O prezenta discreta, un talent deosebit, o persoana adorabila. Asa am cunoscut-o pe Adriana Ceausescu, la ultima aniversare a grupului nostru de fotografie. Am incercat, astazi, sa aflu si mai mult despre acest om pe care ma bucur nespus de mult ca l-am intalnit.

 

Rep. Cum a inceput totul, cand ai descoperit ca ai talent fotografic?

  A.C. Am admirat de cand ma stiu fotografia, in copilarie rasfoiam la nesfarsit albumele foto ale familiei , dar sa studiez si sa fac fotografie la modul serios am inceput in 2017. Startul meu in fotografie are in spate o poveste amuzanta, m-am prezentat la un atelier de fotografie cu un compact, un Nikon coolpix, atat aveam in materie de aparatura. Nu o sa uit niciodata expresiile perplexe ale tuturor, care asteptau sa-mi scot aparatul “adevarat”. A fost o atmosfera nemaipomenita, am ras, mi-am facut prieteni, am hoinarit cat cuprinde in acele doua zile.

 

Am inteles ca pot imortaliza ceea ce am trait “pe teren”, a fost momentul decisiv, cand am stiut ca vreau sa fac fotografie.

 

  Rep. Ce inseamna pentru tine fotografia?

A.C. Este parte din viata mea, nu ma mai pot imagina fara sa fac asta. Imi doresc sa aloc mai mult studiului si iesirilor in teren, dar din pacate timpul nu e suficient.

Deocamdata este la nivel de pasiune, in viata de zi cu zi sunt inginer de calitatei ntr-o fabrica de dispositive medicale, sotie si mama a doic opilasi extraordinar, pe care sper sa-i cresc cu drag si aplecare spre artele vizuale.

 Rep. Am observat ca in colectia ta de fotografii predomina peisajul. De ce peisajul ?

A.C. Fotografia de peisaj nu este neaparat o alegere. In ultimii trei ani am calatorit mult si am avut sansa sa vad locuri frumoase ,pe care am simtit nevoia sa le iau cu mine nu doar pe retina, ci si in suflet.Duc o viata agitata, sunt intr-o continua miscare si uneori simt nevoia sa ma refugiez din urban catre natura.

Viata in aglomeratia marilor orase isi are totusi farmecul ei, stradaest e o scena care iti ofera multe situatii fotogenice. Iubesc deopotriva si fotografia de strada, ma atrag in special arhitectura moderna, minimalista, liniile, reflexiile, siluetele.

In ultima perioada incerc sa cochetez si cu portretistica, fetita mea Mara este muza si modelul meu.

 

  Rep. Toate locurile deosebite pe care le-ai surprins in fotografiile tale cum le-ai descoperit ? Te-ai informat pe internet, ai participat la workshop-uri organizate in aceste locuri sau pur si simplu……inatamplarea ti-a purtat pasii catre ele ?

  A.C. Am calatorit in toate situatiile descrise, pentru inceput am ales sa merg la workshop-uri si ture foto organizate dar am si hoinarit mult pe cont propriu sau alaturi de prieteni cu care impartasesc acelasi interes pentru fotografie. Mai mereu m-am informat in avans, mi-am facut un plan , din dorinta de a vedea cat mai multe in timpul pe care l-am avut alocat, dar au fost si situatii in care oricate strategii am facut inainte, a intervenit neprevazutul

M-am bucurat de fiecare iesire cat am putut de mult, cu bune si cu rele si am incercat pe cat posibil sa ma intorc acasa cu experiente, trairi, si niscai fotografii.

 

Rep. Ai un loc anume pe care l-ai fotografia la nesfarsit?

A.C. Da, sunt absolut indragostita de Lisabona, este o metropola fascinanta, extrem de ofertanta din toate punctele de vedere. Desi am calatorit acolo doi ani la rand, pot spune ca am reusit sa vad un procent foarte mic din ce are de daruit acest oras fantastic.

 

  Rep.Cand fotografiezi, ai un aparat si un obiectiv preferate?

A.C. In prezent am un Nikon D5600, un Nikkor 70-300mm si un Nikkor 18-140mm. Cu acesta din urma fotografiez cel mai mult pentru ca se potriveste cel mai bine cu ambele tipuri de foto pe care le prefer -street si peisaj. Bineinteles ca imi doresc echipamente mai performante, dar momentan ma straduiesc sa dau ce e mai bun cu ce am la indemana. Deseori ma trezesc in fata aceleiasi dileme: sa investesc in echipament sau intr-o noua calatorie. Pana acum a castigat mereu dorinta de a vedea locuri noi.

 

  Rep. Dar ce crezi, conteaza mai mult calitatea aparaturii utilizate sau talentul fotografului ?

  A.C. Ambele au rol in realizarea unei fotografii bune. Cred ca trebuie sa fii realist in stabilirea subiectului, adica sa nu iti propui sa faci wildlife cu un obiectiv de kit.

Conteaza totusi in mai mare masura ceea ce reuseste sa transmita fotografia respectiva, o poveste, o emotie, o stare de fapt. Am vazut fotografii extraordinare realizate cu telefonul care mi-au indicat un fotograf talentat in spate si fotografii corecte, tehnice, dar fara pic de traire.

Daca ma intrebati pe mine eu personal cred ca asta este scopul unei fotografii: sa transmita, sa transpuna dincolo de tehnica si rigori.

 

Rep. Fotografiile tale au o cromatica deosebita, ce nu poate trece neobservata. Ai un secret anume ?

  A.C. Pasiunea pentru culori si armonizarea acestora am dezvoltat-o probabil in cei opt ani de picture pe care am practicat-o inca din copilarie. Fotografia mi-a dat oportunitatea sa scot la suprafata ceea ce probabil am plantat demult In ultima vreme intr-adevar cromatica din fotografiile mele a devenit mai indrazneata, trebuie sa recunosc ca la inceput am fost mai timida in exprimare.

 

Ca si softuri de editare folosesc Photoshop si Capture One, pe acesta din urma l-am descoperit si aprofundat destul de recent.

Traversez o perioada de experimentare, de ce invat mai mult realizez ca o pot lua intr-o infinitate de directii in fotografie: fine art, fotografie creativa,etc. Cand voi gasi acea nisa care mi se potriveste suntsigura ca o sa stiu.

 

Rep. Consideri ca de-a lungul timpului te-a inspirat un anume fotograf de renume ?

A.C. Sorin Onisor a avut un rol important in punerea bazelor mele ca si fotograf, alaturi de el am hoinarit in lung si-n lat in acesti trei ani.

De asemenea am invatat de la Mircea Bezergheanu foarte multe, in special pe parte tehnica si de editare .

 

Mirela Momanu a contribuit foarte mult la deschiderea orizonturilor in ceea ce priveste fotografia de strada creativa si experimentala. Le multumesc tutror pe aceasta cale pentru instruire si mai ales inspiratie.

Sunt asadar un cumul de influente care au dus nu neaparat la fotograful in devenire care sunt azi ci la versiunea mea ca persoana infinit mai buna.

 

 

Rep. Adriana, s-a intamplat ca in urma unei fotografii sa ramana o poveste de neuitat ? O impartasesti cu noi ?

A.C. Este vorba despre fotografia “Confruntarea”. Nu este o poveste iesita din comun, este vorba despre emotiile care ma incearca in legatura cu ce am trait cand am tras-o. A fost prima fotografiepe care realmente am “simtit-o” daca pot spune asa . Este realizata in ianuarie2019 , in Lisabona intr-o zi mohorata si ploioasa. Am vazut de la distant podul serpuit, cu pilonii de metal oglinditi in apa raului Tego. Am asteptat sa treaca cineva, si deodata i-am vazut pecei doi trecatori, gonind unul spre celalat, de parca se pregateau sa se dueleze. Titlul a venit firesc. Este singura dintre fotografiile mele pe care deocamdata o tin expusa in casa mea, si din cand in cand nu ma pot opri sa ma intreb care sunt povestile celor doi protagonist care s-au intersectat o secunda pe un pod, intr-o oarecare iarna

Rep. Povesteste-ne putin despre vacanta in Portugalia. Eventual cateva ponturi pentru conasii ce urmeaza sa ajunga pe acele meleaguri ?

A.C. Va indemn din suflet, daca aveti ocazia, sa vedeti Lisabona si imprejurimile. Veti gasi, arhitectura futurista si moderna dar si istorie conservata si pastrata cu grija, gastronomie fantastica (pasteis dau dependenta), cartiere cu stradute pietruite ,cu rufe la uscat la geamurile casutelor boeme zone moderne cu turnuri de sticla si fier, mijloace de transport cu care puteti calatori fara grija dintr-o parte in alta, metroul lor este cel mai pitoresc pe care l-am vazut, statii decorate cu mozaic si grafitti , la doi pasi este oceanul , Sintra si Cabo da Roca (cel mai vesticpunct european). Iubitorii de muzica pot asculta fado, se pot vizita muzee de arta sau tehnica, pentru doritori .

Este prima metropola de un asemenea calibru in care care m-am simtit in siguranta si foarte acasa.

 

Rep. Si care este urmatoarea destinatie la care visezi ?

A.C. Candva mi-as dori sa vad Thailanda, dar deocamdata este la stadiu de vis

 

  Rep. O expozitiepersonala ?

A.C. Cu sigurantavoiorganiza o expozitiepersonala, nu am incanimicdefinit in acestsens, darestepelista mea anulacesta.

 

  Rep. Ce faci atunci cand nu fotografiezi ?

A.C. Imi place sa citesc romane politiste si de aventura.

 

Rep. Iti multumimfrumos, Adriana, pentru povestea ta atat de frumoasa si de captivanta. Eu iti doresc mult succes, esti un om deosebit si sper sa ti se indeplineasca toate dorintele.

  A.C. Multumesc Angela si echipei LCF, sunt onorata pentru ocazia pe care mi-ati oferit-o in a spune cateva vorbe despre mine si pasiunea mea pentru fotografie.

Asa cum am scris si in gandurile adresate conasilor, chiar sunt bucuroasa ca fac parte din acest grup de oameni faini!

 

Un articol de: Angela Codrina Bocse