"Săgeata Galbenă"

Din categoria, ce pasiuni mai au conasii, astazi ascultam o metafora a “Sagetii galbene” povestita de Maria Fekete

Cand eram copil, pentru a-mi vedea bunicii, trebuia sa parcurg, pe jos, 18 km. Mama imi spunea mereu ca, atunci cand voi zari un turn de biserica, nu mai avem mult de mers. Aveam, asadar, o tinta, pe care o urmaream de fiecare data: TURNUL BISERICII.

Cu cat stralucea mai tare, cu atat imi ramaneau mai putini pasi de facut. Mai tarziu, turnul bisericii a fost inlocuit cu scoala, biblioteca, facultatea. Aveam mereu cate un drum de facut si mereu alta tinta. Au trecut anii si am realizat ca, indiferent de tinta, ceea ce-mi lipseste este drumul, am mereu nevoie de un drum, pe care sa-l parcurg. Asa am ajuns la Camino de Santiago, despre care v-am povestit data trecuta cate ceva.

De data aceasta, in drumul meu, trebuia sa caut si sa urmez o SAGEATA GALBENA. Toti cei ca mine, care se aflau pe acest drum, aveau in comun aceasta sageata galbena. O clipa de neatentie si sageata a disparut, ceea ce insemna kilometri in plus, efort in plus pana la regasirea ei.

Pe drum, te lasai furat de ganduri, pe care incercai sa le ordonezi, sa le sincronizezi cu ritmul pasilor. Urmand sageata, treceai munti, ape, urcai si coborai, oboseai, dar nu renuntai, ci mergeai mereu inainte.

Sageata galbena, pe care o cautam, pe care o urmam, avea doar pentru noi, cei de pe drum, o semnificatie. Localnicii o ignorau, lor nu le spunea nimic. Unii, daca erau intrebati, constatau ca nici macar nu o observasera sau ca nu s-au intrebat niciodata care este rostul ei. Cautand sageata galbena, am ajuns sa vad locuri minunate, sa intalnesc oameni deosebiti si sa realizez ca, in viata(viata care este de fapt “drumul nostru”), mereu avem nevoie de o sageata galbena, care sa ne stimuleze, sa ne motiveze, sa ne ghideze pentru a nu ne rataci in drumul spre tinta noastra.