“Culegatorii de frumos, recuperatorii de secunde furate” admin3, 11.07.202424.07.2024 “Culegatorii de frumos, recuperatorii de secunde furate” 19 februarie 2021 | Fotografia Zilei | 0 | La categoria “Fotografia Zilei” am strans o colectie frumusica de fotografii inspirate din natura sau lucrate cu mare migala in studio, de la peisaje hibernale la soarele dogoritor de vara reflectat in valurile marilor, fac privitorul sa se transpuna intr-o lume furata de fotografi de pe diverse meleaguri si redate pentru a fi hrana sufletului! Pictura cu lumina nu putea fi mai bine redata si transpusa de versurile nemuritoare scrise si lasate noua de marele Poet George Bacovia! Foto: Mariana Naegulescu Andrei Foto: Ionut Burloiu Boema – George Bacovia Se aşeza să ningă – Ningea. Doream, Sunt ani de-atunci, Să te-ntâlnesc La sfârşit de stradă Ce dă în câmp. Îmi părea Că tu eşti mai frumoasă Iarna. Doar corbii spuneau Că stai acasă Cu vreun prieten. Reintram în târg. Zăpada licărea Electric Pe fereastra ta. Se ducea o noapte. Citeam Ca în nopţi de iarnă. Foto: Ovi D. Pop Foto: Plaino Marian Foto: Mircea Negulescu Contraste – George Bacovia Femeie – mască de culori, Cocotă plină de rafinării – Tu, care ţipi la desfrânări târzii, Pe visători, cu greu, îi înfiori… Oh, sunt fecioare cu obrazul pal, Modele albe de forme fine – Şi singure dorm, albe, şi senine În albele crivate de cristal… Foto: Maria Fekete Foto: Levi Bagy Foto: Ionuț Petrea Lacustra – George Bacovia De-atitea nopti aud plouind, Aud materia plingind… Sint singur, si mă duce un gând Spre locuintele lacustre. Si parca dorm pe scinduri ude, In spate mă izbeste-un val — Tresar prin somn si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se intinde, Pe-acelasi vremuri mă gasesc… Si simt cum de atita ploaie Pilotii grei se prabusesc. De-atitea nopti aud plouind, Tot tresarind, tot asteptind… Sint singur, si mă duce-un gând Spre locuintele lacustre. Foto: Genovel Butnaru Foto: Gaudi Matei Foto: Gabi Claudia Dragoslav Foto: Burlacu Lush Poema in oglinda- George Bacovia În salonul plin de vise, În oglinda larg-ovală încadrată în argint, Bate toamna, Şi grădina cangrenată, În oglinda larg-ovală încadrată în argint. În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase, Pe când cade violetul, Tu citeşti nazalizând O poemă decadentă, cadaveric parfumată, Monotonă. Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare… Dar pierdută, cu ochi bolnavi, Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat. Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală, Pe grădina cangrenată, Peste toamna din oglindă – Adormind… Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare… Însă pal mă duc acuma în grădina devastată Şi pe masa părăsită – albă marmură sculptată – În veşmintele-mi funebre, Mă întind ca şi un mort, Peste mine punând roze, flori pălite,-ntârziate Ca şi noi… Zi, finala melodie din clavirul prăfuit, Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate. Vezi, din anticul fotoliu – Agonia violetă, Catafalcul, Şi grădina cangrenată, În oglinda larg-ovală încadrată în argint… Foto: Draga Paul Foto: Daniel Mayer Pustiu – George Bacovia Departe, în cetate viata tropota… O, simturile-mi toate se enervau fantastic… Dar în lungul sălii pufneau în râs sarcastic Si Poe, si Baudelaire, si Rollinat. Foto: Cornel Gușat Foto: Voicu Sorin Andrei Foto: Constantin Ticu Foto: Comsa Bogdan Toamna Murind – George Bacovia Toamna în grădină îşi acordă vioara. Plâng strunele jalnic, lung şi prelung Şi-n goala odaie acorduri ajung… Şi plâng în odaie, şi eu din vioară… Plâng strunele toate lung şi prelung. Fereastra e deschisă… vioarele plâng… O, ninge… şi toate se sting… Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit… Îmi cade vioara şi cad ostenit, Iar toamna, poetă, cântând a murit. Foto: Cezar Gabriel Foto: Alexandru Handrache Foto: Alexandru George Foto: Adrian Si Nicoleta Grigoroiu Amurg Vio;et – George Bacovia Amurg de toamnă violet … Pe drum e-o lume lenesă, cochetă; Multimea toată pare violetă, Orasul tot e violet. Amurg de toamnă violet … Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Orasul tot e violet. Foto: Alex Ristoiu Foto: Adriana Ceausescu Foto: Ștefan Pop-Coț Foto: Talpau Mihai Foto: Adela Rusu Umbra – George Bacovia Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii… Se întindea noianul de unde nu mai vii; O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa – Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era. – Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată, Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic. O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic, Lăsând odaia goală, şi lampa afumată… Foto: Paul Adrian Chis Foto: Ovidiu Sova Foto: Olivia Nica Strigoii – George Bacovia Cu roşii fanare, galbene, verzi Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu Şi câinii în lanuri în noapte tot bat – Strigoii la crâşmă în pod au intrat, Şi podul se vede bizar luminat De roşii fanare, galbene, verzi. Strigoii, din pod, îşi iau înapoi, Lăsate din viaţă, demult, amanete… Aşa spune basmul ce azi l-am uitat Că noaptea, la crâşmă, apar siluete Cu roşii fanare, galbene, verzi. Dar când despre ziuă cocoşu-a cântat, Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi, Şi-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd Roşii, galbeni şi verzi. Foto: Mariana Scubli Foto: Iulian Radu Foto: Petrica Bratila Un articol de: Bajan Sorin AnteriorExpozitia de fotografie -ORIZONTURI_- postări asemănatoare O FOTOGRAFIE PE ZI, ASTAZI CU Gabi Rusu 21 septembrie 2020 O fotografie pe zi, astazi cu Adrian Tudose 10 septembrie 2020 Fotografia Zilei! 29 mai 2020 O fotografie pe zi – Claudiu Stancu 27 octombrie 2018 Lasă un răspuns Anulează răspunsul Share via: https://www.facebook.com/laconaculfotografilor laconaculfotografilor@gmail.com More Uncategorized
“Culegatorii de frumos, recuperatorii de secunde furate” 19 februarie 2021 | Fotografia Zilei | 0 | La categoria “Fotografia Zilei” am strans o colectie frumusica de fotografii inspirate din natura sau lucrate cu mare migala in studio, de la peisaje hibernale la soarele dogoritor de vara reflectat in valurile marilor, fac privitorul sa se transpuna intr-o lume furata de fotografi de pe diverse meleaguri si redate pentru a fi hrana sufletului! Pictura cu lumina nu putea fi mai bine redata si transpusa de versurile nemuritoare scrise si lasate noua de marele Poet George Bacovia! Foto: Mariana Naegulescu Andrei Foto: Ionut Burloiu Boema – George Bacovia Se aşeza să ningă – Ningea. Doream, Sunt ani de-atunci, Să te-ntâlnesc La sfârşit de stradă Ce dă în câmp. Îmi părea Că tu eşti mai frumoasă Iarna. Doar corbii spuneau Că stai acasă Cu vreun prieten. Reintram în târg. Zăpada licărea Electric Pe fereastra ta. Se ducea o noapte. Citeam Ca în nopţi de iarnă. Foto: Ovi D. Pop Foto: Plaino Marian Foto: Mircea Negulescu Contraste – George Bacovia Femeie – mască de culori, Cocotă plină de rafinării – Tu, care ţipi la desfrânări târzii, Pe visători, cu greu, îi înfiori… Oh, sunt fecioare cu obrazul pal, Modele albe de forme fine – Şi singure dorm, albe, şi senine În albele crivate de cristal… Foto: Maria Fekete Foto: Levi Bagy Foto: Ionuț Petrea Lacustra – George Bacovia De-atitea nopti aud plouind, Aud materia plingind… Sint singur, si mă duce un gând Spre locuintele lacustre. Si parca dorm pe scinduri ude, In spate mă izbeste-un val — Tresar prin somn si mi se pare Ca n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se intinde, Pe-acelasi vremuri mă gasesc… Si simt cum de atita ploaie Pilotii grei se prabusesc. De-atitea nopti aud plouind, Tot tresarind, tot asteptind… Sint singur, si mă duce-un gând Spre locuintele lacustre. Foto: Genovel Butnaru Foto: Gaudi Matei Foto: Gabi Claudia Dragoslav Foto: Burlacu Lush Poema in oglinda- George Bacovia În salonul plin de vise, În oglinda larg-ovală încadrată în argint, Bate toamna, Şi grădina cangrenată, În oglinda larg-ovală încadrată în argint. În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase, Pe când cade violetul, Tu citeşti nazalizând O poemă decadentă, cadaveric parfumată, Monotonă. Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare… Dar pierdută, cu ochi bolnavi, Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat. Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală, Pe grădina cangrenată, Peste toamna din oglindă – Adormind… Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare… Însă pal mă duc acuma în grădina devastată Şi pe masa părăsită – albă marmură sculptată – În veşmintele-mi funebre, Mă întind ca şi un mort, Peste mine punând roze, flori pălite,-ntârziate Ca şi noi… Zi, finala melodie din clavirul prăfuit, Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate. Vezi, din anticul fotoliu – Agonia violetă, Catafalcul, Şi grădina cangrenată, În oglinda larg-ovală încadrată în argint… Foto: Draga Paul Foto: Daniel Mayer Pustiu – George Bacovia Departe, în cetate viata tropota… O, simturile-mi toate se enervau fantastic… Dar în lungul sălii pufneau în râs sarcastic Si Poe, si Baudelaire, si Rollinat. Foto: Cornel Gușat Foto: Voicu Sorin Andrei Foto: Constantin Ticu Foto: Comsa Bogdan Toamna Murind – George Bacovia Toamna în grădină îşi acordă vioara. Plâng strunele jalnic, lung şi prelung Şi-n goala odaie acorduri ajung… Şi plâng în odaie, şi eu din vioară… Plâng strunele toate lung şi prelung. Fereastra e deschisă… vioarele plâng… O, ninge… şi toate se sting… Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit… Îmi cade vioara şi cad ostenit, Iar toamna, poetă, cântând a murit. Foto: Cezar Gabriel Foto: Alexandru Handrache Foto: Alexandru George Foto: Adrian Si Nicoleta Grigoroiu Amurg Vio;et – George Bacovia Amurg de toamnă violet … Pe drum e-o lume lenesă, cochetă; Multimea toată pare violetă, Orasul tot e violet. Amurg de toamnă violet … Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Orasul tot e violet. Foto: Alex Ristoiu Foto: Adriana Ceausescu Foto: Ștefan Pop-Coț Foto: Talpau Mihai Foto: Adela Rusu Umbra – George Bacovia Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii… Se întindea noianul de unde nu mai vii; O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa – Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era. – Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată, Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic. O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic, Lăsând odaia goală, şi lampa afumată… Foto: Paul Adrian Chis Foto: Ovidiu Sova Foto: Olivia Nica Strigoii – George Bacovia Cu roşii fanare, galbene, verzi Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu Şi câinii în lanuri în noapte tot bat – Strigoii la crâşmă în pod au intrat, Şi podul se vede bizar luminat De roşii fanare, galbene, verzi. Strigoii, din pod, îşi iau înapoi, Lăsate din viaţă, demult, amanete… Aşa spune basmul ce azi l-am uitat Că noaptea, la crâşmă, apar siluete Cu roşii fanare, galbene, verzi. Dar când despre ziuă cocoşu-a cântat, Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi, Şi-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd Roşii, galbeni şi verzi. Foto: Mariana Scubli Foto: Iulian Radu Foto: Petrica Bratila Un articol de: Bajan Sorin