Astazi ne indreptam atentia spre un fotograf roman pe care viata l-a purtat “peste mari si tari”, dar care ne incanta cu fotografii speciale  ce surprind peisaje ce iti taie rasuflarea.

Rep: Pentru inceput, va rog sa ne povestiti putin despre pasiunea dumneavoastra pentru arta fotografica, domnule Marcel Vintan.

MV: Nu sunt prea  vorbaret si poate ca de aceea am ales o alta metoda de comunicare. Ardelean taciturn. Relatia mea cu fotografia a avut si are suisuri si coborasuri. Sunt perioade in care ne intelegem foarte bine si unele in care, din motive de lipsa de timp sau inspiratie suntem putin certati. Am inceput acum vreo 30 de ani si continui sa invat din greseli.

Rep: V-am urmarit activitatea in Conacul Fotografilor, dar si pe pagina dumneavoastra si am observant ca predomina peisajul. Care au fost primele proiecte si oportunitati legate de acest tip de fotografie ?

MV: Am o familie pasionata de plimbari in natura si atunci incerc sa imbin familia cu pasiunea.

Sunt nascut intr-o zona de munte si acum imi lipseste. Cred ca primele fotografii de peisaj au fost  in M-tii Parang. Asta inaintea erei digitale 

 

Rep: Aveti anotimpuri preferate pentru a fotografia ?

MV: Cand iubesti natura nu faci diferente intre anotimpuri. Totusi, trebuie sa marturisesc ca prefer toamna. De ce? Pentru ca imi plac culorile, rasaritul nu e ingrozitor de devreme (desi sunt un tip matinal), apusul nu e foarte tarziu si nu sunt temperature extreme.

Rep: Mai mult decat atat, aveti anumite momente ale zilei pe care le considerati ideale pentru a fotografia ?

MV: Se stie ca peisagistii prefera rasaritul si apusul dar cred ca poti gasi subiecte la orice moment al zilei.

Rep: Aveti o locatie preferata pe care ati fotografia-o zile in sir ?

MV: M-as intoarce in multe locuri in care am fost, fie pentru ca simt ca nu am explorat indeajuns locul, fie pentru ca m-am simtit bine si inspirat. Cred ca as putea fotografia zile in sir Kirkjufellsfoss in Islanda si nu ar iesi doua fotografii indentice. E ceva magic in locul ala.

Rep: Dar cum descoperiti locurile pe care le fotografiati ? Pur si simplu calatorind, sau va documentati inainte?

MV: Cu resursele disponibile azi cred ca sunt foarte putini cei care pleaca la drum fara o documentare prealabila. Imi creez traseul si si imi stabilesc punctele de oprire, uneori chiar si punctele de statie insa de multe ori ramane timp pentru explorat, opriri neprogramate  de foarte multe ori cu rezultate neasteptat de imbucuratoare. Pana la urma surprizele sunt sarea si piperul unei calatorii.

Rep: Se spune ca in reusita unei fotografii conteaza mai mult talentul fotografului si mai putin aparatura folosita. Sunteti de acord?

MV: Asta e un subiect mult discutat mai ales acum cand producatorii de telefoane destepte incearca sa atraga clienti si prin calitatea fotografiilor pe care le poti face cu ele. E aproape un act de cruzime sa spui unui bucatar “ce mancare gustoasa ati gatit, cred ca aveti un cuptor foarte bun”, sau unui sculptor “ce lucrare minunata, ce dalti folositi?” Fiecare isi achizitioneaza sculele de care crede ca are nevoie sa se poata exprima.

Rep: Dar dumneavoastra cu ce aparat ati inceput, ce aveti in prezent si ce v-ati dori sa aveti in viitorul foarte apropiat ?

MV: Am inceput o trusa Zenit photosniper, in present Canon 5D markIII. In viitor, poate mirrorless  pentru a reduce din volum si mai ales din greutate.

Rep: Va mai amintiti care a fost prima fotografie facuta de dumneavoastra si de care ati fost extrem de mandru ?

MV: La momentul respectiv am fost mandru de o fotografie facuta unei mirese in momentul cand arunca buchetul de flori. Era cu Zenit-ul care nu tragea rafale si eram mandru ca am prins momentul cand buchetul era in zbor. Fotografia s-a pierdut pe undeva ca si multe altele.

Rep: Ce sfat le-ati da fotografilor la inceput de drum, ce ar trebui sa stie ?

MV: Daca ai facut o poza care-ti place pune-o deoparte si priveste-o inca o data dupa un timp. S-ar putea sa nu-ti mai placa. Reciproca e valabila.

Rep: In incheiere, o amintire haioasa din viata de fotograf?

-Am indurat frig de -25C pentru o fotografie, m-am udat pana la piele pentru alta, am mers multi km pe jos cu tot echipamentul pentru a ajunge la o locatie. Acum toate astea imi par haioase, atunci nu.

 

Va multumim mult de tot pentru timpul pe care ni l-ati acordat si va dorim succes in proiectele dmneavoastra viitoare.

Un articol de: Angela Codrina Bocse