Admiram fotografiile cu fulgere, cu nori “involburati”, ne dorim sa le realizam si noi ……. sau nu….!!!

Pentru cei dintre dumneavoastra care va doriti sa realizati astfel de fotografii am reusit sa strang cateva informatii de la fotograful Alexandru George, un adevarat “vanator de furtuni”.

 

Rep. Clasica intrebare de inceput, cine este Alexandru George ?

A.G. Un om care iubește ceea ce face, un simplu om pasionat de fotografie, de furtuni și care încearcă să transmită prin acele cadre surprinse un mesaj: trăiți viața, bucurați-vă de fiecare clipă și de fiecare experiență sau poveste.

 

Rep. Fotografia – marea ta pasiune ?

A.G. Da. O pasiune care a plecat de la soție. Ea m-a încurajat și m-a susținut pe drumul acesta, ea mi-a pus primul Dslr în brațe, iar eu am descoperit și am aflat cât de frumoasă și de complexă poate fi fotografia. Aș putea spune că a devenit mai mult decât o pasiune. De-a lungul timpului, am văzut cum ea poate deveni un remediu pentru suflet sau pentru sănătate, am văzut cum un tablou poate să-și aducă aportul în a salva o viață sau cum un aparat foto oferit, poate bucura un suflet trist și greu încercat. Dar, cea mai frumoasă lecție dată de fotografie este una, care a și devenit motoul nostru: Fotografia unește OAMENI.

Rep.“Vanator de furtuni” – adevarat ?

A.G. Pentru România este un termen nou. Da, e drept , poate că la noi în țară furtunile nu sunt atât de puternice în intensitate ca în America, de exemplu- noi neavând o Alee a Tornadelor. Însă, se poate vorbi de partea aceasta de vânător de furtuni și în România, de ce nu? Cerul ne oferă un spectacol nemaipomenit oriunde ne-am afla. Important este să îți dorești să fii „vânător” și să te informezi, să capeți și să-ți însușești cunoștințele necesare, fără de care nu ai putea fi un vânător de furtuni.

Rep. De ce de furtuni si nu de…..pelicani ?

A.G. Așa cum ziceam și mai sus, fotografia este un domeniu complex. Fiecare fotograf este axat pe o anumită nișă. Pe mine, personal, m-au atras întotdeauna fotografiile de noapte, de peisaj nocturn. Cu timpul, am realizat că fulgerele surprinse dau viață cadrelor mele, le înfrumusețează și transmit mai bine mesajul meu. Treptat, am observat cât de mult mă încântă studiul fenomenelor severe și care studiu a readus în viața mea acea materie pe care eu am iubit-o cel mai mult: geografia. Sunt fotografi profesioniști pe wildlife sau de studio. Fiecare transmite și se exprimă în fotografie în funcție de nișa sau domeniul cu care fotograful rezonează cel mai bine. Eu am rezonat și rezonez cu fotografia nocturnă și cu surprinderea fenomenelor severe.

Rep. Ca sa poti fotografia o furtuna, trebuie sa ai notiuni de meteorologie, trebuie sa intelegi modul de formare a unei furtuni ?

A.G. Da, trebuie cunoscute noțiuni de bază, standard. Trebuie să ai cunoștințe despre climă, despre instabilitatea atmosferică, trebuie să cunoști tipologia norilor. Norii sunt primii care te avertizează de faptul că în următoarele ore se preconizează o furtună. Severitatea diferă de la o furtună la alta. Sunt trei tipuri de furtuni: monocelulară, multicelulară sau supercelulară. Sunt două tipuri importante de nori: cumulus și cumulonimbus.

 

Rep. Sa pornim de la sintagma “omul potrivit, la locul potrivit” si sa ajungem la curiozitatea mea : cum stii unde sa te afli si mai ales cand, ca sa surprinzi o furtuna ?

A.G. Chiar dacă prognozele sunt la îndemâna oricui, eu, spre deosebire de restul persoanelor, primesc și informații mai în detaliu de pe grupul Furtuni România, unde, la rândul meu, sunt și unul dintre moderatori. E necesar accesul pe diferite siteuri de profil și, totodată, e necesar să ai cunoștințe de interpretare a modelelor meteorologice, a hărților.

Rep. OK, sa spunem asa : afli ca in locul, la data, la ora va fi …o tornada ( sa zicem), ce urmeaza ? Trebuie sa pregatesti ceva in mod special ?

A.G. În primul rând, tornada nu apare pe modele meteorologice. Ea se formează spontan, datorită curenților. Pe radar se observă o rotație denumită Bow Echo.

În al doilea rând trebuie să fii tu pregătit pentru ceva special: trebuie să cunoști zona unde se desfășoară „vânătoarea”, trebuie să cunoști drumurile adiacente pentru a avea timp să te retragi când situația devine periculoasă. Totodată, ești atent la aplicații pentru a urmări direcția de deplasare a sistemului convectiv: radar satelitar, radar ale descărcărilor electrice, radar pentru detecția precipitațiilor.

Rep. Cat de rapid trebuie sa fii ?

A.G. Totul depinde foarte mult de dezvoltarea sistemului. Sunt situații în care trebuie să fii foarte rapid, alteori nu, deoarece trece razant pe lângă tine. Însă, aici se aplică regula celor 30 de secunde: ai strâns și te-ai retras din calea ei.

Rep. Ca si aparatura care ar fi strictul necesar ?

A.G. Orice tip de aparat foto, nimic sofisticat, un go pro pentru a filma. La partea de Dslruri, cel puțin pe timp de zi, ai nevoie de un filtru ND. Un trepied și mult noroc, am spus noroc deoarece diferă totul de la o ieșire la alta.

Rep. Ce trebuie sa stie un fotograf vanator de furtuni ? Sunt ceva secrete ? Ni le poti dezvalui ?

A.G. Sunt foarte puțini în România care fac lucrul acesta. Cine face lucrul acesta, este deja familiarizat cu ceea ce trebuie să facă. Am spus mai sus că trebuie să cunoști zona foarte bine. Mai putem aminti și de regula celor 5 minute, din momentul în care te atinge prima picătură de ploaie, până la a deveni totul torențial. Marea greșeală pe care o fac toți pasionații de furtuni atunci când sunt la început, e aceea de a intra în furtună când, de fapt, secretul este acela de a fi paralel cu furtuna. Totodată, acest lucru îți oferă siguranță.

Culoarea turcoaz dintr-un sistem multicelular este primul semn de grindină medie. Sigur, sunt mult mai multe aspecte sau secrete care trebuie cunoscute de către un vânător de furtuni dar, toate acestea nu se pot așterne într-un interviu.

Rep. Te duci singur “in calea furtunii” ?

A.G. Nu. Cel mai frecvent însoțitor este soția mea dar, și prieteni care împărtășesc aceeași pasiune. Există și un grup al pasionaților de fenomene severe: Furtuni România.

Rep. Nu v-a fost niciodata frica?

A  .G. Nu. Atâta timp cât te informezi și atâta vreme cât există o pasiune, frica este înlocuită cu adrenalina. Nu există frică, există doar pasiunea și bucuria surprinderii acelor fenomene severe.

Rep. Ati avut vreo intamplare extrem de neplacuta cand erati “la vanatoare” ?

A.G. La începuturi, da, pe când nu eram așa de bine pregătiți sau informați. Acum știm când să ne retragem. Au fost câteva dăți în care furtuna era deasupra capului nostru iar fulgerele își întindeau rădăcinile pe tot cerul, noi neavând un punct ceva mai înalt, care să ne fie protecție. Nu ne-a lovit niciodată dintr-un noroc chior, aș putea spune. Când spunem fenomene severe, spunem imprevizibil, de regulă. Însă, dacă ești bine informat, dacă știi să îți iei câteva repere: un punct înalt care să se afle în jurul tău, un stâlp care să aibă paratrăsnet, atunci șansele ca tu să fii expus sunt mai mici.

Rep. Dar una comica, de care radeti si acum cand v-o amintiti ?

A.G. Eram cu soția pe Autostrada Pitești. Era grindină, fulgera, cerul era un adevărat spectacol pe care oricât ne-am fi dorit să il fotografiem, nu aveam cum: ploua cu pietre în așa hal încât ajunsesem să ținem parbrizul cu degetele, de teamă să nu se spargă. La un moment dat, prindem o zonă unde nu ploua deloc, părea perfect să ne oprim și să surprindem măcar câteva fulgere. Soția îmi spune să trag pe banda de urgență și să încercăm să tragem câteva cadre. A apucat doar să deschidă ușa și să rămână nemișcată. La 150 de metri de noi a trăsnit iar noi am văzut doar alb în fața ochilor. Era ca și cum ne-a pus cineva o lanternă puternică în ochi. La câteva secunde s-a auzit un sfârâit de fire și un sat întreg a rămas fără lumină. Nu am mai apucat să coborâm din mașină iar soția, după câteva secunde în care rămăsese cu mâna pe portiera mașinii, nemișcată, a tras ușa la loc și îmi zice pe un ton dubios de calm: Ok, cred că e cazul să mergem. J)))))

Altădată eram pe câmp. Înainte să plecăm, soacra mea ne-a spus să avem grijă, că se anunță furtună, să nu ne trăsnească. Nu a fost prea departe de adevăr. Fulgerase undeva în depărtare și am văzut cum vine înspre noi o frumoasă formațiune de rădăcină de copac care a străbătut tot cerul. În timp ce eu o admiram, descopăr că nevastă-mea a dispărut. Fugise în mașină și stătea pitită și lipită de torpedou. Am zis că de atunci nici că o mai văd cu mine la furtuni. Dar, culmea, spre surprinderea mea, e prima la ușă când vine vorba să plecăm pentru a surprinde vreo furtună.

Rep. In calitate de vanator de furtuni, care este marele tau vis ?

A.G. Ar fi trei. Unul ar fi acela de a ajunge pe Aleea Tornadelor. Amândoi ne dorim asta, și eu, și soția mea. Despre al doilea vis, însă, vă voi divulga totul anul viitor, este vorba de un proiect la care Asociația Fotografi Hai-Hui lucrează (sau lucrăm) și pe care sperăm să îl îndeplinim. Iar al treilea vis este acela de a ajuta cât mai mulți oameni, ca activitatea fotografică să însemne mai mult decât momente surprinse, să însemne o mână de ajutor, o bucurie, o alinare, un sprijin. Acest ultim vis este baza tuturor activităților pe parte foto, este sufletul și scopul pentru care luptăm. Într-o lume plină de întuneric, să fim lumina și să avem cu toții parte de acea „lumină bună” pe care ne-o urăm cu drag de fiecare dată când plecăm la fotografiat.

Rep.O ultima intrebare, ca nu de alta, acusica se starneste vreo furtuna si nu vreau sa te tin in loc . In acest gen de fotografie este imposibil de organizat un workshop ? Ma gandesc sa fie toata lumea pregatita si cand dai semnalul …. tup in masini.

A.G. Și soția mea venise cu o astfel de idee. Din păcate, e foarte dificil. Oamenii, majoritatea, au diferite obligații familiale sau au joburi în care îi prinde noaptea lucrând. Ori, la așa ceva e totul prea spontan, prea din scurt pentru a putea organiza un workshop. Te uiți pe radare, vezi ce se anunță, lași tot și te-ai urcat în mașină. Prea puțini pot face asta…prea puțini spre deloc.

Dragul nostru iti multumesc foarte mult pentru ca ai acceptat invitatia de a povesti despre subiectul tau preferat in ale fotografiei, te felicit pentru tot ceea ce faci si iti doresc din suflet sa reusesti sa iti indeplinesti cele 3 dorinte

Un articol de: Angela Codrina Bocse