“Tableta Conasului” Corina Tatar
Astazi…….este o zi speciala. De ce ? Veti vedea imediat J
Ati auzit de zicala „vai de profesorul care nu este intrecut de elev” ?
Ei bine, astazi Tableta va aduce in atentie o doamna deosebita, o mama mult iubita si o prima doamna stimata de toti cei din jur. Spune, cu modestie, ca este asistent personal in viata de zi cu zi, dar pe langa aceasta munca nobila pe care doar un om cu suflet mare o poate face cu atat de multa dedicatie, este un fotograf talentat, dar si un om cu manute de aur care transforma orice bucatica de sarmulita intr-o adevarata opera de arta.
Si daca va mai spun si ca este sotie de primar…..sigur va veti duce cu gandul la Corina Tatar.
R : De ce fotografia ?
CT : Incepusem sa ma plictisesc doar să stau pe langa Eli, sa asteptam momentul perfect, lumina perfecta pentru o fotografie. Incepusem sa ma satur si doar sa car trepiedul lui Eli. Asa ca am inceput si eu sa fac poze, sa imi car propriul meu aparat si, cateodata, si propriul meu trepied. Microbul l-am prins intr-una din turele fotografice organizate in Delta Dunarii.
R : Deja stiu ce poti face cu aceste doua manute de aur. Totusi te voi lasa pe tine sa spui ce alt hobby mai ai.
CT : De tanara cos goblen si, mai nou, confectionez copaci din sarma. Ambele ma relaxeaza.
R : Sa revenim la pasiunea pentru fotografie. Ce iti place sa fotografiezi ?
CT : Noi umblam mult hai-hui, asa ca peisajul imi este mai la indemana. Imi place sa fotografiez si locuri unde mergem să vizitam.
R : Ce aparat / obiectiv ai si ce ti-ai dori sa ai ?
CT : Daca la început am avut un aparat imprumutat, acum am aparatul meu, este un Canon 7D Mark II, cu un obiectiv 24-105 mm. Pentru ca nu reusesc sa ies la fotografiat atat cat mi-as dori, nu-mi doresc mai mult. Daca este cazul imi da Eli din dotarea lui.
R : Crezi ca aparatura din dotare face fotografia sau experienta si simtul tau artistic ?
CT : No, la aceasta intrebare mai greu… Eu nu am experienta, nu prea inteleg partea tehnica a fotografiei, asa cum am spus, fac poze, sa nu stau degeaba. Pozez ce cred eu ca merita imortalizat, iar acasa vad ce am făcut. Spre surprinderea mea, am si cadre reusite. Banuiesc ca putin din toate conteaza.
R : Cat la suta consideri ca trebuie prelucrata o fotografie ?
CT : Nu stau prea mult pe prelucrat o fotogrfie, doar cat cred ca ii trebuie sa aibe “un pic de ceva”, cat sa merite sa te uiti la acea fotografie.
R : Daca ar fi sa castigi un premiu in bani pentru fotografie, in ce ai investi banutii ? In aparatura, in cursuri de perfectionare in arta fotografica sau intr-o excursie din care sa revii cu cardurile pline de noi fotografii?
CT : Intr-o excursie, clar! As strabate lumea asta pe toate partile.
R : Daca te-ai intoarce in timp, ce sfat ti-ai da ca si fotograf incepator ?
CT : Eu nu ma consider fotograf, ci un “pozer” si… cu siguranta sunt un incepator. Probabil voi fi incepator mult timp. Asadar, la acest moment nu am ce sfat sa-mi dau, in schimb mai trag cu urechea la ce aud prin jurul meu.
R : Un gand pentru conasi ?
CT : Cunosc acest incredibil grup aproape de la inceputuri si am spus-o si o repet de cate ori am ocazia, suntem aici „o mare familie”in care pasiunea pentru fotografie ne-a adus atat de aproape unii de altii, incat s-a hotarat ca putem trece granita on – line- ului si sa ne cunoastem indeaproape. Cu multa bucurie pot spune ca avem norocul de a cunoaste oameni noi an de an. Asadar, lumina buna conasi ! Sa fiti sanatosi si sa faceti fotografii frumoase ! Multumesc mult ca fac parte si familia voastra si multumesc la fel de mult ca faceti parte din familia mea.Sa ne revedem sanatosi!
R : Prima doamna si noi iti multumim ca ne accepti in familia ta, ca sa te parafrazez, ne esti foarte draga si iti mai multumim inca pentru ceva J Iti multumim ca accepti sa il imparti oarecum pe Eli cu noi J Impreuna faceti o echipa grozava care a reusit sa formeze la Cluuj, o mica comunitate conaceasca.
Un articol de: Angela Codrina