Povestea merge mai departe, astazi avem placerea sa va prezentam zece fotografi romani prin intermediul fotografiilor, Impreuna descoperim povestile din spatele fotografiilor!

 

Bogdan Negoita

Salutatare tuturor! Fotografia este facuta la inceputul lunii februarie 2020 in Cuba, din fericire, cu mult inainte de inceperea acestei nebunii cu Covid 19 in Europa si America. Iesisem la fotografiat rasaritul in zona Malecon din Havana. Pentru realizarea acestui cadru a trebuit sa astept aproximativ 30 de minute, deoarece strada era cu sens unic, iar de la semafor de cele mai multe ori pleca grup de masini. Norocul mi-a suras si am reusit sa fotografiez o singura masina si soarele intr-o pozitie destul de joasa. Fotografia a fost facuta cu Sony A9, obiectiv Sony 24-70 2.8.

Gabi Costas

Martie 2020, nordul județului Giurgiu. Trecusem întâmplător pe aici cu ceva zile în urmă și așa cum se întâmplă la bune ocazii de fotografiere nu aveam la mine cele trebuincioase. Parcă stiind acestea – din padure ies șapte caprioare împreună cu o mândrețe de cerb juvenil. Le urmăresc o vreme și mă duc promițându-mi că voi reveni preparat. Sosește ziua cea mare, plec încrezător de acasă când se crăpa de ziuă. Se ajunge la locul cu pricina. Se așteaptă la locul cu pricina preț de două ceasuri dar caprioarele ia-le de unde nu-s ! Părăsesc , spre o amănunțită cercetare a împrejurimilor. Revin. Dupa altă oră de pândă, iată-le ! Exact în vechea formație. Mă apropii încet , mersul piticului, și reusesc să trag câteva cadre de la mare distanță. M-au simțit. Imberbul cerb vine în salturi către mine, se opreste la câțiva zeci de metri și începe să boncăluiască. Mă ridic un pic pentru a-l fotografia mai bine. Nu sunt tocmai ce nădăjduise și o ia la sănătoasa. Se sperie tot alaiul de ciute iar ședinta foto se sfârșește dezamăgitor de repede. De atunci am revenit de multe ori aici dar căprioarele și sultanul cerb nu s-au mai arătat. Fotografie făcută cu Fuji X-H1 + Fujinon 100 400 mm. F8, ISO 400, 1/320, 400mm.

 

Silviu Gheorghe Ionut

“Încep prin a va mulțumi pentru aprecierea fotografiei mele si pentru inițiativa acestui site. Silviu Gheorghe ma numesc si sunt fotograf din anul 2011. De mai bine de 3 ani locuiesc în Viena, un oraș foarte ofertant din puncte vedere fotografic dar si incarcatvde istorie. Imi place sa fotografiez de la portrete la macro si de la arhitectura la peisaje. Nu imi place ideea de fi limitat doar la un sau două tipuri de fotografie, pierzând astfel atatea ocazii de a imortaliza niste momente frumoase din alte categorii foto. Imaginea aceasta am surprins-o cand ma plimbam prin centrul vechi al Vienei. Cum am ridicat privirea si am văzut aceasta geometrie combinată cu jocul umbrelor, gândul mi-a plecat la starea de a fi undeva într-o groapă si de vrea sa iesi sau făcând o paralelă la ce trăim în aceste zile…La faptul că se sta in casa si toti doresc sa iasa afara si sa se bucure se natura si interacțiunea cu mediu înconjurător. Acest gand mi-a dat curaj sa postez această imagine in ideea ca si altii vor aprecia fotografia aceasta. In editare doar am facut conversia in alb/negru si am adaugat putin dodge&burn. Cam asta ar fi de spus iar daca cineva are intrebari, va stau la dispozitie cu drag. Ce am uitat sa mentionez este faptul că imaginea are acest aspect petru ca este realizată cu senzor micro 4/3. Va doresc lumina buna si multe fotografii frumoase tuturor”

 

Chilom Anca-Timisoara

Buna ziua! In primul rand va multumesc pentru onoarea de a fi selectata si pentru atmosfera frumoasa de care ma bucur printre conasi. Iubesc fotografia si va multumesc ca reusesc zi de zi sa mai invat cate ceva din minunatele cadre de care avem parte pe grup. Cand am facut aceasta fotografie, nu ma gandeam ca o sa ajung sa povestesc despre ea, mai ales ca in acest an, peste vreo doua luni, trebuia sa vizitez din nou acest loc . Anul trecut, in iunie, dupa un sejur de mare, am vrut sa facem o oprire si la Meteora. Am ajuns spre seara, soarele era spre apus, culmile semete se inaltau deja inaintea noastra. Desi eram destul de obositi si cu gandul inca la mare, gazda noastra imediat ce am ajuns, ne-a si indrumat spre locul cu privelistea cea mai frumoasa. Ne-a si spus: “nu trebuie sa ratati apusul”, ne-a marcat punctul pe harta si dusi am fost. Am simtit ca mi se taie respiratia cand am vazut cat era de frumos. Plin de fotografi incercau sa surprinda clipa. Mi se parea ca nu o sa reusesc sa redau in fotografie ceea ce vad in fata ochilor. Asa s-a nascut aceasta panorama, cu telefonul de atunci, un Iphone XS, am incercat sa fac cadrul cat mai larg, sa pot cuprinde cat mai mult din privelistea ce mi se deschidea in fata. Am fotografiat pana nu a mai ramas gram de soare pe cer. Nu ma mai dadeam plecata . Si cine stie, poate ajung sa surprind un alt cadru acolo, chiar si anul acesta. Sa fim optimisti!

Exif: Iphone XS , 4.25mm, ISO 100, F/1.8, 1/120 sec

Daca doriti sa imi vedeti si alte fotografii, pagina mea personala: Chilom Anca PhotoMania.

Va multumesc si va doresc lumina buna!

 

Alex Bulgariu

Salutare tuturor! Cu totii ne dorim sa redam cat mai mult din emotia, pasiunea si dragostea pe care o avem fata de fotografie. Este nevoie de multa munca, rabdare si vointa, pentru a obtine rezultatele dorite. Acest cadru l-am realizat in drumul meu spre Piatra Craiului, in unul dintre cele mai frumoase sate din Romania, satul Pestera. Chiar daca eram nerabdator sa ajung in creasta, nu am putut rezista tentatiei de a face cateva poze, asa ca nu am mai stat pe ganduri. Pentru ca ne astepta o drumetie lunga, prietenii mei trageau de mine sa ne miscam mai repede, insa nu am plecat mai departe pana ce vacuta nu a intrat in cadrul pe care mi-l doream. Ca si echipament am folosit un Nikon D7200, obiectiv Nikon 16 85 mm, iar ca si setari iso 100, f7.1, 1/160 sec. Cat despre mine… numele meu este Alexandru Bulgariu, sunt din Brasov, contabil de meserie, iar primul contact cu aparatul foto l-am avut in urma cu 4 ani. Iubesc foarte mult natura si satul romanesc.

 

Eduard Florin Niga

Sunt Eduard Florin Niga, sunt din Suceava, dar locuiesc in Londra de foarte multi ani (20 si ceva). Sunt casatorit si am o fetita de 4 ani si jumatate. De mic am fost atras de fotografie, insa abia de aproximativ 5 ani ma ocup mai mult de hobbiul meu transformat acum in obsesie. Imi place sa fotografiez natura, dar ma atrage si fotografia stradala. In ultimii ani mi-am indreptat atentia spre macro fotografie, un subiect care ma pasioneaza si ma stimuleaza mental. Acum lucrez intensiv la o carte de fotografie care va aparea in cateva luni, la o editura din New York.

Aceasta fotografie a fost realizata cu Nikon D7100, 18-55kit lens in ianuarie 2014 in centrul Londrei. Fiind la inceputul carierei mele in fotografie, in acea perioada cutreieram orasul in cautarea cadrului perfect. Astfel, pe malul Tamisei, prin marea de oameni, localnici si turisti care se plimbau, isi faceau meseria multi entertaineri: artisti desenatori, dansatori, cantareti ocazionali dar si acesti artisti ai baloanelor uriase de sapun. In jurul lor se stransese o averata multime, formata mai ales din copii. Rasetele lor erau atat de molipsitoare si bucuria lor atat de pura incat adultii nu ezitau sa intre in joc, zambind, sa prinda baloanele de sapun. Trebuie sa marturisesc ca toate fotografiile facute atunci au fost realizate cu zambetul pe buze si intr-o stare de euforie contagioasa. Am inscris aceasta fotografie (format color) la un concurs organizat de Nikon, in 2015, unde a castigat premiul cel mare la sectiunea “Happiness”. A fost imprimata si expusa impreuna cu altele castigatoare intr-o galerie din centrul Londrei. Aditional, imaginea in format color, a fost preluata si pblicata si de cei de la National Geographic candva in 2015.

Puteti vedea fotografiile mele pe siteul meu www.eddimage.com iar pe Facebook ma gasiti dupa numele meu sau pe pagina Eddimage Photography.

 

Bogdan Albu

Eu sunt Bogdan, și mă bucur pentru că am ocazia să vă scriu câteva cuvinte despre unul dintre cadrele mele preferate.

Cadrul acesta face parte dintr-o lungă serie trasă intr-un relax total, până la momentul in care am realizat pressingul impus de soare,dar in același timp si beneficiile lui.Cu picioarele amorțite, și din cauza pietrelor din albie cât și din cauza apei ce se simțea din ce in ce mai rece, modelul ,reușește să iși păstreze vibrația avută incă de la primul click al shootingului, lucru pe care il admir foarte mult , și mă face mereu să astept cu nerăbdare următoarea sesiune cu Alice, căci acesta este numele ei și trebuie să o menționez , fără ea neexistând acest cadru ! Am folosit o camera Panasonic S1 cu un obiectiv Panasonic 24-105mm f4 , mod Manual , 1/160s, f4, 105mm ,ISO 1250 , mod de măsurare centrala . Am folosit si un AD 400PRO cu softbox ,poziționat undeva in stânga cadrului cu o distanță considerabil mai mare față de punctul de stație in comparație cu modelul. Și, precum marea majoritate a cadrelor, și acesta a trecut prin postprocesare și ceva manipulare. Lumina bună stimați conași!

Mă puteți urmări pe:

Facebook Pagina: https://www.facebook.com/bodooart/

Instagram: https://www.instagram.com/bodooart/

 

Claudiu Stancu

Salut! Este intotdeauna o placere sa primesc astfel de intrebari despre fotografiile mele si impartasesc cu drag detalii despre ele.

Fotografia in cauza este din Mai 2019, trasa in Londra, zona Surrey Quays, iar ce se vede in departare este noul district finaciar, Canary Wharf. Am ajuns acolo datorita unui prieten, conas si el, care are vreo 10 ani in plus de locuit in Londra. Din pacate am avut parte de un apus innorat, dar ora albastra s-a dovedit a fi mai interesanta. Desi cerul era acoperit de nori, iluminarea cladirilor si apa linistita ne-a adus o reflexie excelenta. De cand cu carantina m-am simtit inspirat sa ma uit in arhiva sa redescopar fotografii mai vechi pe care le-am trecut cu vederea in trecut, sau sa reeditez fotografii avand, zic eu, ceva mai multe cunostinte, dar si un nou software de editare. Imi pare interesant sa vad ce pot face acum in Capture One versus Lightroom in trecut. De exemplu, aici a trebuit sa ridic temperatura balansului de alb la peste 10.000K, sa estompez din albastrul pe care-l regaseam in editarile anterioare.

Fotografia a fost realizata cu Olympus Pen-F, un obiectiv Olympus 12-40mm f2.8 Pro si, daca tin minte bine, un filtru ND64. EXIF: F8, 30s, ISO200.

Fotografiile le mai postez si pe Instagram unde ma puteti gasi sub pseudonimul mr.claudius (nu ma judecati, dar cam asta mai era disponibil cand m-am gandit sa-mi fac si eu cont) https://www.instagram.com/mr.claudius/

Multumesc

Mariana Scubli

Numele meu este Mariana Scubli, din Oradea, stabilita in Maramures, Sighetu-Marmatiei. Am inceput timid fotografia, la indemnul sotului meu, Horia, in momentul in care copiii au crescut si au plecat la studii, astfel compensand sindromul “ cuibului gol” Am fotografiat fluturi, flori, insecte( macro), am trecut la pasari si animale, dupa care am prins “ microbul etno”, doar traiesc in inima Maramuresului Istoric. Fotografia a devenit o adevarata pasiune. Fotografiile mele sunt semnate MSNeva( in spatele acestei semnaturi se afla o poveste) Am o pagina de facebook pe care postez fotografiile mele( Mariana Scubli) si un site in constructie marianascubli.ro

Cadrul este surprins in apropiere de TG LAPUS-Maramures, intr-o zona in care bivolii sunt crescuti de multi ani.

Eram in drum spre un alt eveniment organizat de Peter Hurley in acea zona:

in vara lui 2017.

Am revenit in anii urmatori pentru a surprinde si alte scene, insa sansa nu a fost de partea mea, bivolii nu mai erau, si nici macar balta in care i-am surprins:

Cadrul este surprins cu Nikon D4, obiectiv Nikon 70-200mm, ISO-560, f/14, 1/320s

Voicu Sorin Andrei

Stau închis în casă de săptămâni bune…nici nu le mai știu numărul. Sunt oarecum norocos ca încă mă mai cheamă la lucru și mai ies din casă. Au fost restricții aici în Polonia ca peste tot, și nu puteai ieși fără să ai un motiv întemeiat. Nu avem nevoie de declarații sau alte minuni dar prefer să nu risc. Îmi este dor de mare și de ieșit la un răsărit cu termosul de cafea și aparatul de gât. Dar vestea bună a venit și s-a ridicat restricția pentru plimbările pe plaja, în parcuri și păduri. Eram în al nouălea cer…primul lucru deschid aplicația și verific vremea în weekend. Arată bine…parțial noros perfect pentru un răsărit colorat. Îmi anunț grupul de români din oraș că ies la răsărit și îi invit și pe ei. Nici un răspuns.Ei sunt normali și nu se trezesc în weekend la patru dimineața. Ce-mi pasă mie? Eu merg oricum așa cum merg mai mereu singur. Vineri seară îmi scrie Cristi. Vrea să mă însoțească. Este deja a doua oară când iese cu mine la pozat. Rămân plăcut surprins de ambiția lui, și punem la punct detaliile întâlnirii. Sâmbătă dimineață plec ca din pușcă cu rucsacul în spate și cafeaua fierbinte în mână. În drum spre mașină “respiram” cântecul păsărilor și mai ales al mierlelor…sunt liber din nou. Mă urc în mașină, pun muzică și plec să-l iau pe Cristi. La primul semafor opresc muzica…vântul prin geamul întredeschis mi-era de ajuns. Dintr-o vorbă în alta iată-ne ajunși pe plajă. Este ciudat sentimentul de fericire pentru ceva ce înainte era normalitate. Oricum…când ieși la fotografiat fericirea și suspansul sunt sentimentele predominante. Pășim pe nisip în acorduri de valuri. Mi-era dor de sunetul asta, doar ca azi marea este cam agitată și vântul bate cu putere. Încep să fac poze fără să mă pot concentra la ceva anume. Am făcut multe poze bune la locația asta și consider că nu prea mai are ce să-mi ofere mai mult. Deși lumina e slabă, fotografiez din mână…fără să-mi mai pese de trepied. Încerc niște cadre cu valurile lovindu-se puternic de acei piloni de lemn. Dansez parcă cu ele făcând pași în față și în spate încercând să scap cu șosetele uscate. Soarele răsărea și cerul de-acum era plin de culoare…l-am pierdut pe Cristi. Nu știu pe unde s-a ascuns.Probabil din cauza vântului. Îmi văd în continuare de poze și dintr-o dată văd un stol mare de lebede cum se îndreptau catre mine zburând foarte jos. Atunci am realizat că m-am înșelat crezând că acel loc nu-mi mai poate oferi nimic în plus. Am dus aparatul la ochi, aveam D 7200 cu Tokina 11-16, și am tras vreo patru cadre în timpul cat lebedele au tranzitat acea zonă. Am avut noroc să am un obiectiv foarte scurt ca să cuprind tot stolul împreună cu celelalte elemente din cadru. A fost noroc chior sau natura a vrut să-mi arate că poate mult mai mult. Soarele a răsărit de-a binelea. E prea multă lumină pentru mine. Dau să-l sun pe Cristi, și îl întrezăresc în spatele unor dune de nisip. “A fost tare frumos” exclam eu și îi fac semn că putem pleca. Cam asta-i povestea imaginii din ultimul weekend. Il aștept pe următorul și vă urez ca în curând să aveți parte de astfel de dimineți. Hai numa’ bine rău la nimeni !