Tableta Consului isi propune sa va aduca in atentie cate un Conas, iar astazi vom poposi la Cluuuj, unde il vom descoperi (cat de cat) pe Andrei Beniamin Lariu.

 

Un om plin de viata, glumet peste masura, zambitor si cu o vorba calda, Beni (asa cum il cunosc prietenii) este un om pe care este imposibil sa nu il indragesti inca din primul moment.

De formatie jurist, Beni a absolvit si Facultatea de Teologie si practica nobila meserie de pastor.

R : De ce fotografia ?

ABL : Asa eram atunci, dornici sa facem multe, sa incercam, sa experimentam; unele s-au lipit, au ramas. Fotografia implica si o tehnica elaborata care m-a fascinat de mic, iar … artist am fost dintotdeauna In clasa a treia, a patra o doamna de la liceul de arte, a venit la scoala si ne-a selectat pe cativa care eram mai talentati, dupa un test de desen, pictura etc, sa ne profilam pe o educatție artistica; așa se facea si in antichitate. Cand i-am spus tatei ca vreau sa ma fac artist, am avut noroc cu gradina mare, ca l-am invartit o dupa – masa prin ea; asa eram eu, si sportiv, ca de ma prindea, ma facea artist instant. Glumesc, tata dorea sa am o educatie solida si sa aleg mai tarziu, dorea sa-mi lase mai multe directii de dezvoltare, libere. Asa ca am mancat matematica si toate celelalte pe paine si latura artistica am facut-o pe langa scoala – desen, pictura, sculptura, modelism, muzica, din toate.

R : Iti amintesti prima ta „experienta de fotograf” ?

ABL : Fotografia am început-o undeva pe la 12 ani, cu Smena 8m si un blitz rusesc, cu bateriile la sold (veteranii si-l aduc aminte). Am mers la o nunta in familie si era sa-mi iau bataie; de atunci sunt asa mai … caftangiu. Era o nunta la tara si eu, copil destept, de la Cluj, m-am inghesuit printre oameni pana in fata mirilor, prin biserica ticsita. (Mirii nealcosi aveau fotograf, alchezat cu bani, chestie futurista acum 40 de ani intr-un sat din Salaj). I-am innebunit pe toti cu blitzul meu si dupa ce am developat pozele si le-am marit, ce sa vezi – cuplu cu strabism, mirele se uita la fotograful alchezat cu bani, mireasa la mine sau invers; nu o dat demiurgul sa se uite amandoi in aceeasi directie deodata. Asta a fost prima mea experienta de fotograf profesionist. De atunci poze, developari, mariri, Smena, Kiev, Praktica, Zenit, Minolta, Canon, Nikon.

R : Mai ai si alt hobby ?

ABL : Fiind pastor, am lucrat mult cu tinerii si copiii, am organizat multe tabere de mestesuguri, am sculptat, traforat, pirogravat, modelism, pictura, am lucrat in piele, sport, muzica, din toate. Am avut si mai am si acuma santiere mai mari si timpul mi-e foarte limitat pentru a ma dedica mai mult acestor hobby – uri.

R : Ce iti place sa fotografiezi ?

ABL : Imi place sa fotografiez cam orice; am calatorit mult si mi-a placut, dar mi-a placut mult si sa lucrez in studio. Cred ca un fotograf bun poate sa faca orice fel de fotografie, trebuie doar sa-si puna mintea la contributie si mainile, pentru a-si face instalatiile necesare etc.

R : Ce crezi, fotografia te-a ajutat in meseria ta ?

ABL : Fotografia m-a ajutat mult in meseria mea si in toate proiectele ce le-am avut si le am. Am organizat cateva cluburi de fotografie in cateva scoli si, bineinteles, in biserica ce o pastoresc; am vrut sa-i scot pe copii afara in natura si sa-i invat sa se bucure de ea, iar daca stau pe calculator sa faca si ceva util, sa editeze, sa printeze, sa inrameze etc.

R : Ce contine trusa ta de fotograf ?

ABL : Ca si aparatura, m-am axat pe Nikon. Avand prieteni apropiati cu aceeasi aparatura, puteam sa colaboram mai indeaproape asa. Lucrand cu copiii si avand grupurile de lucru de toate varstele, mi-am facut o colectie de aparate astfel incat sa le pot oferi copiilor sa lucreze cu un aparat fara sa trebuiasca sa-l cumpere intr-o prima faza. Bineinteles, mai apoi, daca pasiunea a ramas, multi au continuat si s-au dotat cu aparate ce sa le satisfaca nevoile artistice.

Astfel, am gama de entrylevel de la nikon, seria 3000, 5000, 7000 și 800, 810, 850 si o gramada de accesorii de teren si studio. Pe langa acestea am o colectie de camere analogice ce au ramas oleaca pe tusa, le mai scot, dar foarte rar, mai mult pentru sedinte demonstrative si pentru a le arata copiilor principiile fotografiei. Camere pe film normal, lat si format mare de 5×7 inch.

Ca si obiective, ca alea sunt mai importante, am mai multe, dar in special lucrez cu cateva, 17-35 cu 2,8, 70-200 cu 2,8 si la pasarici merg cu un 200-500.

R : Crezi ca aparatura este mai importanta decat sufletul, imaginatia, telentul ?

ABL : Bineinteles ca ochiul si creierul sunt cele mai importante in fotografia elaborata.

Eu ma consider o persoana mai mult tehnica decat artistica, dar cand trebuie sa fiu tehnic si ratez, dau vina pe artistul din mine, ideea este sa gasesti explicatii si justificari la rateuri, esecuri

R : Cat la suta consideri ca trebuie prelucrata o fotografie ?

ABL : Acum cand fotografia era analoga, este oleaca mai usor sa faci arta. Astazi cand avem senzori si procesoare etc, este nevoie si de o anumita investitie pentru a obtine o imagine de calitate; eu cred ca o imagine completa este una printata si inramata sau prezentata, daruita etc.

O fotografie trebuie prelucrata pentru a putea fi prezentata. O duci acasa RAW si-i dai viata, de la o emotie o duci la o emotie artistica.

Pe toti ne impresioneaza ceva si starneste in noi o anumita emotie, fapt ce ne determina sa facem click, dar acea emotie personala trebuie transformata in arta pentru a putea fi admirata de toti.

Arta este emotia generalizata; sunt prea multe postari cu emoții individuale, care bucura doar pe autorul lor. Acestea ar trebui sa fie in albumul si pe „zidul” personal. Expunerea unei fotografii presupune crearea unei emotii in fiecare privitor, iar acest proces este unul greu, laborios. Munca de pe teren sau din studio trebuie sa fie dublata de un efort artistic de postprocesare. Plus ca in teren ai anumite conditii, nu totdeauna optime, de multe ori pe noi ardelenii viteza de reactie nu ne avantajaza si atunci petrecem mai mult timp în fata ecranelor mari retusand

R : Daca ar fi sa câștigi un premiu in bani pentru fotografie, in ce ai investi bănuții ? In aparatura, in cursuri de perfecționare in arta fotografica sau într-o excursie din care sa revii cu cardurile pline de noi fotografii ?

ABL : Daca as castiga bani din fotografie … aparate, altele nu mai vreau sa vad, cursuri am nevoie, dar la varsta mea se spune ca nu poti invata un cal batran trucuri noi, iar cu calatoriile, sunt deja planificate cateva, nu stiu unde ar mai incapea altele; deci cred ca i-as bea, cine ma cunoaste stie ca io beu

De curand am investit in astro fotografie, probabil as merge in directia aia.

Astept sa vina vara sa ies la cer instelat, ca inca nu ies pe vremea asta din casa noaptea …

R : Daca te-ai întoarce in timp, ce sfat ti-ai da ca si fotograf începător ?

ABL : Intoarcerea in timp este cu skepsis, in comunism nu m-as mai intoarce, ca nu sunt surse de cunoastere; sfatul ce mi l-as da ar fi sa investesc mai mult in training de calitate. Dupa 1989, cand am iesit din tara, am avut sansa sa-mi iau cateva carti bune de fotografie. A fost delirant sa intru intr-un anticariat in Detroit; era o cladire cat … Casa Scateii , un etaj a fost doar cu carti despre arte vizuale si fotografie, o revelatie. Am fost in extaz.

R : La final, un gand pentru cititori ?

ABL : Pentru conasi gandurile sunt doar de multumire, ca au avut si inca mai au rabdare cu textele mele, despre care si pruncii imi spun de multe ori „Asta a fost trista rau, tata!”

R : Nu stiu ce ar putea fi trist…cel putin pe mine m-ai facut sa rad cu lacrimi si iti multumesc mult de tot !

Un articol de: Angela Bocse