Am cunoscut-o drept amatoare de fotografii. Apoi, intr-o seara, mi-a aratat o pictura. Era facuta chiar de manuta ei. M-a uimit si am inceput sa caut……m-a fascinat. Astazi vreau sa v-o prezint si dumneavoastra.

 

  Rep. :Sa facem cunostinta. Cine este Gabriela Tudor ?

G.T. :Cine este Gabriela Tudor? ……Grea intrebare…Mai degraba cred c-as putea spune cine nu este… Ce sa zic? Am niste vagi indicii, desi, pe masura ce trece timpul am senzatia ca raspunsul e din ce in ce mai complex si din ce in ce mai surprinzator Daca e sa ma plasez in spatiu si timp insa, e mai simplu: sunt brasoveanca, am 49 de ani, sunt casatorita, n-am copii, si de profesie sunt medic.

  Rep. :O foarte talentata pictorita pasionata de fotografie. Avand in vedere ca fotografia este de fapt “pictura cu lumina”, crezi ca cele doua pasiuni ale tale pot fi numite “surori” ?

  G.T. :Cu siguranta! Ambele, si pictura, si fotografia, fac parte din cadrul larg al artelor vizuale, doar ca fiecare in parte opereaza in medii si cu ”unelte” diferite.

Rep. :Cum a inceput pasiunea ta pentru pictura si cum a inceput pasiunea ta pentru fotografie?

  G.T. :Fotografia mi-a fost draga din copilarie. Era, si inca este, singura care-mi da senzatia ca pot sa ma intorc in timp si spatiu, chiar si pentru o fractiune de secunda, si sa retraiesc momente unice, altfel irepetabile.

Pasiunea pentru pictura insa, a inceput relativ tarziu, cu doar 4 ani in urma. In scoala generala , ma zbenguiam ca toti copiii cu acuarele in timpul orelor de desen, dar de-atunci, timp de mai bine de 30 de ani, n-am mai avut deloc contact direct cu lumea magica a culorilor. Nici vorba! Acum insa, uitandu-ma in urma, stiu ca in subconstient, eram pregatita s-o fac! Probabil ca daca am fi mai atenti la ce ne dicteaza inima si sufletul, daca am avea curajul sa iesim din tipare si sa ne urmam visele si dorintele, cu siguranta ca am fi mai fericiti si mai impliniti si, cu siguranta, mult mai devreme!



Rep. :Care sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba un Pictor?

  G.T. :Cred ca cel mai important este sa aiba rabdare. Rabdare sa observe, rabdare sa treaca prin toate etapele de invatare necesare, indiferent de cat de plictisitoare par a fi la inceput. Sa invete tehnici noi, sa foloseasca medii de lucru diferite, pe suporturi diferite, sa abordeze stiluri diferite si s-o faca temeinic, fara oprire, pana se regaseste intr-o zona aparte si simte ca acolo ii este locul.

Sa fie deschis la critici, dar sa nu ia totul de bun si sa treaca absolut toata informatia primita prin filtrul propriu de gandire, retinand la final, doar ce simte el ca este benefic pentru dezvoltarea sa personala. Pana la urma, arta are si o mare doza de subiectivism si este minunat ca este asa .Pictura, dupa parerea mea, reprezinta un schimb viu, dinamic, intre tablou si privitor, intermediat de artist, filtrat si conceput de acesta, dupa gustul si asemanarea lui. Pictorul dezvaluie lumii creatia sa, dar in acelasi timp se dezvaluie pe sine, iar acesta, cred eu, este un mare act de curaj

 

Rep. :Dar ce presupune procesul pictarii unui tablou pas cu pas ?

  G.T. :In primul rand stabilirea cat mai exacta a modelului, a conceptului, a ideii ce ti-o doresti transferata pe panza. Pregatirea suportului de lucru si a materialelor, a ambiantei necesare, si nu in ultimul rand, a starii sufletesti necesare. Poate suna ciudat, dar daca ai rabdare si observi atent tabloul, acesta ”iti sopteste” care sunt pasii de urmat. E simplu!

 

Rep. :Cam cat timp iti este necesar pentru ca un tablou sa fie gata, avand in vedere faptul ca ai o meserie care te solicita destul de mult ?

  G.T. :Depinde de mai multi factori. Sunt tablouri care se picteaza parca singure , la care lucrezi intr-un ritm frenetic, zi si noapte, ore in sir… tablouri care zac neterminate luni de zile, asteptand cuminti sa ”vad” ce mai am de facut la ele, sau tablouri carora, aparent brusc le schimb “destinatia” , facandu-l pe sotul meu sa exclame contrariat: ”tu pleci de la o leguma-n aprozar si-ajungi la un vapor in port!”

 

Rep. :Lucrezi la mai multe tablouri in acelasi timp ?

  G.T. :Da, desi, in ultima vreme incerc sa-mi ponderez impulsurile de-a-ncepe mai multe lucrari deodata, si sa ma concentrez pe finalizarea celor deja incepute. Simt nevoia de un pic de ordine si disciplina, si cred ca e un pas inainte dupa modul de actiune euforic, dar usor haotic, de la-nceput …Inca invat!

Rep. :De unde te inspiri în realizarea tablourilor, ai surse de inspirație secrete sau așterni pe pânză emoțiile și trăirile lăuntrice?

  G.T. :Fur! Ma inspir din tot ce vad in jurul meu…o ramura de mesteacan, o pasare in zbor, o combinatie de culori, un joc de lumini si umbre, uneori le pun cap la cap si tes o intreaga poveste….Iau o carpeta dintr-un loc, o strachina cu legume dintr-un alt loc, oale de lut si lujeri cu tomate, pun culori, nuante, lumini si umbre, le asez, le reasez, pana simt eu ca-s ”de-acolo” si devine povestea mea si numai a mea …

Alteori le gasesc gata asezate dupa sufletul meu, perfecte, si-atunci nu mai trebuie decat sa le inmoi in vopsea si sa le astern pe panza. Uneori imi las mintea sa se elibereze, sa curga si sa inventeze singura, forme si culori, vise si emotii, pictand ”flori de mare” ce cu siguranta exista doar in imaginatia mea….

  Rep. :Dacă ai putea să alegi o pictura pe care să nu o fi realizat tu, care ar fi aceea?

  G.T:Dificila alegere…Sunt enorm de multe, dar pentru ca e primavara, ma gandesc la St. Andrea Church in Trouble, a pictorului danez, Peder Mørk Mønsted, unul dintre preferatii mei….

Rep. :Dar o fotografie ?

G.T. :Portretul lui Steve Jobs , de Albert Watson, facuta in 2011, sau, cand doi oameni inteligenti se intalnesc si se privesc ochi in ochi.

Rep. :Care este tabloul tău preferat de până acum?

G.T. :Mi-e greu sa spun….dintre ultimele, ”Papadia”, mi-e foarte draga.

 

Rep. :Si care este fotografia facuta de tine pe care pur si simplu o iubesti ?

  G.T. :O fotografie din Croatia, cu o ambarcatiune, surprinsa de pe un pod din zona Pag-Zadar. De fapt, intreaga zona este un mix ciudat de peisaj marin, montan si “selenar”.

Rep. :Pana la acest moment ti-ai facut autoportretul si daca da, ce ti se pare mai greu, sa pictezi pe cineva sau sa iti faci autoportretul ?

  G.T. :Da, mi-am facut un autoportret in ulei, acum ceva vreme….A fost mai mult o provocare decat o dorinta expresa. Basic, din punctul meu de vedere, un portret este un portret, nu conteaza al cui este . Si nu, nu sunt fan picturi portrete, desi inca studiez acest aspect cu maxim interes…Este un domeniu fabulos, in care orice umbra, cat de mica, orice punct infim de vopsea, poate schimba intreaga lucrare in ansamblul ei.

Ca o parere personala insa, consider ca fotografiile de portret, in care intalnim acea ”chimie” speciala dintre model si fotograf, pot spune mult mai mult decat un tablou pictat…..Probabil ca Leonardo da Vinci ar fi fost fascinat de arta fotografica

Rep. :Crezi că pictura este suficient de apreciată în România? Dar fotografia ?

  G.T. : Cred ca in general arta de calitate, ca orice domeniu ce presupune niste costuri mai ridicate si un nivel de educatie mai avansat, are de suferit in contextul actual, economic si social…Ma consolez insa cu ideea ca atat timp cat arta, indiferent de natura ei, este facuta cu pasiune, nici macar aspectul acesta nu este (sau nu vreau eu sa-l consider) atat de important . Noi sa fim sanatosi!

Gabriela iti multumim frumos pentru Timpul acordat si inca o data felicitari pentru ceea ce iese din manuta ta !

Un articol de: Angela Codrina Bocse