13 Fotografii, 13 momente sublime!
O noua serie de 13 fotografii ce reusesc sa ne poarte pasii prin diverse stari emotionale, prin diverse orase. Pasii ne poarta de la orasul pustiu la spectaculosul rasarit de soare surprins in diminetile racoroase de munte!
In ton cu vremea de afara, poezia lui George Bacovia, nu face decat sa aduca o nota de culoare abstracta, a imagnilor surprinse de cei 13 fotografi!
Foto: Puscas Rares
„Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Si-a plâns mereu.
U-al meu aspect
Făcea să mor
Căci tuturor
Păream suspect.”
George Bacovia
Foto: Marcel Vintan
E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceață – obosite, roșii, fără zare
Ard, afumate, triste felinare
Că într-o crîsma umedă, murdară.
Prin mahalali mai neagră noaptea pare…
Sivoaie-n case triste inundara
S-auzi tușind o tușa-n sec, amară
Prin ziduri vechi ce stau în darîmare.
Că Edgar Poe mă reîntorc spre casă,
Ori că Verlaine, topit de băutură
Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,
Prin întunerec bîjbîiesc prin casă,
Și cad, recad, și nu mai tac din gură.
George Bacovia
Foto: Irina Condurachi
Foto: Ionut Pertea
“Oh, amurguri violete…
Vine
Iarna cu plânsori de piculine…
Peste parcul părăsit
Cad regrete
Și un negru croncănit…
Veșnicie,
Enervare…
Din fanfare funerare
Toamna sună, agonie…
Vânt de gheață s-a pornit,
Iar sub crengile schelete, –
Hohot de smintit.
Nici o urmă despre tine,
– Vine, nu vine?…
Oh, amurguri violete…”
George Bacovia
Foto: Ionel Onofras
Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.
Salonul alb visa cu roze albe
Un vals de voaluri albe …
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă …
În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări
Cântau clare sărutări …
Larg, miniatură de vremuri viitoare …
George Bacovia
Foto: Flo Rin
Omul începuse să vorbească singur…
Şi totul se mişca în umbre trecătoare
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic.
Pustiul tot mai larg părea…
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt,
Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur…
George Bacovia
Foto: Doru Spac
Foto: Doru Groza
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe —
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie —
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine —
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…
Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie
Vă rămâne vouă —
Noapte e târzie,
Tremur, tremur, tremur…
Veşnic, veşnic, veşnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme —
Peste vise bruma,
Veşnic, veşnic, veşnic…
Singur, singur, singur,
Vreme de beţie —
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur…
George Bacovia
Foto: Carmen Rogo
Foto: Călin Bercea
Foto: André Zsuzsa
Foto: Gabi Bejinariu
Femeie
mască de culori,
Cocotă plină de rafinării
Tu, care ţipi la desfrânări târzii,
Pe visători, cu greu, îi înfiori…
Oh, sunt fecioare cu obrazul pal,
Modele albe de forme fine
Şi singure dorm, albe, şi senine
În albele crivate de cristal…
George Bacovia
Foto: Voicu Sorin Andrei
Pe caldarâmul ud,
Trap-trap de potcoave,
Autobuze bubuind
Şi faruri lunecând
Pe ferestre luminând
Odăi întunecate.
u tictac de târziu,
Cu tăceri ce plâng,
Cu noaptea ploioasă
De-afară…
George Bacovia
