Poveste cu sentimente și trăiri amestecate, uimire, frumos, teamă sau chiar momente și mai grele vecine cu spaima

Am admirat fotografile infatisand Pietrele lui Teo. Nu stiam nimic despre acest loc. Am incercat o documentare pe Google, dar astazi nu va voi vorbi despre ce am citit eu, ci va voi lasa sa cititi un material scris de insasi autorul fotografiilor, Cristi Chiru. Mi s-a parut foarte interesant, dar, in acelasi timp, daca pana acum ma temeam de serpi, acum ma tem si de acel „CEVA”.

Foto: Cristi Chiru

“Orașul Măcin din județul Tulcea se află la poalele primei formațiuni a Munților Dobrogei. Nu sunt munți înalți, dar cu siguranță au fost și , fiind unii dintre cei mai vechi de pe planetă și cu siguranță cei mai bătrâni și erodați din Europa.

Sunt mai multe trasee de drumeție. Traseele nu sunt grele, fiind abordabile și de cei mai puțin antrenați, chiar recomandate pentru copiii dornici să-și cunoască meleagurile.

Foto: Cristi Chiru

Cum ieși din Măcin, la doar un kilometru se face un drum de pietriș la stânga, spre o mănăstire și o exploatare de granit. Tot acolo este și traseul Culmea Pricopanului spre vârful Sulucul Mare. Cum intri în traseu sunt panouri indicatoare care prezintă harta traseului și indicațiile necesare. De la începutul traseului se urcă și la un moment dat, când drumul face o curbă la stânga, spre dreapta este o intrare ca într-un tunel (marcaj pe o piatră cu bandă albastră) prin vegetație către Sulucul Mare. După o mică incursiune prin mica junglă dobrogeană se ajunge la un indicator care arată către obiectivul nostru: ”Pietrele lui Teo”. Nu am reușit să ajung la o concluzie clară cu privire la stabilirea acestui nume, dar poate că nici nu e important pentru că ceea ce este cu adevărat important după ce urmezi micuța cărare e că ajungi într-un loc ca de pe altă lume și dacă nu ai vedea întinderea Dobrogei cu orașul Măcin la dreapta, iar pe aceeași direcție în zare orașul Brăila și la stânga, privind spre cariera de granit de la Turcoaia și mai la stânga se vede una dintre cele mai emblematice așezări dobrogene cu un istoric aparte, comuna Greci.

Foto: Cristi Chiru

Aceste formațiuni de granit datează de la facerea lumii (orogeneza hercinică) și aduc cu ele energia și frământarea acelor momente (sfârșitul Paleozoicului) ca o transcendere către prezent prin milioanele de ani (aproximativ 540 milioane de ani în urmă).

Foto: Cristi Chiru

Revenind la prezent, unii spun că este un loc încărcat energetic, alții că are doar potențial fotografic, iar unii susțin nici mai mult nici mai puțin decât faptul că ar fi un portal către lumi extraterestre. Eu spun doar că acolo este CEVA. Greu de descris în cuvinte, dar doar uneori, nu totdeauna, sunt stări ușor de perceput de unii oameni. O ușoară adiere de vânt și un aer brusc rece precum și o vibrație, o agitație cumva perceptibilă fac să ți se ridice și ultimul fir de păr pe corp și te ia cu fiori pe șira spinării. Simți ca și cum ielele Dobrogei îți dau târcoale și vor să-ți fure inima și sufletul, dar îngerii tăi păzitori îți șoptesc în ureche: ”pleacă, pleacă”. Unii vor râde, dar dacă o dată eram singur și am simțit toate astea, deși nu sunt un om ușor de speriat, în alte două ocazii am fost cu prieteni fotografi și eram la fel de zburliți cu toții și râdeam fals nerecunoscând că ne e teamă. Da, sunt situații când aceste stări nu se manifestă și crezi că totul este o simplă exagerare când ți le povestește cineva sau crezi că se întâmplă doar în mintea omului, dar nu e așa.

Foto: Cristi Chiru

Frumusețea locului, amplasarea lui în peisaj, urletul șacalilor la lăsarea serii sau țipătul păsărilor nocturne de pradă ori o vulpiță care își face din când în când apariția și lătratul câinilor de la stânile din zonă sau de la gospodăriile mai îndepărtate, fac ca toate astea să te înspăimânte puțin. Realitatea e că atunci când nu se mai simt acele stări, nici animalele nu-și mai fac simțită prezența și se așterne calmul și liniștea peste acel loc.

Foto: Cristi Chiru

Mergeți acolo. Mergeți să fotografiați, să admirați frumusețea Dobrogei, să simțiți vechimea locului și cine știe, poate aveți norocul sau ghinionul, după caz, să simțiți și voi sau să auziți ceea ce unii dintre noi deja știm.

Dacă v-am stârnit interesul veniți, dar respectați Dobrogea pentru că este frumoasă, binevoitoare și cu brațele larg deschise o să vă primească și o să vă ofere trăiri de neuitat.”

Foto: Cristi Chiru

Daca doriti sa vedeti mai multe fotografii ale lui Cristi, va invit sa accesati pagina sa de facebook,https://www.facebook.com/CristianCCFlorin

AUTOR : CRISTI CHIRU