Se spune ca aparatul de fotografiat capteaza lumina, iar mintea noastra capteaza imagini. Si cand vorbim de Anca Chilom, mintea noastra devine foarte avida in a capta imagini, pentru ca fotografia Ancai se ridica la rang de arta.

 

Rep. : Te invit sa incepem cu un exercitiu de imaginatie. Sa spunem ca avem in fata o fotografie cu tine. Cum te ai descrie ?

A.C. : Greu exercitiu de imaginatie . Sunt o persoana activa, vesela, pragmatica, cu o mare sete de cunoastere si mereu in cautare de ceva nou. Ma consider o fiinta norocoasa din multe puncte de vedere, cu o familie frumoasa, prieteni dragi si posibilitatea de a face lucrurile care imi plac si imi aduc satisfactie. Optimismul si entuziasmul sunt trairi permanente in viata mea si fac din mine un om motivat si plin de speranta.

 

Rep. : Anca, ce anume te-a indreptat catre fotografie, cand ai descoperit dragostea pentru acest domeniu ?

A.C. : Sincer, nu stiu cand s-a produs exact declicul. Imi place mult sa calatoresc, sa vad mereu locuri noi si in toate excursiile mele, aveam la mine un dispozitiv de fotografiat, dar nimic cu pretentii si fara nici o preocupare pentru incadrare si compozitie. Pur si simplu imortalizam clipe si adunam amintiri. Cu evolutia tehnologie, am avut acces la telefoane tot mai performante si cu fiecare calatorie am simtit ca incepe sa ma prinda tot mai mult. Cam de aproape 2 ani insa ma preocupa si compozitia. Incep sa vad lucrurile cu alti ochi, sa fiu atenta la detaliile din jur.

Rep. : Ai studii in acest domeniu, sau este pur si simplu o mare pasiune ?

A.C. : Pana in acest moment nu am reusit sa fac studii in acest domeniu. Momentan sunt autodidact, incerc sa fur informatie din tot ce imi iese in cale. Studiez fotografii bune, urmaresc experientele altora pe youtube, mai cer un sfat si imi doresc ca maine sa stiu ceva in plus fata de azi. Consider ca daca ai motivatie, dorinta si pasiune, poti obtine multe lucruri in viata. Sigur, mi-as dori sa am sansa sa fac niste studii in domeniu. Poate o sa vina si momentul acela.

Rep. : Si pentru ca suntem la capitolul pasiune, ai avut vreun moment in care pur si simplu te-ai plictisit de fotografie ? Si ce te-a motivat sa mergi, totusi , mai departe ?

A.C. : Pana acum nu am ajuns in momentul in care fotografia sa devina ceva plictisitor, neinteresant. Tot timpul descoper lucruri noi, care ma motiveaza sa vreau sa strabat mai departe acest drum. Sper sa si ramana asa .

 

Rep. : Care este tipul de fotografie pe care il preferi ?

A.C. : La inceput nu am avut o inclinare spre un anumit tip de fotografie. Fotografiam orice imi iesea in cale. Asta pana am cumparat lentila macro si am inceput sa descopar o alta lume. Ce e interesant la macro e ca niciodata cand te pregatesti sa faci un cadru nu stii cum o sa iasa. Tot timpul e ceva diferit, ceva nou. Ador fotografia de macro, detaliile care fac diferenta.

Rep. : Consideri ca aparatul de fotografiat este doar un accesoriu in reusita unei fotografii?

A.C. : Avand in vedere ca eu sunt o “telefonista”, pentru mine aparatul de fotografiat nu era un accesoriu necesar, pana de curand . Da, am inceput sa fotografiez cu telefonul, din comoditate poate si pentru ca, de cele mai multe ori, cea mai buna camera e cea pe care o ai la indemana.

Rep. : Sa vorbim putin despre postprocesare. Sa mai facem un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ca peste noapte ar disparea absolut toate programele de editare a fotografiilor. Ar fi o mare tragedie, din punctul tau de vedere?

A.C. : Consider ca editarea este o etapa foarte importanta in procesul de perfectare a unei imagini. Cadrul RAW sau brut este o reflexie a camerei, bineinteles ghidata de simtul si factorul uman. Programele de editare ne ajuta insa sa adaugam imaginii mai mult amprenta personala, lumea asa cum o vede fiecare. Cu ajutorul lor avem posibilitatea sa ne jucam cu imaginile, sa ajungem sa producem arta. Consider ca un fotograf bun are in spate si multe ore si efort depus pentru postprocesarea imaginilor. Nimic insa nu mai conteaza, cand rezultatul e la rang de arta si ma bucur ca am avut ocazia sa vad multe fotografii de acest gen si aici pe grup. Intr-o zi sper sa pot atinge acele performante. Fotografia fara editare ar exista, fara doar si poate, dar i-ar lipsi aceea stralucire, detaliul care face diferenta. Desigur, e doar o parere personala, respect celor care reusesc acest lucru fara editare.

Rep. : Dar ce face o fotografie sa se ridice la rang de “opera de arta” ?

A.C. : Fotografia este o arta a detaliilor in primul rand, a modului in care acestea sunt percepute si reflectate. Poti surprinde ceva interesant intr-un loc cat se poate de banal, pentru ca ai simtit detaliul. Nu e suficient sa le observam, ci e important sa dam o nota artistica detaliilor, captand si redand o lume care prin incadrare si compozitie sa stimuleze simturile privitorului. De aceea iubesc fotografia de macro, pentru ca e plina de detalii, iti devaluie lucruri pe care nu le observi in mod normal.

 

Rep. : Si pentru a obtine un astfel de rezultat, In fotografie cat la suta inseamna talent si cat la suta munca ?

A.C. : O fotografie poate sa fie reusita atunci cand, daca te uiti la ea si peste 2 ani, te multumeste rezultatul obtinut. Mie deja nu mai imi plac multe dintre fotografiile mele de la inceput . Talentul si munca merg mana in mana pentru a contribui la reusita unei fotografii. Nu ma stiu o persoana cu inclinatii artistice, fotografia e singura arta care m-a pasionat si merg mult pe intuitie aici si pe efort sustinut pentru a obtine ce vreau. Daca am si reusit sa transmit ceva din ceea ce mi-a captat mie atentia, pot spune ca la nivelul la care sunt, pentru mine e un succes.

Rep. : Din punctul tau de vedere care sunt cele mai mari realizari ale tale in domeniul fotografiei si cum te vezi peste … 3 ani ?

A.C. : Nu sunt inca in postura sa vorbesc despre realizarile mele fotografice. Sunt inca la inceput de drum, cu realizari limitate la cateva postari si premii pe grupuri de fotografie de pe facebook. Sunt o amatoare si inca joc tot la acest nivel. Fotografia pentru mine este doar o pasiune pe care o fac cu drag. Nu am indraznit inca sa aplic pentru ceva expozitii sau premii in domeniu. Peste 3 ani insa, sper sa pot vorbi altfel despre aceste realizari . Asta imi doresc sa fac si peste 3 ani, fotografie de placere, la malul marii daca se poate, admirand un apus superb .

Rep. : Am remarcat, in portofoliul tau, “fotografiile cu picaturi”. Imi imaginez ca nu este deloc usor. Cum ai ajuns sa faci astfel de fotografii ?

A.C. : Fotografiile cu picaturi pot spune ca au devenit parte din mine. Inainte de pandemie, am achizitionat o lentila macro. A venit la timp sa imi distraga atentia de la tot filmul urat in care traiam. Am inceput sa exersez zi de zi cu ceva nou. La inceput reuseam cadre mai timide, nimic spectaculos. Tin minte ca admiram fotografiile cu picaturi si papadii ale Adinei Voicu si imi doream sa reusesc macar ceva pe aproape. Si am tot exersat pana am obtinut ceva multumitor. Pentru mine “picaturile” sunt un mod de relaxare, de deconectare. Ma pot pierde linistita cateva ore in “picaturi”. Am ajuns sa fac munca de chirurg uneori pana reusesc “sa stabilizez” picaturile . Seringa si sprayul cu apa au devenit accesorii de nelipsit pentru mine, ma insotesc permanent . Ma bucur mult daca am reusit sa trasmit ceva cu aceste fotografii. De curand am achizitionat un aparat si bineinteles un obiectiv de macro. Lucrul acesta imi da putine batai de cap, e drept, dar sunt sigura ca pana la urma reusim sa ne intelegem .

 

Rep. : Ai nevoie de o recuzita speciala ?

A.C. : Pentru a realiza fotografiile cu picaturi, e nevoie de cateva elemente: o seringa obligatoriu, spray cu apa, dispozitive de prindere a obiectelor fotografiate( cleme, suporti, am achizitionat de curand si un dispozitiv numit helping hands cu multe brate si cleme de prindere), lumini si elemente pentru fundal si multa, multa rabdare. Eu ma folosesc si de o tableta pe care imi selectez imaginile pe care le doresc in reflexie. Si apoi folosesc papadii (am un stoc de ele), crengute uscate, flori. Dar se pot realiza si direct in natura. Am multe cadre cu picaturi si direct pe panze de paianjen, roua diminetii, stropii de ploaie. Orice obiect poate ajunge un subiect de macro la un moment dat.

 

Rep. : Ce setari ale aparatului ne recomanzi pentru a reusi astfel de fotografii ?

A.C. : Nu as putea recomanda niste setari anume. Mai ales ca eu la multe am folosit telefonul, care are cu totul alte setari, obiectivul de macro, alte setari. Consider ca aceste detalii trebuie stabilite de fiecare, in functie de lumina folosita, subiect, rezultatul dorit. Recunosc ca si eu fac teste cu diferite setari si diferite rezultate, pana obtin ce doresc. Uneori se intampla ca dupa o sedinta de cateva ore, sa nu ma multumeasca nimic . Asta e, o luam de la capat, niciodata cu acelasi rezultat insa . Tot timpul papadia se va aseza altfel, picaturile se alinieaza altcumva si tot asa, nu ai cum sa te plictisesti, eventual sa iti pierzi rabdarea si sa o iei maine de la capat .

 

Rep. : Daca ar fi ca peste 2 saptamani sa revin sa mai povestim despre fotografie, unde ti-ai dori sa te gasesc, intr-un studio foto, pe malul marii, in varf de munte sau intr-un oras foarte aglomerat ?

A.C. : Chiar imi doresc peste doua saptamani sa ma vad la malul marii, admirand un apus si ascultand cum se sparg valurile la tarm. Doamne ajuta asa sa fie! Daca e sa aleg un loc de relaxare, acel loc o sa fie mereu marea. Si muntele are farmecul lui, dar parca apusul privit de pe mal, e de neegalat.

Multumesc tare mult pentru onoarea acestui interviu si pentru aprecierea pe care mi-o arati. Imi da motivatia necesara sa continui pe acest drum. Va doresc lumina buna tuturor si sa nu uitati sa faceti mereu ceea ce va aduce placere si multumire.

Rep. : Eu iti multumesc mult ca ti-ai rupt din timpul tau, asa incat cititorii nostri sa afle ceva mai mult din secretele fotografiei. Iti doresc mult succes si……sa ajungi la mare cat de curand J

Un articol de: Angela Codrina Bocse