Am fost in Norvegia cu Irina, in Germania cu Ticu, in UK cu Tibi, in Maroc impreuna cu Adriana si am strabatut intinsul oceanului cu Cezar. Astazi il “insotim” pe Emy Leompescu in Olanda.

 

Rep. : O mare parte dintre noi am avut placerea de a te cunoaste “in carne si oase”. Pentru cealalta parte, te rugam sa spui cateva vorbe despre tine.

E.L. : M-am nascut intr-o “cortina de fier” cand relatiile cu Vestul erau mai deschise, in 1975. Aveam 14 ani la revolutie si am lipsit 4 zile de acasa colindand capitala in acele zile fierbinti. Nu mi-am luat certificat, cred ca meritau altii mult mai mult. In 1990 mi-au testat minerii viteza. Gustul libertatii s-a accentuat in fiecare zi. Am lucrat la diferite agentii de publicitate. Am “scapat” de insuratoare, dar nici nu prea am fost singur de-a lungul timpului…

Rep. : Emy, ti-am urmarit portofoliul si m-ai uimit cu fotografii din foarte multe locuri. Calatoria este un hobby ?

E.L. : Pentru mine calatoria e ceva mai mult decat un hobby. E ca o carte despre istorie si geografie. In Roma am descoperit maretia Imperiului roman si relicve ale crestinitatii, in Paris si Versailles am pasit pe urmele lui Napoleon, Hugo sau Ludovic al XIV-lea. In Viena am mers pe drumurile lui Freud, sau Beethoven, in Leipzig am fost langa Bach, in Anvers am vazut casele lui Rubens, in Berlin am intrat pe sub poarta Brandenburg la fel ca Napoleon in 1806. Am vazut zidul care a despartit Europa si Memorialul Holocaustului.

Rep. :Dintre locurile vizitate, care ti-a ramas in suflet si de ce?

E.L. : Dintre locurile ramase in suflet mi-a placut Roma. As putea sa spun Paris, dar Roma probabil imi place datorita istoriei sale antice.

Rep. : Dar un loc in care nu te-ai mai intoarce ?

E.L. : Sunt si locuri unde nu m-as mai intoarce, n-as vrea sa le scriu; din pacate sunt in Romania. Era multa mizerie, iar oamenii neingrijiti, dar probabil e o imagine des intalnita in multe locuri.

Rep. : O lunga perioada de timp ai locuit in Olanda. Este o tara ofertanta si din punctul de vedere al fotografiei ?

E.L. : Olanda este un loc de facut fotografii frumoase. Pentru arhirecura moderna, probabil, Rotterdam sau Eindhoven se pot incadra. Daca vrei sa te intorci in timp, Utrecht, Breda sau Dodrecht.

Rep. : Ce orase ai vizitat si care ti s-a parut cel mai frumos?

E.L. : Am vizitat ceva orase: Berlin, Paris, Roma, Viena, Bruxelles, Anvers, Amsterdam, Budapesta, Bratislava, Potsdam, Hamburg, Leipzig, Salzburg, Eindhoven, Rotterdam, Breda, Tilburg si alte orase mai mici. Micul Dodrecht mi-a ramas in minte.E un fel de mic Amsterdam, dar fara multa aglomeratie. Nijmegen si Deventer unde am stat mi se par foarte cochete.

Rep. : Ce ne poti spune despre oamenii din acesta tara? Ne deosebim mult de ei din punct de vedere cultural ?

E.L. : Olandezii sunt cei mai inalti oameni. Si femeile sunt cele mai inalte din lume. Majoritatea au un corp frumos si datorita mersului pe bicicleta, dar si joggingului.

Sunt diferiti fata de spiritul nostru latin. Nu pot sa spun ca sunt “reci” ca nemtii. Mie nici nemtii nu mi s-au parut reci, in Berlin unde am stat e un oras multicultural si deschis. Olandezii sunt politicosi, cand treci pe langa ei te saluta din priviri sau vocal daca stai in zona si te cunosc din vedere. Chiar si cei batrani. Le place curatenia si de multe ori am vazut oameni ridicand hartii de pe jos. Le place sportul si lectura.

Le plac obiectele decorative, multe dintre ele noua ni s-ar parea banale si fara folos (perne colorate, flori de plastic, jucarii artizanale, farfurii cu mesaje etc.).

Femeile sunt pragmatice, daca le place un baiat intr-un club il invita la ele acasa ceea ce la noi te-ar cataloga o femeie usoara.

Poti sa vezi o femeie foarte cocheta de cariera la 50 de ani pe strada, iar a doua-a zi aceiasi femeie fara camasa lunga sa se vada tatuajele intr-un club fumand ceva alaturi de iubita ei sau cu un baiat mult mai tanar.

Nu e de mirare sa vezi pe strada o femeie de 50 de ani cu cineva de 25-30. In schimb nu prea am vazut barbati in varsta cu tinere. Multe relatii chiar si intre soti sunt “deschise”. Daca sotul nu are chef de club, ea se duce, cunoaste pe cineva si doarme la el, iar a doua zi se intoarce acasa.La fel si cu barbatii.

Majoritatea ferestrelor nu au perdelele trase datorita religiei protestante , ei “neavand nimic de ascuns”.

Amsterdam are propriul său steag, XXX, simbolul semnificand în realitate un scut cu cele trei cruci ale Sfântului Andrei, care aveau menirea să alunge focul, inundațiile și ciuma neagră, trei dintre cele mai mari și mai des întâlnite probleme ale Evului Mediu.

 

Rep. : Dar despre bucataria olandeza?

E.L. : Bucataria olandeza seamana mult cu cea germana, chiar si cea mai bauta bere era Bavaria. Fiecărui olandez îi place snert – o supă de mazăre foarte densă, sau hutspot – mâncare făcută într-o singură oală din cartofi, legume şi carne – cel mai des, de vită.

Un rol important în bucataria olandeza revine ceaiurilor, cafelei şi altor băuturi, la fel ca şi desertului care le însoţeste. Ceaiul şi cafeaua au apărut în Olanda destul de demult, fiind aduse din coloniile olandeze în India şi devenind foarte populare şi în alte ţări ale Europei. „Vremea de cafea” (koffietijd) în Olanda este intervalul dintre 10 şi 11 şi 7 şi 8 seara. Există regula „ o prăjitură pentru fiecare ceaşcă”, fiind considerată o consecinţă a economiei olandeze.

Olandezii numesc cafeaua cu lapte „improprie”, ei consideră că, în mod firesc, cafeaua se bea fără lapte.

Caşcavalul de tip gouda sau edamer sunt unele dintre cele mai cunoscute produse olandeze din lume, fiind concurate doar de lalele.

Condimentele au început să fie nu doar dorite, ci şi disponibile atunci când Olanda a condus comerţul cu mirodenii în secolul al XVII-lea. Pe lângă aromele locale (ienupăr, chimen, mărar, pătrunjel etc.), olandezii au adoptat cu entuziasm ghimbirul, piperul, cuişoarele, scorţişoara, nucşoara etc.

Rep. : In Timpul in care ai locuit acolo, de ce ti-a fost cel mai dor, gandindu-te la Romania ?

E.L. : Cat am fost plecat, cel mai dor mi-a fost de muntii din Romania si in unele momente de mancarea noastra.

Rep. : Ce contine trusa ta de fotograf?

E.L : Trusa mea de fotograf contine un NikonD810 pe care l-am cumparat de curand si nici nu am avut timp sa fac multe cadre cu el. Mai am 4 obiective Tamron 70-300mm, Tokina 11-16mm, Nikon 18-105mm, 50 mmm 1.8. Din pacate nu toate sunt pentru Full-Frame.

Trepiedul si filtrul nu prea le iau dupa mine mereu, din comoditate rar trag in RAW iar calitatea lasa de dorit in multe cazuri

Rep. : Iti amintesti de inceputul tau in arta fotografica?

E L. : Am inceput fotografia detul de tarziu, prin 2013. Aveam o sapuniera Fuji si eram tare incantat. Acum daca ma uit la pozele de atunci ma dor urechile de atata “zgomot”.

Rep. : Cand erai la inceput, ai avut un vis referitor la evolutia ta in domeniul fotografiei? Daca da, ti-ai indeplinit acel vis?

E.L. : Nu am avut si nici nu am vreun vis legat de fotografie. Singurul meu vis este sa vizitez multe locuri si sa strang un bagaj de amintiri digitale si sufletesti.

Rep. : O expozitie personala ar fi in plan ?

E.L. : Inca nu am un plan o expozitie de fotografie, nu ma simt destul de bun pentru a demara asa un prioect; poate in viitor.

 

Rep. : Un gand pentru cititorii revistei ?

E.L. : Conasilor le doresc clipe cat mai frumoase, lumina cat mai buna si oameni minunati langa ei. Pentru mine sunt o sursa de inspiratie si recunosc faptul ca in ultimul timp imi place sa admir cadre nu sa le fac. Probabil am devenit mai lenes. Sper sa-mi revin.

Va imbratisez.

Iti multumim mult penru timpul acordat si iti dorim mult, mult succes in tot ceea ce ti-ai propus.

Un articol de: Angela Codrina Bocse