Daca este Miercuri, aprindem focul in soba si ne strangem toti la o sticla de vin si la multe povesti din spatele fotografiei, povesti interesante din care putem fura cu totii o clipa, o clipa din experienta altor fotografi!

Astazi avem invitati 6 fotografi, va asteptam alaturi de noi sa descoperiti povestile!

Tîr Adrian – Hunedoara

Mă numesc Tîr Adrian sunt din Hunedoara.Sunt pasionat de fotografie încă de pe timpul aparatelor cu film primul meu aparat fiind un Zenit E apoi odată cu apariția aparatelor digitale am încercat câteva modele vreo 2 Fuji un Sony dar le foloseam pe modul automat pozând ceea ce îmi plăcea pe unde ajungeam dar fără sa știu ca exista și reguli care trebuie respectate ca sa iasă o fotografie reușită. De vreo 2 ani jumate de când mi-am cumpărat primul aparat DSLR un Nikon d3200 am înțeles că fotografia înseamnă mai mult decât a duce aparatul la ochi și a apasă pe declanșator. M-am înscris pe mai multe grupuri de fotografie, caut pe youtube tutoriale vreau sa învăț din experiența altora și sa devin și eu mai bun ca fotograf. Fotografia cu autostrada am facut -o anul trecut la începutul lui octombrie locația este în localitatea Soimus la vreo 8 km de Deva știam aproximativ locul dar nu știam cum pot ajunge cât de cât sa văd autostrada acceptabil pentru a fotografia fiind multa vegetație,într-o duminica am ieșit cu bicicleta într-o plimbare și am mers pe zi sa studiez locația apoi am rugat un prieten sa mă duca cu masina într-o seara pentru a încerca ceva pe timp de noapte s-a întâmplat sa nu fie așa aglomerat drumul cum mi-am dorit ca sa fie multe urme de lumina dar ăsta e. Am folosit Nikon d3200 cu obiectivul de kit 18-55 ,ISO 100,expunere 15 secunde, F14 și trepied. Am încercat din mai multe locuri încercând sa prind cât mai mult din autostrada acolo existând și un gard cel de deasupra autostrăzii care obturează vederea dar fotografia ăsta mi-a plăcut mult .

Cosma Laura

Lacul Pietrele este unul dintre multele lacuri glaciare aflate in parcul national Retezat. Ce il face mai deosebit decat celelalte e faptul ca se afla pe cel mai cunoscut traseu si da posibilitatea turistilor sa se odihneasca inaintea sa cuceteasca Varfurile pitoresti ale acestui peisaj salbatic oferit de Muntii Retezat. Asa s-a “nascut” si aceasta poza. Ajunsa la poalele Curmaturei Bucura, pe Lacul Pietrele, am poposit cateva minute inainte de a-mi face curaj sa incep “cucerirea” varfurilor. Din pozitia turistului obosit vedeam oglindite in lac Vf. Custura Bucurei 2369m (stanga) si Vf. Bucura II 2378m (dreapta), primul fiind in drumul meu spre atingerea obiectivului propus, si anume, Vf. Peleaga 2509m. Pentru realizarea fotografiei, am folosit un Nikon D7200 cu un obiectiv Nikon 10-20mm la 10mm, f 4.5, timp expunere 1/1000, iso 100.

Nadolu Alina – Prahova

Ma numesc Nadolu Alina, am 32 de ani și sunt din județul Prahova, dintr-un orășel frumos numit Boldesti – Scaeni. Placandu.mi foarte mult natura, am făcut o pasiune pentru fotografie, pana acu câteva luni făceam poze doar cu telefonul habar nu aveam ce înseamnă compoziția unei fotografii, orizontul era strâmb, dar datorita acestui grup cu oameni minunați cărora le mulțumesc pe aceasta cale am început sa învăț, sa realiz corect fotografiile,imi doresc pe viitor sa fiu fotograf,imi place mult fotografia de peisaj. Fotografia selectata este făcută în Parcul Național Bucegi pe Cheile Zanoagei după o drumeție de câteva ore, am zis sa-mi trag sufletul și sa fac câteva cadre. Fotografia a fost realizata cu Canon 2000d EFS 18 – 55mm 1:3,5 – 5,6 IS II , f11, ISO 100 și prelucrata apoi. Fotografiile le postez pe Conac și pe contul meu de Facebook Nadolu Alina. Va mulțumesc!

Carmen Murgu – Resita

Bună seara, eu sunt Carmen Murgu. Am 51 de ani si-o meserie extrem de frumoasă. Lucrez într-un birou de stare civilă al primăriei Reșița, orașul în care dealtfel locuiesc, situat aproape de Muntii Semenic. Fotografia mă pasionează de vreo 3 ani, am descoperit prin ea că există frumos la tot pasul. Fotografia de mai sus am realizat-o iarna trecută aproape de releul de pe Semenic. Acolo există acest schit, Schitul Sfantul Ilie. Fotografia am realizat-o fără să aștept prea mult, vremea era favorabilă…putină ceață…soarele care străpungea uneori desenand siluete interesante pe zăpadă. Am încercat să surprind frumusețea unei bisericuțe din lemn troienită de zăpadă. Pe atunci mă foloseam de un NikonD3400 șI aveam mult iubitul meu tamron 18-270 pe care îl foloseam atat la peisaje cat și uneori pentru close-up. Fotografia este pentru mine un mod plăcut pentru a mă destinde după o zi obositoare la birou dar și un motiv să descopăr locuri noi, să descopăr frumusețea nevăzută a lucrurilor care ne înconjoară…și de ce nu, să promovez frumusețea Banatului.Vă mulțumesc mult că ati ales fotografia mea. Cu bine!

Florin Carac – Constanta

“Salutare! Ma numesc Florin Carac lovuiesc in Constanta, sunt fotograf de eveniment dar cochetez si cu alte zone ale fotografiei, cum ar fi fotografia de portret, nud, budoir sau produs.Am reusit sa fac acest proiect dupa multe discutii cu mai multe modele cu care colaborez dar am ales sa fac cu Emma, o tipa foarte talentata si receptiva. Am plecat la drum impreuna cu prietena mea Mihaela si modelul Emma catre locatie, mai exact imediat langa localitatea Branesti, judetul Ilfov. Dupa ce am ajuns in locatie dupa o documentare temeinica cu privire la directia luminii in diferite ore ale zilei precum si unghiurile posibile am avut o mica sedinta cu fetele si le am expus ideile doar ca lipsea un lucru foarte important, respectiv copacii inundati pe care ii cautam in acea locatie. In acel moment, dupa mai multe cautari si treceri prin diferite ape curgatoare si pline cu vegetatie abundenta si tantari am considerat ca nu este cazul sa le mai chinui pe fete asa ca am hotarat sa trag intr o locatie mai putin interesanta dar cu lumina buna. Dupa scurt timp, prietena mea, vazandu mi expresia de dezamagire, s a hotarat sa aiba rolul de cercetasi. Dupa aproximativ 20 de minute de cautare a copacilor inundati, Mihaela s a intors entuziasmata spunandu ne ca a gasit locatia si ar trebui sa ne apucam de treaba acolo. Am ajuns in zona copacilor inundati dar la fundul apei era foarte mult mâl in care te scufundai aproape pana la genunchi, asa ca am hotarat sa luam niste crengi si sa le scufundam in apa pentru a merge pe ele, a functionat de minune. Primele cadre in locatie le am facut cu lumina artificiala dar nu au fost pe placul meu asa ca m am hotarat sa profit de lumina naturala ce punea in valoare subiectul. Am folosit mai multe lentile dar castigatoarele pentru acea locatie a fost sigma art de 35mm f1,4 si nikor de 85mm f1,8. Aparatul folosit a fost un nikon d750 dar putea fi folosit orice aparat dslr doar ca lentilele amintite anterior sunt necesare (sau orice focala de 35mm sau 85mm preferabil deschiderea diafragmei de f1,4 sau f1,8). Setarile de expunere au fost variabile dar am oscilat in valorile de iso 400, viteza 1/150-1/800. Concluzia este ca ai nevoie de determinare din partea tuturor pentru a face ceva frumos, detaliile tehnice sunt prea putin importante. Cadrele nu au putut fi facuta daca nu era prietena mea in calitate de cercetas si modelul cu talentul si determinarea ei. Sper ca am fost de ajutor cu mica mea descriere a imprejurimilor si tehnica folosita. In cele din urma am folosit pentru editarea cadrului Adobe Ps pentru a pune in valoare subiectul. P.S.: am folosit un material elastic cumparat de la o mercerie din oras.”

Mircea Ștefan Țântar – Targu Mures

Salutare, conași! Sunt Mircea Ștefan Țântar, locuiesc în Târgu Mureș și sunt pasionat de fotografie de aproximativ 15 ani. De fapt, fotografia reprezintă mai mult decât o pasiune, e un mijloc prin care am ajuns să cunosc oameni faini, culturi noi, locuri noi, să văd lumina și umbrele cu alți ochi, precum și un mijloc de a pătrunde în lumea celor care nu cuvântă.

Despre fotografia selectată, pentru care vă mulțumesc, pot să vă spun că a fost făcută în interiorul peșterii Cetățile Ponorului, peșteră aflată în munții Apuseni, zona Padiș la sfârșitul primăverii anului 2018.

Nu era nimic programat, eram în interiorul peșterii cu vărul meu și cu un cuplu din Polonia pe care l-am cunoscut cu o seară înainte și pe care l-am invitat să se încălzească la focul nostru de tabără, să servească o pălincă și o slănină friptă.

Eram cam pe la jumătatea traseului, peștera este formată dintr-o galerie unică de peste 2000 metri lungime, străbătută de un râu cu debit mare (unul dintre cele mai puternice râuri subterane din țară). Ajunși într-o galerie a peșterii, ne-am stins lanternele pentru a privi fermecați raza de soare care traversa galeria și pentru a asculta muzica râului subteran și chițăitul liliecilor. După câteva minute de contemplare și meditație am scos aparatul, un Nikon D7500 (obiectiv Tokina 11-16 f2.8), și pentru că nu aveam trepied, am fixat, cu ceva emoții, aparatul pe o piatră aflată în râu, am făcut câteva setări rapide și click. După ce am tras câteva cadre am introdus aparatul în geantă și am mai admirat pentru câteva minute minunea din fața noastră. A fost o experiență de neuitat și cu siguranță mă voi întoarce în această zonă minunată, dar cu alt „armament” în dotare. Lumină bună vă doresc, dragi conași!

https://www.facebook.com/profile.php?id=100010765719271

Un articol de: Bajan Sorin