De putin timp, am descoperit un mare fotograf, Cezar Gabriel. Ii ador fotografiile si tocmai din acest motiv am dorit sa aflau mai multe despre Cezar.

 

Rep. Pentru inceput, clasica intrebare : cine este Cezar Gabriel ?

C.G. Cezar Gabriel este un om oarecare. Nu am o poveste despre cum am descoperit fotografia de mic, nimeni nu mi-a pus aparatul in mana, Zeniturile si Smenele mi le-am luat abia dupa ce m-a prins microbul fotografiei. In copilarie, citeam. Mult, tot timpul, si eu si fratele meu, inclusiv la masa, spre disperarea mamei. Fotografii si filme imi cladeam singur in minte, citind. Acolo, pe taramul imaginatiei prindeau viata povestile citite. Hobby-urile mi le-am descoperit treptat, chitara in adolescenta, istoria la cativa ani dupa ce am inceput sa navig, iar fotografia acum 10 ani. Iubesc viata linistita, zilele petrecute in livada langa sotia mea si Golden Retrieverul nostru, Max.

 

 

Rep. Inteleg ca esti un adevarat “om al marii”. Nu te voi intreba cum e viata de marinar, ci cum e viata de fotograf pe mare ?

C.G. Offf..este frustranta uneori. Marea inseamna miscare, neprevazut, moment irepetabile, si daca nu esti “pe faza”, momentul e ratat. Nu exista inca o sansa la un cadru, nu exista “lasa ca mai incerc si maine”. Exista doar acum, sau deloc. Cred ca am mii de cadre pe care le-am stocat doar pe “hardul” meu intern. Si e ok asa, nu mi le poate lua nimeni.

 

 

Rep. Si totusi, ce te-a marcat cel mai mult in viata pe valuri ?

C.G. Din nou, trebuie sa revin la momentele ratate. De data asta, cele de acasa. Pentru ca asta inseamna viata pe mare. Dincolo de munca, de orice altceva, inseamna dor. Dor mult, dor dureros. Un fel de suferinta lui Prometeu, o rana care se deschide de fiecare data cand pleci si care se vindeca de fiecare data cand te intorci?

 

 

Rep. Avand in vedere meseria ta si faptul ca te bucuri de oportunitati ce nu sunt chiar la indemana oricui, te consideri norocos din punctul de vedere al fotografiei ?

C.G. Da, cred ca sunt norocos pentru ca reusesc sa fiu martor unor moment unice si sa le surprind, mai bine sau mai rau, in fotografie, in locuri pe care altii doar le viseaza sau de care nu au auzit niciodata. Dar tot ce sunt, tot ce am realizat si in meserie si in fotografie, inseamna munca. Si nu numai pentru mine, nu cred ca succesul poate fi doar rezultatul norocului?

 

Rep. Tinand cont de faptul ca foarte multi fotografi se promoveaza on line, tu unde ai debutat prima data?

C.G.Bineinteles, tot on line. Exista un site platforme dedicat fotografiei; cea pe care am debutat eu se chema Comunitate Foto. Din pacate, nu mai exista de anul asta.

 

 

Rep. Ti-am “rasfoit’ pagina de facebook si am citit ca tocmai ai castigat un mare premiu, la Siena. Tare as vrea sa ne arati fotografia care ti-a adus acest premiu si sa ne spui povestea ei.

C.G. Sunt doar finalist, castigatorii nu s-au decis inca. Pana cand nu se va incheia concursul, nu pot arata fotografia. Dar va pot arata altele cu care am fost finalist in anii trecuti.

 

 

Rep. Deci ai castigat multe premii in fotografie?

C.G.Ooo, sigur. Vedeti, FB sau Instagram, sunt mijloace de promovare grozave, dar nu sunt si nu ar trebui sa fie luate drept o masura a talentului fotografului sau a valorii unei imagini. De asta am inceput sa particip la saloane de fotografie, nationale si internationale, si la tot felul de concursuri. O imagine acceptata la un astfel de salon este o realizare, chiar si fara sa fie premiata. Pentru mine, sa-mi vad numele langa atatia fotografi de exceptie de la noi din tara si din strainatate, este o mare mandrie si onoare. Si un semn ca ceva, ceva, tot fac bine. Nu am numarat exact, dar pana acum, in vreo trei ani de participari pe la saloane, am adunat in jur de 300 de lucrari acceptate, cu peste 60 de titluri, in peste 20 de tari, ceva medalii de toate felurile, mentiuni de onoare, etc.Lucrul asta mi-a adus distinctia E.AAFR (Excelenta) din partea Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania in care sunt membru de vreo 3 ani, si QPSA (Qualified) din partea Photographic Society of America, unde sunt membru de doi ani. Pe langa asta, am mai fost finalist la Siena de doua ori, asta fiind a treia, finalist la One Eyeland Awards, am avut o fotografie in primele 50 la Dronestagram Photo Contest, am obtinut rezultate foarte bune la 35Awards, pe la NatGeo Travel Photographer..ce sa spun, nu ma plang?

 

Rep. Care au fost, pentru tine, cele mai mari provocari legate de fotografie?

C.G.Cea mai mare provocare legata de fotografie este in continuare renuntarea la ego. Orgoliul este dusmanul creativitatii, al evolutiei in fotografie, in general. Intr-o oarecare masura, fotografia romaneasca este o batalie a orgoliilor, cand este concurs de like-uri, cand troc de like-uri (imi dai, iti dau). Criticile de orice fel sunt acceptate doar la nivel declarativ si oricum, nu ajung la autor, ca pana la el te “sfasaie” publicul credincios. Este o tendinta regretabila, pentru ca genereaza autosuficienta, iar asta inseamna stagnare, plafonare.

 

Rep. Care este abordarea ta legata de prelucrarea imaginilor cu ajutorul programelor de editare?

C.G.Sincer, nu am prea multa rabdare pentru editare. Folosesc Photoshop CC. In Camera Raw incerc sa aduc imaginea cat mai aproape de rezultatul final, iar in Photoshop doar daca mai e nevoie de ceva retusar;, uneori mai trec prin Viveza, iar daca vreau conversie alb/negru folosesc Topaz Labs B&W.

 

Rep. Care au fost sursele de inspiratie la inceputurile talefotografice si pe cine consideri acum ca fiind printer cei mai buni in domeniu?

C.G. In 2010, cand m-am apucat de fotografie, ma inspiram din reviste. Apoi, in 2013 am fost la un workshop organizat de Sorin Onisor si, pentru mine, abia acela a fost inceputul calatoriei in fotografie. Mai mult decat mentor, Sorin imi este prieten apropiat, acum suntem si vecini in Bucovina “de poveste” cum ii spune el. Este un om deosebit, cu o energie atat de frumoasa si molipsitoare, stie sa se apropie de oameni, este greu de explicat. Dupa 7 ani de prietenie si mai multe hoinareli decat imi pot aduce aminte, mereu gasesc ceva nou de invatat de la el.

 

Cat despre cel mai bun in domeniu..sunt atat de multes tiluri fotografice, si atat de multi fotografi specializati pe unul sau mai multe, incat este foarte greu sa spui ca unul singur este cel mai bun. Urmaresc multi fotografi excelenti, unii din ei chiar pe Conac. Pe unii ii cunosc personal, ne leaga prietenii, pe altii sper sa apuc sa-i cunosc la un moment dat. Dar, pentru mine, Sorin ramane cel mai complet fotograf, si o continua sursa de inspiratie.

 

Rep. Dintre toate locurile vizitate, care ti-a ramas la inima ? Ne poti arata acel loc intr-o fotografie de-a ta ?

C.G. Locurile mele preferate sunt acelea pe care nu le-am vazut inca. Dar daca ar fi sa aleg un loc care mi-a placut mult, Portugalia ar fi acela. Coasta Atlanticului este absolute spectaculoasa.

 

Rep. Nu pot sa nu te intreb. Fotografia de peisaj este marea ta pasiune, preferi si un alt gen ?

C.G.Marea mea pasiune are ochi albastri si un zambet care topeste calota glaciara. Sotia mea, singurul meu model si cel mai frumos. Fotografia de peisaj imi este draga, pentru ca a fost primul gen abordat. De cand hoinaresc cu Sorin, imi place foarte mult sa fotografiez oameni, pentru ca asta ma ajuta sa imi depasesc firea timida, sa ma apropii si sa interactionez cu ei. Si de cand mi-am luat drona, am descoperit o afinitate si pentru fotografia aeriana.

 

Rep. Precis foarte multi cititori se intreaba ce anume contine rucsacul tau de fotograf ?

C.G. Nu de multa vreme am renuntat la DSLR pentru un sistem mirrorless. Am ales Fuji si consider ca a fost cea mai buna alegere. Folosesc un FujiXT2 si un XT10 ca back-up, Fujinon 16mm f/1.4, 35mm f/1.4, 50-230mm si un fisheye.

 

Rep. Consideri ca aparatura folosita asigura o plus valoare fotografiei? Sau poate ponderea cea mai mare , in reusita fotografiei o are natura umana ?

C.G. Consider ca aparatura este importanta in sensul ca te ajuta sa dai viata unei imagini asa cum o vrei, dar nimic, nici un aparat sau obiectiv nu ajuta acolo unde nu exista dedicatie, talent, viziune. Ele sunt unelte, nimic mai mult. Sufletul imaginii este sufletul fotografului, asta ii da valoare. Ansel Adams a zis ca “nu este nimic mai inutil decat o imagine clara a unui subiect neclar”.

 

Rep.Planuri de viitor in domeniul fotografic?

C.G. Acum aproape 3 ani am demarat proiectul meu de suflet, My Life At Sea. Prin el incerc s a spun povestea celor ca mine, care au ales calea marilor. Sunt imagini din viata noastra de zi cu zi aici, la bordul navelor, insotite de texte care explica ce se intampla in imaginea respectiva, sau pur si simplu ganduri, trairi. Deja in primul an am participat cu acest proiect la Festivalul de fotografie “Secvente” din Ploiesti, iar pe viitor planuiesc o expozitie personala cu acest proiect. Si pentru ca voiajul trecut am avut mai putin timp sa ma dedic proiectului, mi-am propus si sper ca de data asta sa il readuc la viata. Daca sunteti curiosi cum este, www.facebook.com/alloverthesevenseas

Altfel, anul trecut am organizat prima mea tura foto, pe mare evident ? la bordul unui schooner in Olanda, pentru ca am vrut ca si cei de acasa sa vada, macar pentru cateva zile, ce inseamna viata la bordul unei nave, si fotografia in conditii de spatiu restrins, lumina scazuta, miscare continua. Se pare ca a fost bine, pentru ca anul asta in Octombrie urmeaza a doua tura, la bordul aceleiasi nave, si deja am echipajul complet. Sper s a mai urmeze si altele in viitor.

 

Rep. O poveste nespusă și care te face să zâmbești mereu?

C.G.Povestile nespuse sunt nespuse cu un motiv, nu? ?

 

Rep. La final, din toata colectia, care este fotografia ta de suflet; spune-ne povestea ei

C.G. Din toate fotografiile de pe mare, cea de suflet ramane imaginea cu spargatorul de gheata din Marea Alba. Este prima fotografie pe care am facut-o, in 2010 si care a avut succes mereu. Nu este cea mai buna imagine a mea, dar faptul ca a fost apreciata atata timp, la modul ca a stat pe locul 1 in topul comunitatii foto, de cand am postat-o si pana acum, cand site-ul s-a inchis, m-a facut sa perseverez, sa caut sa surprind imagini si mai bune, sa devin eu mai bun.

Cezar…..esti o persoana alaturi de care timpul trece prea repede; cred ca am fi continuat cu multe intrebari, asa ca imi doresc mult sa continuam povestile candva. Pana atunci, mult succes in tot ceea ce ti-ai propus si fie ca “ranile sa se inchida” cat mai des.

Un articol de: Angela Codrina Bocse