putin. Poate ca asa vom veni cu imagini mai bune si mai fericiti. Bucurati-va cu toata fiinta voastra la urmatoarea iesire. Va doresc sanatate si grija de voi si de cei dragi !

 

Alexandru Handrache- Suceava

Nu sunt fotograf de wildlife, dar am auzit ca in rezervatia naturala din Vanatori Neamt e plin de zimbri, cerbi si tot felul de animale pe care nu le gasesti in mod normal asa usor. Mai facusem o plimbare prin august, pentru a cerceta zona, dar fara prea mare succes.

Mi-am programat cateva vizite incepand cu prima ninsoare din 2019 si am reusit sa ma intorc cu cateva cadre faine, mult mai faine decat am sperat.

Fotografia este facuta cu nikon d750 si cu excelentul tamron 150-600g2, in plin viscol. Ningea atat de tare incat mi s-a umplut parasolarul (pentru cine nu stie cum arata parasolarul de la obiectivul asta, e cat un castron de supa) cu zapada. As minti daca as spune ca a fost o sesiune usoara, imaginati-va o plimbare prin padure la -15 grade cu viscol puternic, pentru cateva ore, dar nu ma plang, stiam la ce merg. Bonus la final, cand am gasit masina aproape ingropata in zapada.

Parcul National Vanatori-Neamt, jud Neamt, 29.12.2019

https://www.instagram.com/handrache_alex

 

Vlad Ghita-Bucuresti

Eram in Cascais ( Portugalia) si plecasem sa vizitam diverse. Din cauza ambuteiajelor am decis sa opresc intro parcare si sa astept. Am coborat pe plaja si am stat cam 1h si 15 minute urmarind surferii, oamenii ce alergau si cupluri ce isi plimbau cainii. La toate acestea s au adaugat norii din spate ( s au format dupa vreo 30 minute de stat acolo).Ala a fost momentul in care am prins drag de acest sport si am decis sa ma intorc la Campionatul Mondial de surf ( trebuia sa ma duc anul asta dar o sa reprograme

Aparatura de la acel moment era un nikon d610 cu obiectivul meu preferat de calatorie 24-120f4 ( e departe de a fi perfect dar imi place ).

Despre mine, sunt Vlad, din Bucuresti, fotograf de evenimente si pasionat de calatorii. Regula mea principala in calatorii este sa ma folosesc de ceea ce am si imi ofera locul fara a neglija sotia . Nu m as intoarce intrun loc doar sa il fotografiez la apus/rasarit si daca imi place un anumit subiect stau maxim 15 minute sa il abordez( cat sotia bea o cafea ori face cateva poze cu telefonul).

 

Cristian Tatar-Italia

Nu sunt de felul meu foarte atras de fotografia still life dar constrâns fiind sa #stauacasa am zis sa încerc. Am făcut mai muuulte încercări pana sa-mi reușească ceva cât de cât ok. Am fost inspirat de imaginile Adinei si am căutat apoi sa vad cum se face. Nu e deloc greu. Oricine poate sa facă asta iar odată pornit creativitatea fiecăruia e stimulata. Locația in cazul asta nu prea conteaza dar pot sa va spun ca eram in camera de zi pe o măsuță pentru cafea. Am folosit o rezerva de la un geam din bucatarie, asezat pe 4 pahare ca sa am sub sticla o distanță de apr. 10 cm de masuta. Folosesc un Sony A7markll. Obiectiv folosit FE28-70 Sony+ un “Close-up” lense 4x. Apa pulverizată pe sticla pana la dimensiunea preferata a stropilor. O revista de fotografie cu un portret frumos așezată sub sticla. Întuneric in încăpere, am iluminat cu o mică lanterna doar ochiul din imagine. Expunere 3 secunde cu diafragma la 16. Cam asta e … Esențial a fost momentul când am descoperit ca lumina trebuie sa o pun sub sticla. In rest…clar totul, pe trepied, focus manual, declansare touchless (pe Sony se pot instala diverse aplicații care ajuta mult. In cazul asta apropiind mana de viewfinder se executa declansarea) Nu pot sa ma laud cu un website pentru ca nu ma consider încă demn de așa ceva. ISawThis este pagina mea pentru fotografie (Facebook). Cam asta ar fi..

 

Chilom Anca- Timisoara

Buna ziua! Ma numesc Chilom Anca si sunt din Timisoara, economist de profesie. Cochetez cu fotografia de putin timp doar, dar deja a devenit parte din mine. Ma fascineaza de fiecare data rezultatul pe care il poti obtine cand incepi sa vezi lumea altfel, sa ii observi detaliile. Cadrul este realizat intr-o zi frumoasa de vara, in iunie 2019, la un superb hotel din zona Meteora (Doupiani House). Locul era feeric, totul parea de poveste acolo, se incadra perfect cu atmosfera euforica surprinsa de noi la momentul sosirii, apusul si lumina lui de basm. Atunci am obtinut acest cadru, cu telefonul din dotare, un Iphone XS, sub euforia acelui moment, dar in graba sa surprindem apusul de pe culmile Meteorei. Este insa un cadru tinut de ceva timp la pastrare in arhiva, imi placea, dar nu parea nimic special la el. Acest lucru s-a schimbat zilele trecute, cand, pentru o provocare pe un grup, am reusit sa ii dau “o fata noua”. M-am jucat putin cu editarea si culorile si am reusit sa obtin aceasta combinatie mai aparte de culori. Si asa, a trecut de la un cadru tinut la naftalina, la unul de suflet. Exif: Iphone XS , 4.25mm, ISO 40, F/1.8, 1/120 sec Daca doriti sa imi vedeti si alte fotografii, pagina mea personala, recent creata: Chilom Anca PhotoMania. Va multumesc si va doresc lumina buna!

 

Chiticaru George Cristian- UK

Salutare! Locuiesc în Lymm, un sătuc mic din Anglia. După cum știți vremea de aici nu prea ține cu fotografii și nici cu amatorii, aici mă incadrez eu. Povestea șoricelului stă cam așa : Într-o zi de primăvară cu soare după foarte multe ploi mi-am luat camera din cui și am plecat într-o rezervație pe lângă casă cu gândul să prind ceva păsări. După cum știți că planul de acasă nu se potrivește cu cel de pe traseu, nu am avut noroc de păsări. Am schimbat lentila cu cea de macro cu gândul să fac ceva poze la insecte că le vedeam cum zboară pe lângă mine o grămadă. Parca îmi făceau în ciudă. Prea puțin noroc am avut și cu ele și am zis sa plec spre casa dar norocul mi-a surâs chiar aproape de ieșire din rezervație. Cu ochii tot după insecte am urmărit un fluture mai zăpăcit care a vrut să se așeze pe planta unde era acest șoricel. L-am văzut și deja mi-a trecut prin cap cum ar fi sa am o poză cu el. Mă gândeam să schimb lentila cu cea de 600 mm dar nu am vrut sa fac mișcări bruște sa îl sperii. Așa că am făcut cu cea de 105 mm pe care o avem la îndemână. Am rămas plăcut surprins când am văzut că nu a fugit și m-am putut apropia de el foarte mult. Cred că el a fost mai surprins de prezența mea pe acolo decât mine. După ce am făcut destule poze, am plecat și l-am lăsat pe aceeași plantă la fel de surprins. EXIF: f/5.6, 1/125, ISO 160. Nikon D3200, Sigma 105mm

 

Plaino Marian

Fotografia a fost facuta pe raul Li, regiunea Guangxi, China. Ce este asa spectaculos pe acest rau? Totul: relieful carstic este acoperit de paduri, iar zecile de stanci au denumiri teatrale numai de chinezi vazute, “Dealul Melcului”, ”Frumoasa uitandu-se in oglinda”, “Crapul blocat in rau”, dar mai sunt si stancile reprezentate pe bancnota de 20 de Yuani. Din cele mai vechi timpuri, localnicii pescuiau cu ajutorul cormoranilor. Totul este simplu, acestia au un inel pe gat, daca pestele e prea mare cormoranul se ineaca si iese repede la stapan sa fie salvat. Frumoasa poveste, dar astazi este doar un spectacol pentru turisti. Ajungi acolo in timpurile Chinei moderne, cu trenuri ce merg cu 300km la ora si, daca vrei sa ai parte de un spectacol cu adevarat dedicat, aranjezi cu “pescarul” o sedinta foto inainte de ora rasaritului, pana apare multimea de turisti. Spectacolul merita tot efortul, este cu adevarat rupt din povesti; iar la sfarsit, pentru a te trezi din farmecul povestii, achiti sedinta prin aplicatia cu codul QR al telefonului (folosita acum si la piata, pentru a cumpara un simplu patrunjel). Aparat Nikon D850, obiectiv Nikkor 24-70, f2.8

 

Mugurel Neag- Ohaba Ponor

Bună ziua! Povestea fotografie este una interesanta si suna cam asa: era o zi obișnuită de iarna, o zi in care trebuia sa merg la ai mei sa le duc hrana (1zi pe săptămână) Tata avand in grije oile acolo sus la conac”. Eu pasionat de fotografie si obsedat sa fac poze la ori ce:)), aparatul era in permanenta legat de gat. Am surprins acest cadru întâmplator pe cand mergeam să-l ajut sa dea oile in cină.

Oile mergând in șir indian, pe partie printr-o zăpada foarte mare, una dupa alta, o completat tabloul de iarna perfect pentru o fotografie reusita. Fotografia a fost realizata cu un Canon 750D 18-55 mm

Locuiesc in România într-un sat din munții Sureanu mai exact Ohaba-Ponor

https://m.facebook.com/ohabaponor/

 

Paul Clapa

Sunt un fotograf amator și interesul pentru aparatul de fotografiat și pentru se poate realiza cu acesta mi – a fost stârnit în timpul unor cursuri de demult în timpul scolii militare când eram fascinat de un Zenit TTL. Anii au trecut, am achiziționat un Canon, am trecut prin mai multe etape de tatonări, schimburi firești de obiective, body-uri, iar pentru ca am început cu aceasta marca de aparat am rămas fidel într o oarecare măsură dar am trecut și în barca mirrorless. Eu susțin ca sunt un pasionat de fotografie, îmi plac multe stiluri fotografice: stradala, social-jurnalism, de familie, natura, peisaje și portret, acestea din urma fiind totuși stilurile pe care le prefer și pe care am încercat sa le stăpânesc mai bine și sa ma dezvolt pe acest palier.

Într-o dimineață din primăvară asta, mi – am permis sa fac o ieșire, sa traversez o mica pădure din marginea Vasluiului, orasul meu. Știam ca e posibil sa surprind câteva animăluțe asta pentru ca am avut speranța că nu prea bat vânătorii prin acel loc. Nu mai fusesem de vreo cinci ani acolo și am fost fericit sa observ mici cărări la capătul pădurii traversate, trasee de căprioare. Mi-am găsit un loc mai dosnic (bătea un vând rece) între niște arbuști de porumbele, în fata mea era un deal semănat cu grâu, era verde, frumos, o liniște plăcută, cântec de păsări, aer curat, niciun pericol din atmosferă. Mă pusesem la pandă crezând că un fazan frumos și foarte precaut care se perinda printre valurile grâului mișcat de vânt, se va apropia de mine pentru a-i poza coada ?. Am rămas așteptând cam 30 minute, îmi mișcam doar capul dintr-o parte în alta. Am auzit din spate foșnetul fin de frunze uscate călcate de cineva. M am uitat în dreapta și la circa 30 de metri ieșise din pădure acest frumos căprior. Era cu spatele inițial spre mine, apoi s-a întors cu totul, m a privit câteva momente, nu știu dacă au fost 2 secunde. Am pus aparatul la ochi am tras 2 cadre și apoi a plecat ușor prin grâu. M-a ocolit făcând un semicerc prin grâu și prin armatura, păstrând o distanta sociala fata de mine de vreo 250 metri și s-a retras în desisul pădurii. Probabil a anunțat căprioarele ca este unul care venise prin ținutul lor și nu a mai ieșit. Bineînțeles că fazanul a continuat sa și arate coada tot de la o rezonabila distanță.

M am simțit plin de recunoștință față de mama natură pentru întâlnirea facilitată în dimineața respectivă. A fost o clipă de noroc, socot.

Am folosit pentru poza aparatul meu mai nou Olympus PenF cu obiectiv
Cam asta a fost povestea întâlnirii mele cu cerbul căruia i-am spus Veniamin. Asa era în ziua respectiva însemnat în calendarul ortodox. ?

Mulțumesc, toate cele bune și sa dea Domnul sa revină totul la normal și sa respectam planeta.
Un articol de: Bajan Sorin