„Povesti despre fotografie cu fotografi romani”

In calatoria nostra prin lumea fotografilor romani, am reusit sa culegem o serie de povesti din spatele fotografiei!

Va lasam sa descoperiti singuri, o serie de fotografii dar si autorii lor!

Adriana Vatamanescu, București

Mi-am dorit ajung la Eforie Sud special pentru a fotografia turnul de pe lacul Techirghiol. Am descoperit o statiune placuta (depinde foarte mult cu ce ochi o privesti), Eforie Sud fiind cea mai vechi statiune de pe litoralul romanesc si mai are inca o parte din cladirile vechi, cladiri cu arhitectura frumoasa. Pentru unii nu este o locație deosebita, insa eu mi-am dorit mult sa ajung acolo, sa pot surprinde apusului, nu numai rasaritul, sa pot sta in bucatica aia de loc un pic uitata de lume. Intotdeauna m-au atras locurile mai putin aglomerate. Am ajuns acolo, obositi si, ce ne-am zis….sa tragem totusi o fuga la turn, mai ales ca pe drum am vazut ceva nori. Zona de unde am facut fotografia este langa linia ferata. o zona un pic mai salbatica, caini care latra, cate un om/doi care se scalda in lac la lumina apusului, cioturi de lemn care ies din apa si pe care poposesc din cand in cand pasarile…. Bine am facut ca am fost in prima zi pentru ca in urmatoarele zile cand am vizitat locul pentru a fotografia apusul nu am avut parte de nimic spectaculos, cer fara nori, totul plat, banal. Aparatul folosit a fost un Canon 7D Mark II, cu un obiectiv Canon 28mm, iso 100, timp 1/500, diafragma F7.

Miron Constantin & Diana-Suceava

Salutare !! Sunt Diana,pasionata de fotografie si frumos.De vreo sapte ani locuiesc la tara,in Varatec-Suceava. Abia astept zilele alea libere(care sunt cam rare in ultimul timp,desi sunt casnica ) sa fac o iesire in natura,mai bine zis,la padure.S-a intamplat sa fie astazi,12 martie 2020…sotul era liber,copiii intr-o “vacanta”, neasteptata pentru ei,asa ca dupa amiaza ne-am urcat cu totii in masina si… la drum!!
In fiecare an,la inceputul lunii Martie mergem la cules de leurda,in padure la Baisa(Botosani).Cat timp ceilalti trei membri ai familiei culeg frunzulitele astea cu aroma de usturoi,eu incerc sa caut subiecte pentru fotografiat .In zona se mai gasesc si flori de primavara:ghiocei,viorele,crucea voinicului,plamanarite…asa ca am cu ce sa-mi ocup timpul, cat umplu ei sacosa. Batea putin vantul,dar am reusit sa surprind cateva cadre si sa-mi fac “damblaua” Floarea se numeste Crucea Voinicului si e ultima fotografie facuta inainte de a iesi din padure…nimic premeditat.M-a frapat intensitatea culorii in comparatie cu a celorlalte floricele si am zis sa fac o ultima incercare. Aparatul folosit e Sony RX100M3,setari in modul manual ,F4 25,7mm ,1/200 sec ,ISO 125. Lumina buna,Conasi !! Multumesc pentru tot ceea ce am invatat aici,la Conac !!

Lazar Constantin-Oradea

Salut! Ma numesc Lazar Constantin , nascut si crescut pina la 20 de ani in Maramures ,acum locuiesc in Oradea impreuna cu sotia si fetita mea(are 24 de ani) :)dar mie tot asa imi place sa-i spun – De meserie sunt constructor,restaurator -iar pasiunea pentru fotografie o am de cand aveam vreo 20 de ani .Anul trecut am facut un curs de specializare in fotografie cu maestrul Ovi D Pop .Folosesc un Canon 1300D ,Aceasta fotografie a fost realizata pe Valea Vaserului ,jud.Maramures in cadrul unei ture foto cu membrii grupului Varadinum foto Club din care fac si eu parte din anul 2019 .In realizarea ei am folosit un obiectiv Canon EF-S-18-200 ,1/125 sec: f/32 ISO800 . Multumesc pentru apreciere !

Burlacu Lush

Buna ziua !Era sfarsit de martie ,adica pe 31 martie 2019 !Si ce face un om care iubeste sa face poze ?O ia din loc la o ora cand tot omul normal “se intoarce pe parte cealalta”!:) am plecat foarte devreme de acasa in locul meu preferat , in satul unde am copilarit satul Costesti la 10 km langa Botosani!Cand an ajuns acolo pe balta am gasit o ceata de nu pot sa o descriu in cuvinte cat de enervanta era ,se depunea peste tot!Am zis totusi sa stau pana se lumineaza !:)am asteptat si am avut noroc,soarele a gasit un loc prin ceata ca laptele ,mi-sa aratat pret de cateva zeci de secunde am tras cat am putut!:)ce s zic am avut noroc!iar mai tarziu cand sa mai luminat am gasit siceva pasari in ceata ,tot niste cadre bunicele!Da imi aduc aminte cu placere de iesirile cand am noroc! va multumesc!Sunteti grozavi!

Cezar Gabriel

Cadrul cu pricina a fost absolut intamplator. Nici macar nu stiam ca este eclipsa. Eram la operare, la Guamare. Asta e undeva, in offshore. Iesisem pe a aripa, afara si am vazut luna, rosiatica si mare, cu o umbra pe ea. Mi-am luat aparatul si am inceput sa fac poze. Cautand si pe net, am aflat ca in noaptea aia este eclipsa aproape totala. Asa ca m-am hotarat sa stau si sa fotografiez cam toate fazele prin care trece. Nu am putut folosi trepied, evident, din cauza ruliului navei si a miscarii in jurul ancorei. Provocarea a venit dupa, cand a trebuit sa combin toate imaginile in una singura, pentru ca nu ma pricep chiar asa de bine la Photoshop, dar dupa cateva incercari, si ceva nervi, a iesit imaginea de mai sus. Ca aparatura, credinciosul meu Fuji XT2, cu Fujinon 50-230mm.

Vali Chiper

              Salut Cadrele realizate nu sunt intimplatoare ci necesita multa munca din partea mea Incep pregatirile cu o zi inainte de obicei ma duc in locatia pe care o vizez a doua zi si studiez speciile de pasari pe care le pot fotografia Aceasta cinteza statea in parcul Tineretului pe seara in zona crengilor taiate pt curatenia de primavara Am observat ca nu pleaca de acolo desi era galagie asa ca a doua zi dimineata eram acolo si ii faceam poze Aparatura folosita este Nikon d 500 cu obiectiv Nikkor 200-500 Locatia este parcul Tineretului, setari 1/500 f 5.6 iso 800

https://www.facebook.com/profile.php?id=100008761688695

Todoran Florin – Biertan

             Am realizat aceasta fotografie in luna februarie 2017, folosind primul meu aparat dslr un Nikon 3200 si obiectivul din dotare 18-55mm. Fotografia a fost facuta in jurul orei 9,00 dimineata , dupa ce am asteptat o ceata care nu a mai aparut. Oamenii faceau inca foc cu lemne , motiv pentru care peste sat sa asternut o pacla de fum ,numai buna pentru a crea un scenariu optim pentru fotografie. Am mai postat in cadru asemenator din aceasi zi dar cu orientare landscape, acum am ales varianta portrait. Despre mine v-am mai spus, sunt inginer zootehnist la baza si lucrez in invatamant de peste 20 de ani. Sunt casatorit , am o familie frumoasa si un baiat de 5 ani. Va doresc tuturor multa sanatate, succes in tot ceea ce faceti si LUMINA BUNA! Va salut cu drag…

Olaru Lavinia- Vaslui

               Mă numesc Olaru Livia Alexandra , locuiesc în România , mai exact in Vaslui , nu un oraș tocmai plăcut atunci când îl auzi, dar în spatele cuvintelor rele , se află și multe părți pozitive.
De fotografie m-am apucat de când eram prin liceu. Când am inceput sa fotografiez cu telefonul, atunci am simțit o conexiune cu natura. Am inceput sa ies mai mult din casa, iar inima mamei mele s-a umplut de bucurie, așa că mi-a făcut cadou primul aparat foto. Prin fotografie am cunoscut mulți oameni pasionati din oraș , oameni calzi și primitori. Prin fotografie mi-am cunoscut viitorul soț, având aceeași pasiune ca mine și în timp am reușit să scap de depresie.
Fotografia cu lebăda a fost făcută când am fost in vacanta la mama, in Franța într-o comună ,Saint-Céré. Eram atât de entuziasmată că voi merge sa fotografiez lebede. Mi-am pregătit aparatul , “tunul” și am plecat. În mintea mea atunci am zis că nu o sa fie suficient 200mm pentru că în celelalte experiențe de ale mele nu îmi era de ajuns. Dar a fost atât de aproape de mine încât o puteam fotografia și cu 50-ul . Nu am făcut nimic special, nu am așteptat mult sa pot prinde momentul, cred că această lebădă voia să fie pozata, a făcut un spectacol minunat in fața aparatului , era obișnuită cu oamenii .
Echipamentul folosit este : Nikon D750 și obiectiv Sigma 70-200 f2.8 , iar setările au fost iso 100, f2.8, 1/500 .
Pagina personala nu am , postez doar pe contul meu :https://www.facebook.com/alexandraolaru22
Și pe Instagram : https://www.instagram.com/alexandra_olaru22/?hl=ro
Mulțumesc mult pentru apreciere!

Valica Turcuman- Iasi

              Numele meu este Valică Turcuman, familist cu doi copii minunați și o soție foarte înțelegătoare. M-am născut și locuiesc de 40 ani în Iași, un oraș care îl iubesc și de care mă leagă amintiri neprețuite. Pasiunea pentru fotografie am descoperit-o relativ recent, mai precis la începutul lui 2017 când în mod intâmplător am vizionat o expoziție de fotografie și mi-a plăcut atât de mult incât am decis să trec de la consumator de fotografie în tabăra celor ce scriu cu lumina. Nu am stat prea mult pe gânduri și am căutat să mă înscriu la un curs de fotografie în Iași și pe care l-am finalizat la sfarșitul anului 2017. In același timp am reușit să achiziționez un DSLR Canon 6D și două obiective Canon 24-105mm f/4L și Canon 70-200mm f/2.8L toate second hand și pe care le folosesc și în prezent.
Nu mă consider fotograf ci un iubitor de fotografie și de natură, conștient de faptul că am nevoie de timp și muncă pentru a evolua. O data cu fotografia mi-a crescut și apetitul pentru drumeții, ieșitul in pădurile de la marginea orașului sau la munte, am început să am o legătura aproape intimă cu locurile unde fotografiez flora sau fauna și sunt întristat ori de câte ori văd oameni care arunca deșeuri, rup flori rare sau amenințate cu dispariția sau au un comportament nepotrivit. Incerc sa iau atitudine și să schimb ceva, fac reclamații, sesizări chair dacă uneori pare în zadar.
Dupa doi ani de fotografie cu mai multe pauze decat fotografie, dar așa-i când ești familist, familia este pe primul loc iar timpul liber încerc să-l împart între pasiune și familie, am rămas la doua genuri de fotografie în care mă regăsesc, fotografia macro și fotografia de faună sălbatică. Cea din urmă o consider cea mai grea și am tot respectul pentru fotografii profesioniști ce reușesc să fotografieze specii foarte greu de prins în cadre. Mă regăsesc în fotografia wildlife fiindcă aici iți trebuie niște calități pe care eu consider că le am, rabdarea, perseverența și multă muncă. Singurul lucru pe care nu-l am in prezent, un obiectiv potrivit pentru wildlife. În momentul de față folosesc un obiectiv Canon 70-300mm f/4-5.6L si de cele mai multe ori resimt lipsa unei focale mai mari dar compensenz cu alte lucruri, mă camuflez mai bine, încerc să stau cât mai mult timp nemișcat astfel incât să fiu mai aproape de subiect dar in același timp să nu-l deranjez prea mult.
De cele mai multe ori prefer să fotografiez fauna la pândă camuflat in vegetatie, in unele cazuri reușesc să surpind animalul relaxat, să surprind comportamentului lui natural fara sa intervin daca se poate prea mult in activitatea lui.
Așa a fost și în acest caz când am fotografiat o vulpe și care în mod intâmplător a trecut prin fața mea. De ceva vreme mi-am dorit un cadru decent cu o vulpe, din păcate în zona mea a Iașului să fotografiezi faună sălbatică e o adevarată provocare, de multe ori îi invidiez pe colegii din zonele montane sau din Dobrogea unde fauna este intr-un număr mai mare și mult mai variată. De obicei când doresc să fotografiez faună intr-un anumit loc fac muncă de teren intâi, mă plimb, să le observ prezența, urme, obiceiuri.
Aceasta fotografie este realizata in Pădurea Bârnova, Iasi într-un loc preferat de mine și pe care-l frecventez în weekendurile libere. În acest loc filmasem cu ceva timp in urmă doua vulpi care se jucau și care probabil erau in perioada de imperechere, poziția mea și vegetatia nu mi-a permis să am niște cadre decente așa că am decis să filmez joaca lor fara să intervin și să ma bucur ca un copil mic. Dupa câteva săptămâni am revenit cam în același loc cu gandul să fotografiez aceste vulpi sau orice mi-ar fi ieșit in cale.
Dimineața devreme m-am așezat într-o poiană unde obișnuiesc să vină căprioare, mistreți, m-am culcat la pământ camuflat in vegetație și am așteptat în liniște să apară ceva. La un moment dat aud niște trosnituri prin pădure, niște tropăieli ce păreau că se apropie de mine, ei bine m-am pus în fund și am așteptat să vină spre mine, gândindu-mă că sunt niște căprioare. Intr-o fractiune de secundă au trecut în goană o turmă de mistreți (vreo 8 la numar), undeva la 5 m de mine, nici nu am avut timp să reacționez iar aparatul nici nu a reusit sa focalizeze ceva. Am rămas câteva momente în fund buimăcit de cele întâmplate și am decis să mai rămân in același loc poate mai apare ceva, nu stau mult și apare cumătra vulpe (dacă vă mai amintiți de filmulețul cu cele doua vulpi ce se jucau), ei bine, e una dintre ele, nu am reușit să-mi dau seama dacă e masculul sau femela. Bineințeles că cumătra m-a observat dar nu cred că și-a dat seama exact ce este in vegetație dovadă ca si-a vazut linistita de drum.
Chiar dacă am fost mulțumit de cadrele cu aceasta vulpe am decis să mai ramân iar așteptarea a dat roade, trei caprioare care au trecut in viteza pe lângă mine reușind să fur un cadru cu una dintre ele.
Să nu credeți că la fiecare ieșire se întâmplă să fotografiez ceva, în spatele unei fotografii reușite stau multe ore sau zile fără nici un cadru dar cu perseverență, răbdare și cu multă pasiune se poate chiar și cu un obiectiv 70-300mm.
Câteva date tehnice : Canon 6D, Canon 70-300mm f/4-5.6L (300mm, f/5.6, 1/250s, ISO640)
Fotografiile mele pot fi văzute pe contul meu personal de Facebook și mai nou pe Instagram.
https://www.facebook.com/vali.turcuman
https://www.instagram.com/valiturcuman/?hl=ro
Mulțumesc pentru atenția acordată.

Gaudi Matei – Cenad

                  Locuind in Comuna Cenad din judetul Timis al tarisoarei noastre, dispun de padurea ce inconjoara muresul. In 23 aprilie 2019, ma apucat plimbatul la padure, zis si facut, am pus camera in geanta, geanta pe spate si am plecat spre padure profitand de vrema frumoasa din acea zi. Hoinarind pe jos pe dolma, observ la un moment o deschizatura intre pomi, ca si o portita, eu curios din fire, ma cobor sa vad ce pot gasi interesant acolo,mai ales ca nu erau urme cum ca ar mai fi calcat cineva acolo si asta ma intrigat si mai mult. Intru pe aceea ”portita” si observ de la departare in mijlocul campului un pom ce imi capteaza foarte mult atentia, si ma apropii de el, si incep sa il studiez, si bineinteles sa ii fac si poze, fiind inca la inceput de fotografie, trag primele cadre cu f5.6 si 7,1. Dupa ce am privit frumosul apus din acea zi, pornesc spre casa sa pot vedea si edita fotografiile facute, si bineinteles sa ma laud cu ele unui conas si prieten bun. Ciprian, ma indrumat sa mai fac alte poze, dar de data asta sa folosesc o diafragma de f9, ma inebunit defapt :)) , ca dupa asta a devenit o gluma de-a noastra, acest f9. Zis si facut, ziua urmatoare merg din nou tinta la copacel, montez camera pe trepied, setez pe f9 si incep sa trag cadrele, avand un Canon 1300D Si un obiectiv kit 18-55, am fost nevoit sa fac bracketing si sa trag 2 cadre diferite cu focus pe pom si cer pentru a avea obtine un rezultat mai bun imaginii. Ajung din nou acasa si ma pun pe editat, incet-incet, pentru ca mi-am dorit foarte mult sa obtin acest rezultat. Este prima mea fotografie pe care o consider primul un cadru reusit . Exif iso 100 s1/200 si bineinteles f9 :)) Ma bucur foarte mult ca va place si sper sa va încânt cu, cât mai multe cadre bune! O zi frumoasa si lumina buna !

Paul Cornea

                    Bună ziua ma numesc Paul Cornea, fotografia este pentru mine un mod de relaxare aproape oriunde merg am aparatul de fotografiat cu mine! Aceasta fotografie a fost făcută pe data de 15.03.2020! Aflând de la statul austriac ca din 16.03 nu mai avem voie sa ieșim din casa decât strict la cumpărături și la servici pentru a nu risca îmbolnăvirea cu COVID19, am zis către soția mea sa îmbrace fetele ca plecam puțin la plimbare prin pădure, am luat aparatul cu trepiedul, am coborât fuguța jos și am montat remorca pentru bicicleta și am pornit la plimbare! Pe drumul de pădure, în timp ce înaintăm tot mai tare se auzea murmurul apei, îmi dădusem seama ca trebuie sa fie o cascada deoarece se auzea tot mai tare! Mai înaintăm puțin și ce sa vezi, o minunata cascadă! Iau aparatul și trepiedul din portbagajul remorci și trec la treaba, montez filtrul ND 1000 pe lentila de 35mm aparatul pe trepied și urc pe lângă cascada vreu 20m mai sus îmi poziționez trepiedul fac încadrarea și aștept cu nerăbdare sa se mai ridice soarele! Focalizez pe manual, închid diafragma la F11, expunerea la 30 de secunde, ISO 100, declanșare cu întârziere la 2secunde și când am zărit lumina soarele printre copaci declansez, aștept sa închidă obturatorul și ma uit la fotografie, am zis către soție putem sa ne întoarcem către casa, fotografia a ieșit cum mi-am dorit!
Aparatura folosita este Nikon D750 și Nikkor 35mm 1.8 G Ed setările sunt în poveste
Va mulțumesc tuturor și numai va doresc numai bine și lumina bună!

Gyura Eisele- Baia Mare

                   Buna ziua Conasilor . Ma numesc Gyura Eisele , sunt nascut , crescut si locuitor al orasului Baia Mare ,jud Maramures .Prin natura serviciului calataoresc foarte mult , dar din pacate contra timp . Din lipsa de timp am lasat prima dragoste , mountain bikekingul in favoarea fotografiatului . Fotografia a fost un lucru care ma fermecat de mic copil si ulterior impulsul a venit din faptul ca urmaream un amic si un vechi prieten pe facebook , fapt care ma convins in cele din urma sa achizitionez un apparat de fotografiat si sa ma apuc de fotografiat . In cele din urma am pornit la drum cu un Nikon 3200 , dslr crop care apoi a fost inlocuit cu un D7100 si apoi cu nu full frame D610 si tot asa nu se mai termina , la capitolul sticlarie detin un Nikon 50 mm cu f1.8 ,Nikon 24-70 mm f2.8 cu Vr, un Tamron 70-200 mm f2.8 G2 , Tamron 90 mm f2.8 Macro si in cele din urma un Samyang Fish-eye cu focala de 8mm f 3.5 dar in cele din urma am ajuns la concluzia ca important este sa ies la clicait si nu ce am in rucsac . Am inceput sa ma bucur de timpul petrecut in natura cu prietenii si de privelistile ce le ofera Maramuresul . Sunt norocos ca am avut prilejul sa pot impartasi si altora , modul cum vad eu lumea , diminetile cu si fara ceata , peisajele de vis care sunt mai aproape de noi decit credem . Fotografia este facuta in judetul Maramures , in Tara Lapuslui , sat Groape in dimineata zile de 14.03.2020 dupa o prealabila pregatire avind in vedere ca se prezicea o zi cu umiditate de 90 % , care dupa cum sa vede a adus ceata . Apratura folosita un Nikon D610 cu un obiectiv 70-200 f2.8 G2 si un teleconverter cu factor de multiplicare de 1.4 . Exif-ul este 160mm , ƒ/7.1 , 1/1600s . ISO 100 . Multumesc si va doresc lumina buna .

500px.com/gyuraeisele

https://www.facebook.com/gyura.eisele

Dan Durmast

                 Fotografia este si va rămâne pentru mine doar un hobby. Cel mai des fac fotografie wildlife pentru ca mă apropie de natură si mă ajuta sa-mi limpezesc gândurile. Nu prea am timp liber si nici nu știu când apare. Si atunci indiferent ce gen de fotografie vrei sa abordezi este dificil, pentru ca nu poți sa-ti planifici ședința, iar o fotografie bună are nevoie si de planificare, pe lângă altele… Fotografia este realizata in iulie anul trecut la Comana. Am avut la dispoziție vreo doua ore pe la prânz. Deci foarte cald si umed, lumina dură. Am închiriat o barca, avantaj: poziționare la luciul apei, dezavantaj: zero camuflaj. Am plecat de la ideea ca nu o sa mă pot apropia prea mult de păsări așa cam am montat pe un Olympus EM1-MKII obiectivul de 300f4 plus un teleconvertor de x1,4. Adică un echivalent de 840mm. Am observat ca pe o anumita direcție suprafața lacului era plina de vegetație plutitoare care crea un efect interesant de bokeh. Am avut noroc cu o femela de corcodel (Podiceps cristatus) care își hrănea puii. Singura șansă – o tactica pe care am aplicat-o de multe ori cu succes – sa rămân nemișcat mai mult timp. După jumate de ora intr-un soare nemilos cu gândul la apa rece din rucsac, pasările m-au acceptat, aproape ca m-au ignorat. Am tras câteva zeci de cadre. Multe au fost neclare din cauza aerului cald, multe au fost cu lumina din unghiuri nepotrivite. Am rămas cu 4-5 cadre acceptabile si cu doua ore petrecute in natură.

Chiticaru George Cristian

         Salutare! Din cauza vremii și mai nou a virusului stăm mai mult prin casă. Cum prin casă mai greu găsești subiecte, mi-a venit această idee de ceva timp. Fiind weekend și prinzând și copiii acasă am zis că nu strică un Monopoly și cu ocazia asta să văd daca iese ceva. Am avut foarte multe încercări nereușite. Deja copilul se plictisise și nu mai arunca unde trebuia. Ca să nu fie chiar o idee ratată, am făcut puțină manipulare. M-am gândit că aș putea prinde zarurile cu ață în poziția pe care o doream. Am mai solicitat copilul pentru încă o ședință scurtă și a ieșit ce am dorit. Nu sunt foarte mulțumit cum am ajuns la rezultat, dar când lucrezi cu un copil de cinci ani care nu are stare nici sa focalizeze camera… Vă dați seama

Adriana Ceausescu

         Fotografia este realizata in martie 2018. Petrecusem noaptea in Merzouga, micuta localitate marocana situata chiar la intrarea in desertul Sahara.  Tot grupul ne trezisesm devreme sa prindem rasaritul deasupra dunelor de nisip, dar spre surprinderea noastra a fost o dimineata nu foarte luminoasa, in aer plutea o pacla fina de nisip, ridicata de vartejele de vant.

Am avut in schimb o surpriza extreme de placuta, Elena Paduraru, sotia lui Aurel , unul din fotografii cu multa experienta din grupul nostru a aparut imbracata cu o superba rochie lunga si vaporoasa  iar pe cap purta o esarfa infasurata in stil berber .

A fost modelul nostru in acea dimineata calduta de primavara, in mijlocul dunelor aurii de nisip. Elena a creat povesti parca desprinse din 1000 si un de Nopti.

Fotografia este realizata cu Nikon D5600, Nikkor 18-140 mm, 1/1600 sec. f/5.6 112mm si post procesata ulterior in Photoshop

Alexandru Handrache- Bacau

                Ma numesc Alexandru Handrache, sunt nascut intr-un orasel  foarte frumos din judetul Bacau, pe nume  Moinesti, crescut in Suceava cu putine pauze de Iasi.

De pe la 16 ani m-a pasionat grafica, in special latura comerciala. Am devorat toate materialele pe care puteam pune mana (epoca pre internet) care aveau cat de cat legatura cu advertising-ul de prin afara, dar fiind localizat intr-un oras mic, clienti nu prea erau, iar cei care pareau  interesati de serviciile mele nu prea erau interesati sa si plateasca pentru ele,  asa ca am facut ceva ce recomand oricarui artist in devenire: m-am angajat in vanzari. 12 ani mai tarziu,  cu alta viziune asupra vietii pot spune ca a devenit un domeniu lucrativ, sau poate s-a schimbat si mentalitatea oamenilor.

De fotografie m-am apucat de nevoie initial, aveam clienti care doreau poze pentru produse si imi cereau recomandari de fotografi. Cu un spirit mercantil dezvoltat am zis ca decat sa-mi trimit clientul la altii mai bine ma apuc sa fac si asta, oricat de mediocru ar fi rezultatul. Nu stiam in ce ma bag evident. Multe blitzuri de studio, fundaluri , modificatoare, bucati de lemn/gresie/plexiglas, vreo 3 cutii mari cu decorurii mai tarziu (plus  o suma considerabila investita  si cativa ani de studiu)  am ajuns la niste rezultate multumitoare. Inca nu dorm pe canapea, deci e ok.

Fotografia de peisaj e pasiune si se combina ideal cu cealalta pasiune: drumetiile pe munte. Profit de faptul ca stau intr-o zona foarte fotogenica si incerc sa merg in fiecare week-end macar la cate un rasarit/apus.

Cea in cauza e facuta in februarie 2020 la -23 de grade, pe un vant capabil sa puna jos orice trepied. Nu prea a fost zapada anul asta nici in inima Bucovinei si am profitat de ultima ninsoare adevarata pentru a prinde inca un rasarit pe Rarau. Am vrut zapada, am gasit zapada pana la genunchi aproape, moale si pufoasa ca sa fie usor de urcat bineinteles. M-am intors cu cateva poze decente, deci a meritat aventura.

Ca si detalii, nu e prea mult de zis, facuta cu ce folosesc momentan pentru tot ce inseamna peisaj si studio, adica nikon d750 . Obiectiv 24-120 f4 ideal pentru plimbari pe munte, pentru ca poti face aproape orice cu el si e relativ usor.

EXIF: 1/100, f11, iso 100, fara trepied ca nu erau sanse,

https://www.facebook.com/studio84sv

https://www.instagram.com/handrache_alex

Un articol de Bajan Sorin