Continuam calatoria noastra in lumea fantastica a fotografiei cu povestile din spatele fotografiei, povestite chiar de autorii lor!

Astazi avem 20 de fotografii din diverse colturi ale lumii si diverse teme sau stiluri abordate!

 

 

Burlacu Lush

BUNA ZIUA CONASI! Astazi am sa va spun cateva cuvinte despre fotografia cu Mocanita! Toamna in Bucovina este de poveste dupa cum stiti si dupa cum ati vazut din foto daca nu ati vizitat inca Bucovina i daca nu ati facut-o trebuie neaparat! :)Dara sa revenim ,era 16 noiembrie 2019 dupa ce am avut o diminata de poveste cu ceata ,cu culori frumoase pe cer am decis impreuna cu sotia sa urmarim si Mocanita!Am mai fost sa pozez Mocaniata si stiam traseul asa ca am stabillit “soferului” meu unde si cum oprim sa avem altfel de cadre care am facut de obicei si care am mai vazut la alti colegi fotografi !:) Se parea ca am reusit cateva cadre bune in acea dimineata!Asta bineinteles si cu ajutorul iubitei mele sotii are inca ma mai suporta ! aparatura folosita Nikon d 610+ nikkor 70-300 iso200 1/500 sec. f/4.5 85mm

 

Cosmin Tatulescu

Fotografia este realizată, pot zice, în călătoria vieţii mele: un tur în sud-estul africii care a cuprins Kenya, Tanzania, Botswana, Zambia, Zimbabwe, Namibia şi Africa de Sud. Cadrul l-am surprins in Namibia (ţară care mi-a rămas în suflet), într-un loc magic si unic: locul unde deşertul întâlneşte Oceanul Atlantic! O întindere de valuri nisipoase care se pierd în apele Atlanticului! Este o fotografie minimalistă care nu exprimă în totalitate frumseţea peisajului din Sandwich Harbour. Pe parcursul călătoriei am întâlnit locuri văzute doar prin documentare şi desi toate au fost extraordinare, ţinuturile Namibiei sunt cele care mi-au oferit cea mai mare satisfacţie atât pe plan fotografic dar şi ca bucurie a sufletului. Pentru orice pasionat de fotografie cred că Namibia se poate încadra cu uşurinţă în preferinţele tuturor ca destinaţia perfecta pentru o tură foto! Am avut la mine un Nikon d750 iar pentru fotografia expusă am folosit un Nikon 50 mm. Pe facebook pot fi găsit cu uşurinţă: Tatulescu Cosmin….asta dacă mai interesează pe cineva ce am mai surprins intre timp cu aparatul! Multă sănătate şi staţiîncasă ca să ne vedem cu bine pe coclauri!!!!!

 

Gina Bochis

Primavara intre speranta si izolare Au trecut aproape trei saptamani de cand nu m-am atins de aparatul foto. 3 saptamani de izolare/singuratate in care am incercat sa stau departe de invataturi, legi, oameni, opinii, zgomot si lamentari. Obosita sa privesc aceasta colosala constructie numita civilizatie, m-am oprit o clipa sa privesc micul meu univers. Gradina mea, coltisor de Rai, imi zambea si-mi vorbea: fluturi, ramuri inflorite, iarba plina de roua… Am alergat in casa sa iau aparatul foto, si sa arat lumii cum pulseaza viata, cum natura isi vede de cursul ei firesc.

In toata aceasta perioada m-am intrebat deseori daca va reveni primavara pe pamant pentru a-si acoperi membrele ranite cu propria manta? Pentru o clipa, toti ne-am oprit in loc dar, ca si somnul florilor dupa ce au semanat semintele, parfumul nostru staruie in lumea eternitatii…

Aparatura folosita: Nikon D3500, obiectiv de kit (18-55 mm) + lentila macro +10

Date EXIF: f/9, 1/100, ISO 400

 

Adina si ionut

2 octombrie, o zi friguroasa de toamna. Plouase cu o zi inainte si eram hotarata sa ma aventurez pe malul Argesului dis-de-dimineata. Stiam ca urma sa gasesc o gramada de panze de paianjen impodobite cu mii de perle si asa a fost. Am ajuns la 6 si jumatate, nici nu stiam daca voi avea parte de rasarit in ceata deasa, voiam putin mai multa lumina. Deja ma udasem in vegetatia inalta si uscata, iar mainile erau inghetate. Cand esti fotograf pasionat, acestea sunt doar amanunte neinsemnate. Mi-am continuat drumul pana cand am vazut-o pe ea, libelula uda care dormea langa panza de paianjen. Cine are microbul fotografiei in sange, imi intelege trairile. Intrasem in transa. Am tras cateva cadre, apoi am observat alte doua libelule care stateau ude si nemiscate. Nimerisem chiar pe taramul lor, aceste fiinte minunate si efemere, care incercau sa supravietuiasca. Le-am tinut companie pana cand ceata s-a risipit si soarele a rasarit generos. Le-am privit cum se usuca si se dezmortesc. A fost un spectacol incredibil si ma simt cea mai norocoasa ca am fost singurul spectator.

 

Voicu Sorin Andrei

Salutare dragi conași. Iată-mă din nou povestind o povestioară despre fotografiile dragi nouă. Cred cu tărie, cel puțin din punctul meu de vedere că fotografia este despre trăiri și momente. Îndrăgostit fiind de natură, fotografiile devin amintiri plăcute care te întorc în timp când le privești. Îți amintești cu drag când ai înghețat pe un vârf de munte așteptând răsăritul sau când ai escaladat o cascadă învolburată doar pentru poza aia…perfectă pe care multi o căutăm. Așa și povestea acestei imagini…parcă mai ieri l-am descoperit pe conașul Sorin Grigoraș care, ca prin minune stă taman în oraș cu mine adică in Gdansk/Polonia. Bucuros nevoie mare că am un fotograf cu care să ies, l-am invitat la o pozăreală la răsărit pe plajă. Vine sfârșitul de săptămână și se apropie ieșirea…aveam emoții. Speram ca răsăritul ăsta să fie unul colorat ca să-l motivez pe Sorin ca să mai ieșim. Am plecat cu noaptea în cap deoarece era vara și Soarele rasarea în jur de patru. Ne apropiem de mare și începem să zărim printre pomi orizontul in flăcări. Ultimele minute păreau o veșnicie și nu mai aveam răbdare să ajungem pe plajă și să scoatem aparatele. N-am cuvinte să exprim cum a fost…fabulos! Imaginea de față am făcut-o cu Nikon d7200 și Tokina 11-16 PRO DX II. O fu’ tare frumos și au urmat încă vreo două ieșiri după care l-am pierdut în ale muncii pe dragul de Sorin. Eu am ieșit în continuare…încă mă aventurez în căutarea fotografiei perfecte. Vara e aproape și s-o termina și necazul ăsta și-om zburda iarăși cu aparatele de gât. Numa’ bine rău la nimeni!

 

Costel Ciobanu

Primavara este anotimpul in care florile compun o adevarata simfonie..Avatanjul pe care mi-l ofera zona in care locuiesc, Maramuresul, imi da posibilitatea sa descopar astfel de locuri in care florile dau un adevarat recital. Zona in care am facut aceasta fotografie se afla foarte aproape de Hanu’ lu’ Cobala, la poalele muntilor Gutai. Aici pe malurile unui paraias care alearga grabit la vale descoperi o adevarata poezie de culoare primavara…Sansa care am avut-o a fost ca am ajuns in aceasta zona aproape de apus . Astfel pozitia soarelui mi-a oferit posibilitatea de a face un contre jour cu rezultatul pe care il observati… Din punct de vedere tehnic fotografia obtinuta este o compozitie formata din 6 cadre suprapuse…

Ecaterina Kiss

Viseu de Sus, Mocanita…Intr-o zi de iunie 2019. Fotografia am realizat-o luand parte la o iesire, tura foto, impreuna cu prietenii , colegii de la Foto Club Varadinum Oradea. Setari si aparatura am folosit Cano EOS 6D , EF28-135mm, f/3,5-5,6 IS.

 

Cristi Spatacean

Buna dragilor! Numele meu este Spatacean Valeriu Cristian(Cristi si atat defapt), am 52 de ani(stiu ca nu arat, dar buletinul nu minte) si sunt bucurestean inca de la infiintare. Nu sunt fotograf, ceea ce face un pic stranie prezenta mea aici, ci doar un pasionat in cautare de momente de respiro, de destresare mentala in rarele si scurtele pauze pe care meseria de sef de productie tv mi le ofera. Mi-as dori adesea sa pot sa dedic mai mult timp fotografiei insa socoteala de acasa… Despre mine ar mai fi doar de spus ca nu imi premeditez niciodata fotografiile. Stiu doar ca plec la poze si locul teoretic unde ar trebui sa ajung. Nu fotografiez oameni decat din intamplare, nu am un stil sau gen de fotografie preferat. Imi place sa fotografiez animale, de preferat salbatice, pentru ca stiu sigur ca ele nu se vor supara niciodata pe mine daca nu au iesit cum trebuie in poze. Nu creez povesti. Ele se creaza singure, in fractiunea de secunda in care am vazut, am pus aparatul la ochi si am apasat declansatorul. In fractiunea aia am deja povestea in minte si de multe ori titlul fotografiei. Desi trag mult, aproape numai rafale(am avut serii de cate 3-4 sute de cadre in acelasi loc si pe acelasi subiect)ma intorc adesea de la astfel de “sedinte foto” fara nici macar o fotografie demna de acest nume. Dar nu imi pasa si nu ma consum prea mult. Stiu ca intotdeauna exista o “data viitoare”, nu am termene, planuri sau targheturi de indeplinit.

Asta ar fi despre mine. Despre fotografia care face subiectul acestui expozeu, este la fel de putin de vorbit. Eram la tara, in ultima zi a vacantei de sarbatori si nu aveam la mine decat setupul de rezerva(defapt primul meu aparat mai de doamne ajuta, de care nu imi vine sa ma despart desi e cam batraior si bine marcat de trecerea timpului). Este un sony a58, cu clasicul obiectiv tele sigma 70-300, obiectiv care a costat mai putin decat doua baterii chinezesti pentru actualul meu aparat. Era un frig de crapau pietrele si totul in jur era alb de promoroaca. In marea de alb, m-a atras o frunza de trandafir, singura dintr-o tufa pe care o plantasem cu mana mea cu vreo 5 ani in urma. Am pus aparatul la ochi si am fotografiat instinctiv. Una, doua… zece… m-am invartit in jurul tufei pana am facut partie in zapada. Abia mai tarziu mi-am verificat setari(1/100,f7.1,200mm,iso400), incadrari, am sters trei sferturi din cadre… si inca trei sferturi, pana a ramasa asta. Nimic exceptional, nimic creativ. Doar instinct si placerea de a surprinde clipele si povestile asa cum sunt. Iar asta este povestea povestii.

Va multumesc pentru rabdare si pentru onoare.

 

Lapteacru Daniel

Sa incep za zic ceva despre mine. Eu ma numesc Lapteacru Daniel si am 40 de ani si sunt Moldovean din Galati. Sunt casatorit din 2004 si am un baiat de 14 ani. Sunteti stabilt in Norvegia din 2006, si mi-am facut un rost aici. Treaba cu pozatul e de mult, mama a fost fotograf mai bine 30 ani in urma. Mi placut intotdeauna sa fac poze, nu ca acuma e adevarat. Cum a inceput totul, acuma ceva timp sora mea Ana a fost in vizita. Ma pus sai fac citeva poze, Mia placut sentimentul ala de a inpusca toate peisajele si ce imi iese in cale. Timp mult nu am pentru poze, dar mi sa intimpla sa merg cu masina si sa vad ceva frumos, nu stiam cum sa sar din masina sa nu pierd momentul. Eu sunt un mic fotograf, pe linga cei care sunt pe acest grup. Si acuma sa vorbim un pic de cum si cind este facuta acesta poza. Mergeam spre magazin, si conduceam masina pe acel pod, afara furtuna, ningea foarte tare. De odata sa luminat cerul si razele soarelui batea in aceste casute. Mam oprit repede, am fugit cam 100 de metri, am facut citeva poze cu telefonul, na durat 5 minute ca inceput iar vijelia. Am folosit un Sony A6000 pentru incepatori. Am doua obiective care ti le da cind cumperi un 16-55 si un 55-210. Pe viitor dores sa cumpar un Sony rlll sau r 4. Poza este facuta in Lofoten, este o zona foarte vizitata de turisti din toata lumea. Mi sa intimpla sa vad 150 de fotografi care fotografia aceste casute

Adrian Dan

Marina Alimos. Atena, Grecia. Iulie 2018. Ora 6 AM. Ma aflam in prima zi de vacanta cu inca 3 prieteni. Inchiriasem un velier cu o seara inainte si urma sa ridicam ancora cu destinatia Poros. Abia ma trezisem si inca leneveam in coca ambarcatiunii moment in care primesc un mesaj pe telefon. Era skipperul care imi scria sa urc repede pe punte sa vad ceva. M-am ridicat asa somnoros , am iesit din micul meu dormitor si am urcat pe punte. In clipa in care am avut primul contact vizual cu cerut m-am trezit instant. Cerul parea ca e in flacari. Am coborat rapid inapoi si mi-am luat aparatul foto. Am urcat din nou pe punte si am inceput sa fotografiez frenetic in toate directiile. Marea era inca extrem de calma iar norii se reflectau in apa ca intr-o oglinda. Vroiam sa cuprind cat mai mult din acest minunat spectacol al diminetii. Imi amintesc ca am stat pe punte pana cand soarele s-a ridicat si cerul s-a “stins”. A fost una dintre cele mai frumoase dimineti din acea vacanta si nu numai. Adrian Dan. Panasonic Lumix G9 – Leica 12-60 2.8-4.

 

Romina Polojan

Imagine surprinsă în noiembrie 2019, la grădina zoologică din Sibiu. Este o fotografie premeditată, deoarece de fiecare dată când merg la o grădină zoologică stau și urmăresc cu atenție păsările, animalele, iar celor active și curioase, le acord timp și le fotografiez din mai multe unghiuri, în diferite ipostaze. Așa s-a întâmplat și cu acest vultur, am observat că este foarte atent la ce se întâmplă în jurul lui și am decis să încerc să îi fac câteva cadre, m-am apropiat cu aparatul de gard, pentru a-l elimina și am început să îl fotografiez. Din când în când mai fluieram pentru a-i atrage atenția și mai mult, după vreo câteva încercări care nu m-au mulțumit, a ieșit acest cadru, care după părerea mea este interesant.

Este a treia oara când o fotografie de a mea este selectată pentru rubrica “Povești despre fotografie cu fotografi din România” din cadrul “La Conacul Fotografilor” și vreau să vă mulțumesc pentru asta și să-i felicit și pe ceilalți conași.

Cei mai mulți dintre voi cred că mă știți deja, pentru cei ce nu mă cunosc mă numesc Romina Polojan, sunt din Curtea de Argeș și de aproximativ 3 ani m-am apucat serios de fotografie, și datorită faptului că îmi place să petrec foarte mult timp în natură sunt pasionată de genul de fotografie wildlife.

Fotografia a fost realizată cu Nikon D7500 cu teleobiectivul Nikkor 200-500 mm

Exif:ISO 1400, 1/800 sec, f/5.6

Mă puteți urmări pe:

Facebook: https://www.facebook.com/romina.elena.1232

Instagram : https://www.instagram.com/rominapolojan/

 

Carciumaru Robert Octavian

Buna Ziua ! Sunt Carciumaru Robert Octavian si locuiesc in Bucuresti . Am absolvit Universitatea de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu si sunt pictor restaurator de pictura murala religioasa. Fotografia este un hobby care ma ajuta sa ma relaxez in micile pauzele dintre multele ore pe care le petrec pictand pe schela. Fotografiez mult flori pentru ca imi sunt la indemana in curtea bisericii sau in cimitirul de langa biserica . Imi place sa fotografiez in lumina naturala, fiecare ora a zilei imi ofera o cu totul alta atmosfera in jurul subiectului si imi place sa stau sa observ cum lumina picteaza cadre diferite . Fotografia selectata a fost realizata dupa cateva zile in care am fotografiat mai ales in lumina moale de dinaintea apusului in “ora de aur “ am facut cateva cadre corecte dar nu erau ce imi doream eu . Imi doream o atmosfera diafana in jurul gingasei branduse de primavera. Am reusit asta in lumina puternica a zilei la ora 14 si nu inaintea apusului considerat a fi “ ora de aur “ si asta imi domonstreaza inca o data ca regulile sunt facute cel putin in fotografie pentru a fi incalcate J . Fotografia a fost facuta cu Sony ILCA-99M2 , F-stop f 2,8 , 1/250sec , obiectiv Sony SAL 300mm f/2.8 G-Series.

 

Gyura Eisele

Intr-o dimineata , in care nu erau conditii ideale pentru fotografiere , am avut 10 minute in care norocul me-a suras .Am vazut ceata cum se lasa in jos catre vale si de unde au inceput sa se vada intai biserica si mai apoi varful caselor . Incep sa cobor un pic la vale de unde vad ca am posibilitatea de a lua un cadru cu biserica de pe coasta si celelalte creste mai in spate , iar intre timp ma luptam cu soarele care incepuse sa joace impotriva mea .Contrastul creat nu voiam sa-l pierd . A meritat efortul . In fiecare dimineata gasesc alte conditii . Sat Groape , Tara Lapusului . Exif Nikon D610 & Tamron 70.0-200.0 mm f/2.8 G2 cu Tc de1.4 170mm , ƒ/7.1 , 1/1250s , ISO 100 Gyura Eisele.

 

Alina Berta

Numele meu este Alina Berta, sunt din Pitești, pasionată de fotografie de vreo 2 ani, de când am primit provocarea sa fotografiez locurile unde dispăream uneori ,,să ascult liniștea”. Dar nu vreau sa va plictisesc vorbind despre mine, așa că vă spun despre fotografia mea

Am fost cu niște prieteni și soțul meu prin Brașov la o mica plimbare în sâmbăta întâlnirii de 6 ani a conasilor de la Moieciu. Frig, ninsese peste noapte, dar ieșise puțin soarele spre prânz. Am dat o tura de Piața Sfatului cu aparatele pregătite sa surprindem ceva… În lipsa de subiecte am decis sa vizitam Biserica Neagră, dar surpriza, acolo nu avem voi sa fotografiem

Așa că am mers să savuram o cafea apoi ne.am întors cu toții spre mașină zgribuliti.

Zgâind ochii prin vitrine am rămas puțin în urmă de restul găștii. Am grăbit pasul cu mana pe aparat când mi-am dat seama ca s-au îndepărtat, dar când am ridicat privirea am văzut în fața mea la vreo 100-150 m o mână întinsă cu ghiocei și o privire blândă. Din instinct am pus aparatul la ochi și am tras 3 cadre… În ultimul cadru bunicuta ma privea fix… A zâmbit, eu am lăsat aparatul și m.am apropiat. Am vrut un buchețel de ghiocei și m-a rugat sa ii iau pe toți sa nu mai stea în frig… M.au cuprins emoțiile și dorul de bunica mea… Am luat ghioceii și am căutat prin buzunare sa îi plătesc…doar 10 lei… S-a uitat la mine și a zis ca sunt suficienți și i-a băgat în sân la fel cum făcea și bunica…

Am dat sa plec după gașca mea care se oprise puțin mai în față sa ma aștepte și atunci m-a întrebat: – Și, am ieșit bine în poză?

Am zâmbit și i-am spus:

– Foarte bine, semănați cu bunica mea…

M-a emoționat bunicuta! Dar m-am întors la ale mele.

Ceva timp mai târziu am dat peste fotografie și m-am simțit din nou acolo… Bunica blândă care vindea ghiocei mi-a cucerit sufletul și obiectivul…

Sony A6000, 55-210, F5, 6, ISO 100, S 1/100

 

Dorian Keila

Desi fotografiez de vreo 40 de ani numai in ultimul timp am dpus eforturi ca sa ma perfectionez si intradevar am rezultate acceptabile.eu sint Dorian Keila nascut in Bacau traiesc de 50 de ani in Israel.Am invatat Medicina la Bolognia si Stomatologia la Tel aviv .fotografia ca o vedeti este facuta la Tenuta Verde di Valpolicella Italia.locul este uluitor de frumos si vinul Amarone care se produce acolo este pasiunea mea.fotografiez cu sony a7riii si in cazul acesta cu sony 55 mm f2 lentila care ma straduiesc sa o folosesc tot timpul in voiaje,im cer scuze dar nu mai vorbesc cursiv romana si va doresc multa sanatate si o perioada linstita/

Trebuie sa adaug ca iso era 640 f5.6 si timpul 1/15 s aparatul asezat pe o lada

Plaino Marian

Povestea este foarte, foarte veche: din 2001, satul Manastirea situat pe Valea Marei, Maramures. Pe vremea aceea aveam un aparat pe film Minolta 5000i, cred ca film era un FUJI Iso 200. Fusesem in toamna cu cortul prin Maramures sa descoperim Creasta Cocosului si bisericile de lemn. Toata lumea era la munca campului, asa ca am avut norocul sa ni se deschida doar biserica din Desesti. Am fost atat de incantati de pozitionarea ei sus pe deal, lumina, sculpturile si pictura interioara, incat am hotarat sa facem nunta acolo. In drumul inapoi spre cazare (primisem gazduire intr-un sat pe alta vale) am gasim o scurtatura prin acest sat, unde am fost convinsi de Țața Ioana sa intram in casa ei sa facem poze in straie traditionale. Am revenit in Bucuresti si ne-am decis sa pregatim nunta la Desesti, dar nestiind pe nimeni am hotarat sa ne intoarcem de Craciun la Țața Ioana. Am fost primiti cu mare bucurie, desi nu am avut cum sa ne anuntam vizita (pe vremea aceea putini aveau celular). Satul era atunci cu adevarat traditional, cu case si porti de lemn sculptate, ulite stramte si batatorite, care trase de bivoli sau cai. Oamenii se adunau impreuna si faceau cozonaci la cate o familie care avea cuptor traditional. Satul este foarte mic cu cateva zeci de case, asa ca eram o aparitie interesanta pentru ei acolo. Era o iarna destul de friguroasa, cu zapada mare ca in povesti. Fetitele isi asteptau mama sa vina de prin curte, asa ca aveam cadrul, personajele si atmosfera. Deja erau destui barbati plecati la munca plecati pe-afara, femeile ramaneau acasa cu copii si bunicii. Cei mici asteptau pachete cu jucarii si dulciuri de la parintii plecati. Mi s-a parut ca se potrivea perfect acest cadru cu drama reala (care abia incepea) a copiilor crescuti doar de un parinte sau de bunici. Iar acum mi se pare, in plus si o marturie a ceea ce poate nu o sa mai se gaseasca asa des in vreun sat – acel traditional fermecator, lipsit de confortul care a ajuns acum in multe sate, importat din Italia, Spania, Franta….

 

Kolozsi Robert

Mă numesc Kolozsi Robert, de 3 ani m-am apucat de fotografiat și cum trece timpul tot mai mult îl iubesc.

Am ajuns la cadrul respectiv stănd toată noaptea la editat si dintr-o dată observ o lumină roșie, care a umplut toată camera.

Repede mi-am dat seama că era răsăritul… să-mi împachetez lucrurile și fuga la cel mai apropiat deal. Vă dați seama că am ajuns tărziu, dar mă găndeam dacă tot sunt aici i-a să mă uit în jur

poate găsesc o temă și am început să urmăresc căntecul ciocârlilor. Cănd mi-am dat seama de unde vin, am decis să stau la pândă.

Și așa uităndu-mă prin jur dintr-o dată apare un cap de căprior la horizontul dealului, m-am pus pe burtă și am pornit spre el.

Cum ajungeam mai aproape văd că avea și ,,haremul” cu el, am decis să stau într-un loc nu cumva să-i alung și așa cu încetul au intrat în cadrul respectiv.

Cum apăsam eu pe shutter nu putea să salveze aparatul pe card, pe scurt am făcut multe poze .

Cadrul respectiv doar la editare mi-am dat seama, căpriorul și-a închis un ochi și mi-a dat senzația că natura îmi facea cu ochiul.

Am fost bucuros toată ziua.

Echipamentul folosit: Canon Eos 200D, obiectiv Tamron 200-400mm.

Setările au fost: f/8, 1/200 sec., ISO-400

Facebook:@kolozsi.robi

Mulțumesc pentru apreciere!

Georgiana Claudia Nistor

Bun gasit tuturor! Sunt Georgiana ,locuiesc în orasul natal Drobeta Tr. Severin impreuna cu gasca din dotare: soț și 2 copii .De cand ma stiu sunt pasionată de fotografie. Motiv pt care familia mea extinsă nu duce lipsă de fotografii.Fara a face mari investiții în sensul acesta. Timp de 4 ani am lucrat si locuit in Toscana ,fotografia a fost făcută în septembrie 2008 , dintr o barcuta tare faina, In Sarzana -Porto Venere ,Italia. Aparatul folosit in vremea aceea era un Panasonic Lumix DMC-LZ2. Fotografia e modul de a călătorii din nou si din nou printre amintiri!

 

Domnita Calin

Numele meu a Domnița Călin și de nouă luni m-am întors acasă… Am locuit 12 ani in Edinburgh Scoția locul unde am descoperit și pasiunea mea pentru fotografie… De la primii paș, cu fotografii strâmbe și prost încadrate până la încercarea de a surprinde cât mai bine cadrele stau mărturie zecile de mii de capturi din laptopul meu… Acest hobby te captivează încet ,încet până când oriunde ai merge vezi numai cadre pe care ți le-ai dori pe memory card…

Fotografia cu macul am surprins-o in Edinburgh în anul 2016 lânga Holyrood Palace… Era intr-o seara de toamnă , cu un soare blând care se ducea glorios la culcare când, am zăriy intr-un parc din fața Palatului un dâmb plin cu maci… Așa bine cădea lumina pe ei că m-a cuprins frenezia și emoția… Aveam pe atunci un Nikon d3100 și un obiectiv 55-200mm cu care am reușit să imortalizez clipa… Pentru că ce e o fotografie decât imortalizarea unei clipe care nu se va mai repeta niciodată?

 

Daniel Iordan Teodorescu

Numele meu este Daniel Iordan Teodorescu născut în București, dar care de aproximativ 5 ani locuiesc în Coreea de Sud unde am ajuns cu serviciul. Îmi place să fotografiez și de aceea am decis ca la un moment dat am să mă dedic și profesional acestei pasiuni – pe scurt, voi face în așa fel încât să îmbin utilul cu plăcutul. Fotografia de mai jos a fost făcută în 2020 in Seoul, Coreea de Sud cu Nikon D750 și unul din obiectivele mele favorite, Tamron 70-200 f 2.8 G2 folosind următoarele setări Iso 100, F22, 15 sec. binențeles toate acestea completate de un trepied și declanșarea din telecomandă datorită timpului lung de expunere. Îmi place modernismul Coreei de Sud, îmi place fotografierea pe timp de noapte (atunci aveam timp să fotografiez, să experimentez, să învăț fotografie) în această țară, imi place să fotografiez cu timpi lungi de expunere, doar că, îmi lipsește România cu tot ce oferă ea, peisaje de poveste, obiective turistice de poveste și mai ales oamenii de poveste. Am tot căutat locații “altfel” pentru a fotografia și am ajuns aici, sub un pod, Jamsil se numește, mi-a plăcut simetria betoanelor, felul cum sunt ele iluminate noaptea, felul cum au fost construite. Ideea e că întotdeauna vedem ce este deasupra „ la suprafață ” dar ceea ce este dedesupt, baza, nu ne prea interesează cu toate că susține tot ansamblul

Un articol de: Bajan Sorin