Selectați Pagina

13 Fotografii, 13 momente sublime!

13 Fotografii, 13 momente sublime!

      O noua serie de 13 fotografii ce reusesc sa ne poarte pasii prin diverse stari emotionale, prin diverse orase.  Pasii ne poarta de la orasul pustiu la spectaculosul rasarit de soare surprins in diminetile racoroase de munte!

In ton cu vremea de afara, poezia lui George Bacovia, nu face decat sa aduca o nota de culoare abstracta, a imagnilor surprinse de cei 13 fotografi!

Foto: Puscas Rares

Puscas Rares resize

„Aici sunt eu

Un solitar,

Ce-a râs amar

Si-a plâns mereu.

U-al meu aspect

Făcea să mor

Căci tuturor

Păream suspect.”
 George Bacovia

 

Foto: Marcel Vintan

Marcel Vintan resize

E-o noapte udă, grea, te-neci afară.

Prin ceață – obosite, roșii, fără zare 

Ard, afumate, triste felinare

Că într-o crîsma umedă, murdară.

Prin mahalali mai neagră noaptea pare…

Sivoaie-n case triste inundara 

S-auzi tușind o tușa-n sec, amară

Prin ziduri vechi ce stau în darîmare.

Că Edgar Poe mă reîntorc spre casă,

Ori că Verlaine, topit de băutură 

Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.

Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,

Prin întunerec bîjbîiesc prin casă,

Și cad, recad, și nu mai tac din gură.
George Bacovia

 

Foto: Irina Condurachi

Irina Condurachi resize

Foto: Ionut Pertea

Ionut Petrea resize

“Oh, amurguri violete…
Vine
Iarna cu plânsori de piculine…

Peste parcul părăsit
Cad regrete
Și un negru croncănit…

Veșnicie,
Enervare…
Din fanfare funerare
Toamna sună, agonie…

Vânt de gheață s-a pornit,
Iar sub crengile schelete, –
Hohot de smintit.

Nici o urmă despre tine,
– Vine, nu vine?…

Oh, amurguri violete…”

George Bacovia

 

Foto: Ionel Onofras

Ionel Onofras resize

Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.

Salonul alb visa cu roze albe 

Un vals de voaluri albe …

Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă …

În aurora plină de vioare,

Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări

Cântau clare sărutări …

Larg, miniatură de vremuri viitoare …
 George Bacovia

Foto: Flo Rin

Flo Rin resize

Omul începuse să vorbească singur…

Şi totul se mişca în umbre trecătoare 

Un cer de plumb de-a pururea domnea,

Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

Nimic.

Pustiul tot mai larg părea…

Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, 

Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,

Omul începuse să vorbească singur…
 George Bacovia 

 

Foto: Doru Spac

Doru Spac resize

Foto: Doru Groza

Doru Groza resize

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe —
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie —
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine —
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…

Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie
Vă rămâne vouă —
Noapte e târzie,
Tremur, tremur, tremur…

Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme —
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic…

Singur, singur, singur,
Vreme de beţie —
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur…

 George Bacovia 

Foto: Carmen Rogo

carmen rogo resize

Foto: Călin Bercea

Calin Bercea resize

Foto: André Zsuzsa

Andre Zsuzsa resize

 

Foto: Gabi Bejinariu

Gabi Bejinariu resize

Femeie 

mască de culori,

Cocotă plină de rafinării 

Tu, care ţipi la desfrânări târzii,

Pe visători, cu greu, îi înfiori…

Oh, sunt fecioare cu obrazul pal,

Modele albe de forme fine 

Şi singure dorm, albe, şi senine

În albele crivate de cristal…
 George Bacovia 

 

Foto: Voicu Sorin Andrei

vsa resize

Pe caldarâmul ud,

Trap-trap de potcoave,

Autobuze bubuind

Şi faruri lunecând

Pe ferestre luminând

Odăi întunecate.

u tictac de târziu,

Cu tăceri ce plâng,

Cu noaptea ploioasă

De-afară…
George Bacovia 

Lasă un răspuns

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Partener recomandat!