Fotografia wildlife, atrage din ce in ce mai mulți oameni pasionați de acest gen!

Vom încerca sa vedem cat de ușor sau greu este si ce trebuie sa surprinzi pentru a te apropia de acest gen!

 

  Rep: –Pentru inceput sa facem cunostinta, cum va numiti si de cati ani sunteti pasionati de fotografia wildlife?

D.D: Mă numesc Dan Durmast, fotografia pentru mine este doar un hobby si sunt atras de acest gen de fotografie de vreo zece ani.

A.D.M: Mă numesc Andrei Daniel Mihalca, sunt din Cluj-Napoca. Pasiunea pentru fotografie o am de multă vreme, iar cea pentru fotografia wildlife, probabil așa mai serios de vreo 8 ani.

C.G: Catalin Gherasim este numele meu, entuziast, in special de wildlife, macro, landscape si astrofotografie. Daca este sa fie o anumita ordine, cred ca asta e cea mai potrivita. De mic am fost atras de natura in general, probabil datorita copilariei foarte frumoase in locurile unde am crescut. Serios am inceput sa fac wildlife acum doi ani, moment in care am inceput sa imi planific iesirile pentru genul asta de fotografie.

C.V.M: Chiper Valentin Marius

P.C.G: Ma numesc Popescu Cezar Gabriel si sunt pasionat de fotografie in general, iar de prin 2018 am inceput sa prind si gustul fotografiei wildlife, pe care o practic, recunosc, mai putin decat mi-ar placea.

O.N: Ma numesc Olivia Nica si sunt in primul rand iubitoare de natura de cand ma stiu. Mai demult doar admiram fotografiile altora cu mamifere si pasari..Cele din urma au inceput sa imi placa mai mult dupa o tura in Delta Dunarii. De fotografie m-am apucat dupa cativa ani buni, la finalul lui 2017 am inceput un curs foto, iar din 2018 doar am inceput sa si fotografiez wildlife.

T.N: Tibi Nica, arheolog in UK de vreo 5 ani. Am inceput sa fac fotografii de wildlife dupa ce mi-am cumparat primul DSLR personal, acum vreo 4 ani, Sotia, a avut rolul ei, e pasionata de birdwatching. Eram la un Zoo cu cel mic, si telefonul, bata-l vina, n-a vrut sa focuseze deloc unde vroiam eu. Cand am ajunsa am comandat un Nikon D7000 si o lentila 55-200mm.

S.C.M: Ma numesc Stefan Ciprian Momita, nascut in Botosani, Romania. Locuiesc in Belgia de 9 ani impreuna cu logodnica mea, Dana Catanoiu. De fotografia wildlife m-am indragostit nu de mult timp, aproximativ 2 ani.

G.R: –Salutare! Ma numesc Gabi Rusu, sunt din Brasov si sunt pasionat de natura de cand ma stiu. Primul meu contact cu fotografia wildlife a fost in 2015 in timpul unui workshop foto in Cazanele Dunarii cu Dan Dinu, cand am vazut si fotografiat pentru prima data o Vipera cu corn banateana. Adevarata pasiune insa, a venit dupa tura foto din Delta Dunarii din 2018, tot cu Dan Dinu, cand am avut parte de cea mai frumoasa atmosfera din viata mea: rasarituri cu lumina calda, rosiatica, ceata si multe pasari care zburau peste tot in jurul nostru. Parca eram in Paradis. De atunci, nu pierd nici o ocazie sa vad Delta, in speranta ca voi mai trai inca o data acele sentimente.

G.C: Gabriel Costache – fascinat de natură dintotdeauna. Jocul preferat al copilăriei, sfârșitul anilor ‘70 – inceputul anilor ’80, era „Animale din continente”. Atlasele zoologice și emisiunile “Teleenciclopedia” erau , desigur, la mare preț și ele. Mă consider mai degrabă un amator fotograf de călatorie, cu fotografia wild life cochetez de de prin 2014 – cand am cumpărat primul DSLR .

 

Foto: Dan Durmast

 

 

Foto: Andrei Daniel Mihalca

Foto: Olivia Nica

Foto: Stefan Ciprian Momita

Foto: Cezar Gabriel

Foto: Vali Chiper

 

 

Foto: Tibi Nica

 

Foto: Gabi Rusu

Foto: Gabriel Costache

Rep: –Cred ca impreuna putem afla mai multe detalii despre acest gen de fotografie, ce inseamna wildlife?

D.D: Daca este sa ne luam după definiții este un gen de fotografie cu subiecte din tot regnul animal, adică mamifere, păsări, reptile, pești, insecte, in mediul lor natural. Este un gen foarte larg, de exemplu fotografia macro poate fi si wildlife. Este greu de descris in câteva fraze – este de fapt o arta ca orice alt gen de fotografie. Si ai nevoie in primul rând de pasiune si răbdare ca sa o abordezi.

A.D.M: În primul eu cred că fotografia wildlife este mai mult decât un hobby. Chiar si pentru cei care trăiesc din asta, e mai mult decât o profesie. Să poți să fotografiezi animale sălbatice, în mediul lor natural și să îți și placă asta este un privilegiu imens, pe care nu multă lume are norocul să îl aibă.

C.G: – Invat tot ce pot despre factorii naturali. Fotografia de wildlife presupune o idee asupra careia nu ai niciodata control indiferent cat iti planifici sa faci asta. Totul se reduce la spontaneitate. Lucrurile intamplatoare au cel mai mare farmec. Atunci cand acea vietate trece prin fata ta fara ca tu sa ai vre-o influenta. Cheia consta in a persevera, automat daca iti dai interesul atunci apar si rezultatele.

C.V.M: Libertate

P.C.G: Wildlife cred ca inseamna tot ce apartine regnului animal, fie acvatic, terestru sau aerian.

O.N: Wild life inseamna in primul rand sa fii iubitor de natura si de animale si sa le respecti in acelasi timp. Inseamna sa iti asumi ca vor fi zile in care vei veni cu cardul gol, ca vei cara echipament pe dealuri, ca nu vei putea controla lumina precum ai putea sa o faci in studio, ca nu vei avea de cele mai multe ori model cooperant..Si nu in ultimul rand, e o pasiune care ajunge a fi un stil de viata, si o poveste frumoasa despre prietenii intre oameni cu pasiuni care ii aduc impreuna pe teren: fotografi, naturalisti, ornitologi..

T.N: Traditional, fotografiile animalelor nedomesticite, in libertate, impartite in diferite tipuri (pasari, mamifere, reptile, amfibieni, pesti, nevertebrate). Sunt incluse si cele din zonele suburbane. Eu depind de bunavointa celor doi copii si a sotiei, asa ca haladuim impreuna, de obicei in rezervatii naturale.

S.C.M: -Pentru mine wildlife reprezinta fotografierea animalelor in habitatul lor natural.

G.R: –Wildlife este un termen care se refera la tot ce inseamna viata salbatica: mamifere, pasari, reptile, amfibieni, insecte, pesti, nevertebrate, plante si ciuperci.

G.C: Fotografia wild-life presupune intimitate cu natura, încercare de regăsire a ritmurilor vieții intr-o lume alienată . Înseamnă pasiune și rabdare , recompensele financiare sunt de regulă inexistente dar pentru mine este genul de fotografie care oferă cele mai mari bucurii, un soi de regăsire târzie a jocului și a copilăriei.

 

Rep: –Sunt reguli scrise sau nescrise in fotografia wildlife, orice pasare, reptila, animal surprins in fotografie inseamna wildlife?

D.D: Da sunt reguli. In primul rând codului etic, adică, pe scurt nu face rău sau nu stresa vietatea pe care o fotografiezi. Daca orice fotografie cu o vietate înseamnă wildlife? Limitele sunt discutabile ca pentru multe alte reguli. Pentru mine este wildlife daca vietatea este in mediul ei natural fără sa fie constrânsa in vre-un fel.

A.D.M: Evident că nu. Există numeroase fotografii cu animale sălbatice care nu intră la fotografia wildlife. Pentru ca să se încadreze aici, animalul trebuie fotografiat în sălbăticie. Ideal, fără a apela la trucuri gen momeli sau animale domesticite. Există fotografii excelente realizate în sanctuare sau parcuri zoo. Important este ca fotograful să menționeze astfel de situații, și, prin omisiune, să nu lase să se înțeleagă că animalul a fost fotografiat în sălbăticie. Un tip special de fotografie wildlife este fotografia macro, unde subiectul este mic și trebuie fotografiat de aproape. de exemplu o reptilă, un amfibian, o insectă. Aici, din nou, există câteva discuții de etică. Dacă animalul poate fi prins și aranjat de către fotograf într-o poziției “fotogenică” sau nu.

C.G: Din punctul meu de vedere genul fotografiei de wildlife inseamna orice vietate de regn animal, surprinsa in libertate. Consider ca animalele care nu se afla in libertate, (zoo, capturate, etc.) nu fac parte din aceasta categorie. O parte din motive sunt descrise pe larg mai sus, la intrebarea anterioara.

C.V.M: Nu există reguli

P.C.G: Atata vreme cat respectiva vietate este surprinsa in mediul ei natural, cred ca da, se incadreaza la wild. Desi, de exemplu, poti surprinde animale salbatice in medii mai putin conventionale, in orase, ia exemplul meu, pe nave, cred ca tot wildlife se cheama.

O.N:– Evident ca nu orice animal surprins in fotografii inseamna wild life. Animalul trebuie sa nu fie captiv sau dresat, pentru a se incadra in acest gen.

T.N: Regulile sunt scrise in majoritatea competiilor si expozitiilor, si, in general exclud fotografiile facute in captivitate. De asemenea sunt blamate fotografiile care deranjeaza animalele in habitatul lor (de exemplu fotografiatul pescarelului albastru in bazin special amenajat, sau, in UK, este interzis fotografiatul pasarilor la cuib, fara un permis special). Sunt totusi tolerate hranirea artificiala, desi cumva animalele devin depende de oameni.

S.C.M: -Daca ele se gasesc in mediul lor natural, da, atunci vorbim despre fotografia wildlife.

G.R: –Fotografierea animalelor la zoo, tarcuri de vanatoare sau parcuri de animale( unde acestea traiesc in conditii de semi-libertate), nu este fotografie wildlife. Din punctul meu de vedere, un exemplu relevant ar fi cel legat de zimbrii din Vama Buzaului versus zimbrii din Vanatori Neamt sau Armenis. In ambele cazuri vorbim despre animale salbatice, dar in primul caz ele traiesc intr-un tarc, iar in celalalt, in libertate.

Ca in orice domeniu, si in fotografia wildlife exista o parte etica, si ea este foarte importanta din punctul meu de vedere. Conteaza foarte mult cum a fost obtinuta o fotografie. Cel mai important lucru cand vorbim despre fotografia wildlife este ca viata si binele animalului sa fie puse intotdeauna pe primul plan. Locul pe care il fotografiem sau in care fotografiem trebuie sa ramana la fel si dupa plecarea noastra de acolo.

G.C: Orice viețuitoare sălbatică fotografiată in mediul ei poate constitui subiectul fotografiei wild-life, nu cred că importă prea tare specia din care face parte . Găsesc fotografierea animalelor aflate în captivitate lipsită de etică , in plus ești văduvit de toate acele trăiri de care ai parte aflându-te in natură.

Rep: –Daca in alte genuri de fotografie se mai poate face un compromis legat de, echipamentul foto, (aparat/obiectiv foto), in acest gen, cat de important este echipamentul foto in realizarea fotografiilor wildlife?

D.D: -De fapt in orice gen de fotografie se face un compromis mai mare sau mai mic intre echipament si rezultatul dorit. Depinde si de ce ne propunem, adică de exemplu daca specia pe care dorim sa o fotografiem tolerează prezenta omului sau daca este păcălita ușor de un camuflaj bun atunci nu ne trebuie un teleobiectiv costisitor. Sau de exemplu daca ne limitam doar la fotografii ale unor subiecte statice si nu ne propunem fotografierea unor subiecte in mișcare rapida atunci nu e nevoie de un aparat cu o rafala rapida sau cu imagine buna la un ISO ridicat sau de un obiectiv luminos si cu focalizare rapida.

A.D.M: Evident că echipamentul este important în fotografia wildlife. Nu poți controla lumina și de multe ori nici nu poți să aștepți lumina bună. Animalul este de multe ori în mișcare sau departe. Deci un teleobiectiv este esențial. Deși am realizat fotografii wildlife bune și folosind obiective universale sau chiar wide. Dar este importantă o lentilă de calitate. Pe de altă parte, am văzut numeroși turiști bogați, cu aparate scumpe din gama de top pentru wildlife care nu făceau fotografii la nivelul aparaturii. Sau nici măcar nu se apropiau. Cunosc de asemenea fotografi excelenți, cu aparatură foarte bună care nu rezonează cu wildlife-ul. Deci mărimea contează, dar nu e suficient.

C.G: Aici depide ce iti doresti. Daca vrei claritate, detalii, viteza de focus mare pentru ati creste sansele de a face o captura cat mai calitativa, tine si de echipamentul avut. Calitatea, constructia unui obiectiv va conta intotdeauna.

In final inspiratia primeaza in fata aparaturii, indiferent cat de scumpa ar fi.

C.V.M: Avem nevoie de un sistem de focalizare sigur și rapid altfel avem parte numai de rateuri

P.C.G: – Cred ca pentru un fotograf dedicat complet genului wild, echipamentul este foarte important, mai ales obiectivele, dar asta nu inseamna ca rezultate bune si foarte bune nu se pot obtine si cu obiective „standard”. Eu nu detin obiective dedicate wildlife, dar de cate ori mi se ofera ocazia, nu ezit sa fotografiez. Adica nu ratez un cadru doar pentru ca „nu am cu ce”, ma descurc cu ce am.

O.N: Conteaza mult tehnica, dar daca nu te ajuta echipamentul, aduni frustrari inevitabil. Obiectivele sunt importante, iar pe langa acestea e nevoie si de un body cu un autofocus rapid.

T.N: Pentru majoritatea subiectelor ai nevoie de o lentila telefoto, cu cat mai lunga si mai rapida cu atat mai bine. Aparatul trebuie sa fie si el capabil sa focuseze rapid, in lumina slaba si capabil de minim 5fps (multi prefera aparatele crop datorita factorului de multiplicare a focalei, sunt mai ieftine si uneori mai rapide). Animalele sunt active cel mai des aproape de rasarit si apus, cand lumina este buna, calda si placuta ochiului, dar care pune presiune pe echipament. Cea mai importanta este totusi lumina si sa fii cat mai aproape de subiect. Ote lentila de 600mm te va ajuta sa scoti o fotografie buna, acolo unde cu 300mm poti face o fotografie decenta, dar daca 300mm nu e de ajuns, nici 600mm nu te va ajuta prea mult.

S.C.M: –Este destul de important in fotografia wildlife daca dorim cadre bune in orice imprejurari: distanta focala, obiectiv luminos, rapiditate la focalizare, etc…si astfel de echipamente costa destul de mult. Dar pentru cei care vor sa stea la panda intr-o zi cu soare, exista si echipamente mai accesibile ca si pret. Exemplu eu am inceput cu un Olympus E-M10 markIII si un obiectiv 75-300(eq 150-300 in format FF).

G.R: –Daca vorbim despre fotografierea pasarilor sau a mamiferelor, este de dorit un echipament performant, care sa ne ajute sa fim mai putin invazivi in abordarea speciilor pe care dorim sa le fotografiem. De preferat ar fi un obiectiv cu o focala lunga, peste 500 mm si un aparat foto cu un sistem de focalizare performant. Se pot insa obtine cadre interesante si cu obiective mai scurte, de exemplu daca vrem sa surprindem animalul in mediul sau natural. Lumina cea mai buna pentru fotografiat fiind la rasarit si la apus, atunci cand intensitatea nu este foarte mare, avem totusi nevoie de un obiectiv mai luminos f/4, f/5.6 sau in cazuri expreme f/2.8 si de o camera cu dynamic range mai larg si care sa ofere calitate mai buna la valori ISO ridicate.

In cazul reptilelor, amfibienilor, etc… probabil un obiectiv macro ar fi mai indicat.

G.C: Foarte important. Pentru ceva serios este necesar un aparat cu sistem de focalizare performant , un obiectiv tele cu focală in jur de 600 mm echivalent FF , cu cât mai luminos cu atat mai bine. Un obiectiv macro este și el binevenit.

 

Rep: -Un cost estimativ al echipamentului minim in realizarea fotografiilor W.L.

D.D: -Personal am obținut cadre bune pentru subiecte statice cu un aparat „entry level” si cu un teleobiectiv luminos dar cu focalizare manuala. Daca iei in calcul si achiziția unor echipamente second-hand investiția nu este mare pentru un începător. Daca iți propui sa fotografiezi un subiect de 20 cm in mișcare la distanta de 20-30 metri atunci echipamentul poate sa coste câteva mii de euro. Asta ca sa vorbim doar de echipamentul foto. Dar costuri sunt si cu eventualele accesorii specifice: trepied/monopied, flash (da, fill flash!), baterii rezerva, carduri rezerva si nu in ultimul rând echipament de camuflaj care sa te protejeze mai ales termic si in care sa te simți confortabil ca sa te poți concentra la ce ai de făcut.

A.D.M: – Câteva mii bune de euro.

C.G: Miniumul pe care il vad, ar fi gama din zona de entuziasti. Echipament nou un minim ar fi de 3500-4000 RON. Un body decent si un obiectiv zoom bun.

C.V.M: 7000 de lei

P.C.G: Aici cred ca mai bine stiu cei care se ocupa exclusiv cu fotografia wild. Obiectivele sunt foarte scumpe, de ordinul miilor de euro, iar apoi intervin si altele, haine de camuflaj, hide-uri. Ce am folosit eu in fotografiile wildlife, in termen de body si obiectiv a costat in jur de 3000 de euro.

O.N: Nu as putea sa zic asta..nici nu as vrea sa ii descurajez pe cei care sunt la inceput, plus ca poate mai citesc familiile fotografilor articolul! Ce pot sa zic e ca le recomand celor care vor sa se apuce de wild life sa testeze si sa aleaga poate obiectivul preferat care se incadreaza in buget.

Pe langa asta se mai adauga investitia in cele necesare iesirilor pe teren: haine si/sau plase de camuflaj, bocanci impermeabili etc.

T.N: Eu am inceput cu Nikon D7000 si 55-200mm second hand, pe care am dat acum 4 ani in jur de 300£. Un aparat crop second hand seimprofesional in coditii bune, cum ar fi Nikon 7100 sau Canon 70D, combinat cu o lentila de „buget” 70-300mm nu ar trebui sa depaseseaca 1500 de lei. Aparatele de tip superzoom, ofera distanta necesara, dar, dupa parerea mea pretul lor este mai mare decat ar trebui, si sunt limitate la subiectele relativ statice. Aparatele entry level noi (si, cu riscul de a fi injurat aici as include si aparatele mirroless entry level, desi execelente la un buget de peste 1000-1500 de euro), nu ofera de cele mai multe ori viteza necesara sau capacitatea de a urmari subiectul, sau, foarte important,, rezistenta la umezeala. Echipamentul meu acum, Nikon D7500 si Tamron 100-400mm, considerat mid level, costa in jur de 4500 de lei

S.C.M: -Pentru un echipament acceptabil as spune in jur de 3000 de euro.

G.R: –Costurile difera in functie de producator, de ce specii vrem sa abordam, daca vrem echipament nou sau second-hand, etc.

G.C: După bugetul fiecăruia. Pentru ceva cât de cât serios un minim de 4000 EURO

 

Rep: –In fotografia wildlife, este importanta compozitia, incadrarea, regulile folosite in fotografie in general?

D.D: -Bineînțeles. Chiar daca fotografia este de exemplu doar pentru documentare, regulile de baza trebuie respectate. Nivelul de calitate a crescut mult in ultimii ani. In schimb pentru o fotografie reușită trebuie acel ceva extra. O lumina de răsărit, un bokeh deosebit, un fundal degajat, o poveste sau un moment inedit din viața subiectului. Si ochii, ochii întotdeauna la același nivel, către privitor si in focus.

A.D.M: Evident. Ideal este să existe și acțiune, sau ceva mai mult decât un simplu animal. În plus contează și poziția animalului, postura, privirea.

C.G: Da, este foarte important sa respecti regulile foto, dar fiind un domeniu in care spontaneitatea are un cuvant de spus, clar pot exista “incalcari” ale regulilor. Important este ca rezultatul final sa fie cel scontat.

C.V.M: Da

P.C.G: – Sigur ca da, cred ca in orice gen de fotografie sunt importante.

O.N: -Si in wildlife e importanta compozitia si incadrarea. Sigur ca regulile se pot si incalca, daca le cunosti..Important e sa iti cunosti echipamentul si limitele lui, daca stii ca ai un obiectiv care e mai sharp pe centru, mai bine e sa incadrezi asa, si sa te joci dupa facand crop, decat sa incadrezi din start conform regulii treimilor, dar sa nu fie sharp subiectul.

T.N: Da, aici nu am multe de adaugat. Ca in orice gen fotografic, anumite reguli pot fi incalcate intetionat, dar trebuiesc in primul rand bine stapanite.

S.C.M: -In fotografia wild statica te mai poti juca cu incadrarea si compozitia, dar wildlife in miscare nu stiu daca am timp sa incadrez corect sau daca o sa am compozitie. Rezolvam in postprocesare daca e posibil.

G.R: –Da, toate acestea sunt importante. Oricine poate pune aparatul la ochi pentru a face o fotografie, dar fotografiile bune ies in evidenta datorita mai multor elemente, cum ar fi: o compozitie interesanta, o lumina frumoasa pe subiect, un background (fundal) interesant. Nu neaparat in aceeasi ordine. Personal, chiar as pune backgroundul pe primul plan. Inca un criteriu pentru o fotografie wildlife reusita este fotografierea la nivelul animalului, care de cele mai multe ori ne ajuta sa obtinem si un background mai curat si mai interesant.

G.C: Da, o compozitie neglijentă sau stângace afectează enorm calitatea fotografiei chiar dacă subiectul este clar, bine expus, etc. In mare, da, aceleași reguli.

 

Foto: Dan Durmast

Foto: Andrei Daniel Mihalca

Foto: Cezar Gabriel

Foto: Vali Chiper

Foto: Olivia Nica

Foto: Tibi Nica

Foto: Stefan Ciprian Momita

Foto: Gabi Rusu

Foto: Gabriel Costache

 

Rep: -Exista setări speciale si daca da, care sunt acestea?

D.D: -Setările trebuie adaptate la condițiile din teren si la posibilitățile echipamentului. Pentru asta trebuie studiat manualul tehnic in primul rând. Tutorialele realizate de firma producătoare pot fi foarte utile. De asemenea un tutorial sau un articol de blog al unui fotograf cu experiența poate fi de ajutor. Sau o tura foto organizata de profesioniști. Consider foarte utile setările personalizate cu acces rapid, daca aparatul are aceasta opțiune.

A.D.M: Cred că fotografia wildlife este complexă și nu aș putea spune că există setări universale. Fiecare fotografie e diferită. De exemplu, un babuin pozat frontal necesită profunzime, pentru că are botul lung, un animal în mișcare necesită un timp de expunere cât mai scurt. Uneori e bine să folosești focus automat, alteori un fir de iarbă din fața animalului te obligă să treci pe manual. Focusul static merge bine la un animal care stă pe loc, dar focusul continuu este indicat într-un panning sau un animal în mișcare. O lumină mai puțin bună necesită poate un ISO automat, dând prioritate timpului de expunere, mai ales la distanțe focale mari cu animalul aflat la depărtare. Ideal este să folosești un trepied. Dar uneori acest lucru nu este posibil, mai ales dacă te plimbi căutând animalele.

C.G: Ca setari aparat, tehnic vorbim de:

Stabilizarea aparatului, sa gasim in configurari setarea optima. Aici depinde de fiecare marca in parte. Exista stabilizare in body si in obiectiv. Sa nu uitam sa le avem active.

Timp de expunere, cat mai scurt de preferat 2 x focala obiectivului. De exemplu daca avem obiectiv cu o focala de 500 mm, ar fi optim un timp de expunere minim 1/1000 sec. Cu cat aceasta valoare e mai rapida cu atat “ingheata” momentul si ofera claritate pozei.

Valoare ISO(sensibiltatea senzorului la lumina), indicat este ca cifra acestei setari sa fie cat mai mica, pentru a avea un zgomot cat mai mic de imagine(se stie ca valorile mari cresc zgomotul de imagine), dar in functie de conditiile de lumina si pentru a avea timpul de expunere scurt, poate fi crescut. Recomandat este sa pastram valorile native pentru care a fost gandit aparatul, nu extensiile ISO.

Punctele de focus, aici depinde de fiecare. Eu folosesc 1(un) punct de focus sau 9 puncte de focus. Pentru subiectele statice folosesc doar un singur punct de focus cu

S-AF(single focus) si pentru cele in miscare, zbor 9 puncte de focus(sau in cruce) cu C-AF(continuous-autofocus).

Sensibilitatea AF. Din setarile aparatului se poate ridica sau cobora valoarea vitezei de a schimba campul de profunzime.

C.V.M: Iso auto

P.C.G: Timpi cat mai scurti de expunere, cred ca un minim 1/500 sec pentru ca „ingheta” miscarea, asta inseamna Iso mare, diafragma deschisa, eu folosesc focus continuu cu urmarirea subiectului in general, cand vad mereu ce vreau sa fotografiez, dar sunt si cazuri cand subiectii imi apar pe nepregatite (mai sus) si atunci e putin mai dificil.

O.N: -Depinde de la caz la caz. Sunt subiecte care cer un timp de expunere rapid, altele mai statice, la care poti folosi timpi lungi. In wild life conteaza destul de mult detaliile..iar daca ridici ISO prea mult risti sa pierzi din acestea in post procesare in momentul in care incerci sa mai reduci din zgomot.

T.N: Personal folosesc autofocus continuu, modul manual, si, in fuctie de subiect, iso auto. Ma ajuta mult back button focus. La fotografiile cu pasari in zbor folosesc ambii ochi deschisi, ajuta sa urmaresti subiectul, de multe ori haotic si rapid, mult mai usor.

S.C.M: -Setari speciale exista, asta depinde de aparatul foto. In principiu cand stau la panda aparatul meu se setat pe modul manual. Daca sunt in deplasare il las pe Iso auto(limitat la 2000) si pe modul automat prioritate diafragma.

G.R: –Depinde si in acest caz de ceea ce vrei sa surprinzi. Poti sa ai setarile perfecte in aparat, daca nu poti anticipa momentul in care trebuie sa declansezi, iar momentul in fotografia wildlife este foarte important. Pentru a putea insa anticipa momentul, trebuie sa cunosti comportamentul speciei respective, iar asta nu este ceva ce poti invata dintr-o carte sau tutorial video, ca in cazul setarilor aparatului.

Daca vrei o imagine clara cu o pasare in zbor, atunci trebuie sa ai un timp de expunere scurt. Daca pasarea este mica, atunci foarte scurt. In astfel de cazuri, eu folosesc modul de expunere Manual, focalizare continua si mod declansare continuu. In ceeea ce priveste focalizarea automata, pe D500-ele pe care il folosesc, cele mai bune rezultate le-am obtinut cu Zona dinamica AF cu 25 de puncte. Mai sunt cateva setari avansate, care se pot face, dar acestea depind de stilul fiecarui fotograf, de tipul de aparat , etc.

Nu exista o reteta de setari pe care sa le aplici si gata, bum, ai imaginea perfecta. Si chiar ma bucur pentru asta.

G.C: – Timp de expunere redus pentru subiecte aflate in mișcare

– Recomandat Af continuu – pentru același tip de subiecte mobile

– ISO automat dar limitat la o valoare rezonabilă pentru a evita zgomotul de imagine

– Focalizare pe ochi folosind un singur punct AF

– Fotografiere in rafală

– Personal trag RAW+JPG pentru a rezolva mai ușor situațiile de supraexpunere sau subexpunere și balansul de alb adecvat. Recomandat a se subexpune cu unul-două f-stop-uri imaginea atunci când se fotografiază subiecte deshise la culoare aflate intr-o lumină aspră.

– Se intâmplă des ca subiectul să fie mascat de frunze, lăstăriș, crengi – lucru care face dificilă focalizarea. De regulă se focalizeaza pe alt punct aflat in același plan și se recompune imaginea sau se trece la focalizarea manuală.

 

  Rep: -Sunt trucuri pentru a va apropia de subiect sau pur si simplu stați la „panda” așteptând sa ajungă in ținta obiectivului?

D.D: -Depinde de specie. Si aici trebuie studiu in privința comportamentului animalelor. Trebuie sa știi de la început cat si cum poți sa te apropii si ce atitudine trebuie adoptata. De exemplu pentru multe pasări sau insecte, daca stai culcat sau lipit de un copac si relativ nemișcat mai mult de 10-20 minute, chiar si fără un camuflaj sofisticat, devii parte din decor, ești practic ignorat. De asemenea sunt multe specii pentru care un autoturism nu este considerat o amenințare. Deci fotografierea din autoturism este facila si poate părea la prima vedere o soluție buna. In realitate este dificil pentru ca nu poți fi întotdeauna la nivelul subiectului si trebuie sa ții cont de eventuale aberații optice date de diferențele de temperatura ale aerului interior (aer condiționat) si exterior (canicula sau frig, căldura motorului, suprafețe metalice încinse, reflexii de lumina, etc), toate putând fi accentuate sau diminuate de direcția vântului. Asta daca nu folosim un 4×4 decapotabil J.

A.D.M: Depinde de la caz la caz, de la fotograf la fotograf, de la locație la locație și mai ales în funcție de animal și timpul pe care îl ai la dispoziție. Cele mai bune fotografii se fac din pândă, dar din păcate eu nu mă pot mândri cu această strategie. Prefer căutarea activă a animalelor, alegerea cu grijă a locurilor vizitate, cu o documentare solidă înainte. Mă bazez mult și pe abilitățile mele de a găsi și observa animalele, chiar și camuflate sau aflate în depărtare. Repet, cel mai important este să cunoști biologia animalului pe care îl fotografiezi.

C.G: Da, cu cat esti mai discret si nu deranjezi habitatul lor cu atat ai sanse mai mari de reusita. Trebuie sa te misti foarte usor, fara gesturi bruste, cu opriri dese. Pe scurt rabdare, pasarile, animalele au zona lor de confort. Asta o poti determina la fata locului. Ele te vor lasa sa te apropii pana la un punct, apoi fug.

C.V.M: Este important să cunoști bine subiectul iar cu timpul te vei putea apropia de el

P.C.G: Eu unul stau la panda. Dar au fost cazuri cand m-am si apropiat de subiect, incet, cu rabdare, am incercat sa par cat mai putin amenintator, l-am lasat sa se obisnuiasca cu mine, cu prezenta mea, ca in cazul vulturului din prima imagine.

O.N: -Stau si la panda cand stiu deja ca locul respectiv e unul bun pentru pasaret sau mamifere. Avantajul e atunci ca te poti uita de dinainte la fundal, nu fie foarte agomerat, nici foarte apropiat de subiect.

Alte trucuri ar fi sa nu faci miscari bruste, sa te folosesti de camuflaj dar si de elementele din natura..cum ar fi sa te sprijini de un copac. Trebuie sa si respectam animalele si sa pastram o anumita distanta..care din nou difera de la o specie la alta, unele sunt chiar curioase, altele mai putin permisive.

T.N. :De cele mai multe ori ajuta sa te opresti si sa lasi animalul sa vina la tine. De cele mai multe ori pleaca in treaba lui, dar rezultatele finale sunt mult mai bune cand vine unde trebuie.

S.C.M: -De obicei ma deplasez, merg cateodata si cate 10 km pe zi, dar am zile cand prefer sa stau la panda, exemplu cand gasesc o specie care isi pastreaza teritoriul. Pentru a ma apropia de subiect cat mai mult nu trebuie sa lipseasca echipamentul de camuflaj (pantalon, vesta, sapca/caciula, cagula, manusi).

G.R: –Exista solutii ca: plase si haine de camuflaj, hide-uri improvizate, costume 3D (care imita funzele) etc., dar orice truc am folosi, daca animalul nu vrea sa ne accepte, nu vom reusi niciodata sa ne apropriem. La primul semn ca nu ne vrea in apropierea lui, trebuie sa plecam. Nu trebuie sa-l stresam sau sa-l hartuim pentru a obtine o imagine. Mai bine, venim in alta zi.

G.C: Din păcate până acum nu am folosit echipament de camuflaj, nu fac lucrurile tocmai planificat,cu metodă, pur și simplu când am timp și chef ies la fotografiat. Depinde de context – am stat la pandă, m-am folosit pe cat posibil de copaci, tufișuri, mersul piticului J

 

Rep: –Cata informatie este inainte de a porni pe teren, va documentati despre specia cautata sau porniti la intamplare, poate fi vorba si de noroc?

D.D: –La fel, depinde de specie si de ce îți propui. Dar chiar daca pleci cu familia la plimbare poți sa te documentezi privind speciile pe care le-ai putea întâlni in zona respectiva. De multe ori ai o șansa de 10-20 secunde pentru a face o fotografie. Daca ești pregătit o faci.

A.D.M: Și aici depinde. Uneori călătoresc special pentru a face fotografie. Alteori călătoresc cu alte scopuri și încerc să profit la maxim și pentru a face fotografie wildlife. Dar da. Documentare trebuie indiferent de care modalitate o aleg. Ați pomenit cuvântul noroc. Uneori este nevoie și de noroc. Sau cel puțin să nu ai ghinion.

C.G: Pentru anumite specii trebuie sa te informezi destul de bine. Au habitatelele lor si nu le gasesti oriunde(prigorii, dumbravence, anumite insecte, etc.) Depinde de fauna din zona in care vrei sa mergi.

C.V.M: M-ai întâi apelăm la localnici s-au prieteni pt informatii si bineinteles norocul face parte din joc

P.C.G: – Din nou trebuie sa precizez, nefiind specializat pe fotografia de wildlife, la mine e vorba de moment. Cele mai multe fotografii wild le-am realizat pe nava, dar asta nu inseamna ca a fost vorba doar de noroc. De exemplu, pana am prins cadrul cu balena, a trebuit sa invat intai cum se comporta la apropierea navei, dupa ce semne trebuie sa ma uit ca sa anticipez cat de cat unde va sari din apa. Sau pentru Caracara cu capul galben, le-am observat comportamentul o buna perioada, pana mi-am dat seama pana in ce ora a diminetii sunt putin mai „lenese” si ma pot apropia mai usor de ele, am profitat de faptul ca isi facusera punct de statie pe nava peste noapte, iar dimineata dupa rasarit plecau spre jungla si nu mai reveneau.

O.N: La inceput mai toti pornesc la intamplare, asa am facut si eu, nu e chiar un lucru rau. Din plimbari incepi sa observi din ce in ce mai mult, specii poate comune dar pe care un ochi neformat nu le vedea, sa inveti specii si comportamente. Mai apoi intervine din ce in ce mai multa documentare inainte de a pleca de acasa: unde se gaseste specia pe care vreau sa o fotografiez? Cat e de permisiva? Ce habitat preferat are? Care e perioada potrivita din an pentru a o gasi? Si da, intervine si norocul..unii umbla o viata dupa lupi, altii ii intalnesc intamplator..

T.N: Uneori e vorba si de un anumit noroc, dar e foarte rar. Chiar si la pasarile intalnite intamplator, dupa o poza – doua de identificare, dau camera de o parte si incep sa le urmaresc comportamentul. Dar am mai avut si noroc pre exeplu cu o striga care a schibat brusc directia si s-a apropiat la mai putin de 10m de mine, pui de pufini iesiti la aer (in general nu sunt lasati sa paraseasca barlogul pana nu sunt gata de zbor).

S.C.M: -Cateodata imi place sa explorez locuri noi. Dar cand gasesc o specie pe care nu am reusit inca sa o prin in fotografie, frecventez locul pana reusesc. Un exemplu, pentru pescarasul albastru mi-au trebuie 6 luni pentru doua fotografii cat de cat decente

G.R: –Norocul este o parte importanta din viata unui fotograf wildlife, dar nu este de ajuns. Iesind insa des pe teren, sansele de a avea noroc cresc foarte mult. Asta, impreuna cu o documentare buna despre specia cautata face ca sansele sa o gasesti sa fie destul de mari. De exemplu, daca stii ca intr-o anumita zona poti gasi Cerb carpatin si mergi o singura data, ai nevoie de foarte mult noroc pentru a-l vedea, dar daca mergi de mai multe ori in zona respectiva, sansele cresc destul de mult. Exista insa si cazuri in care iti faci lectiile, faci absolut totul cum trebuie pe teren, mergi saptamani in sir pe urmele rasului sau lupului si tot nu il gasesti. Atunci doar norocul te poate salva.

G.C: Ieșirile sunt spontane, nu-mi propun să fotografiez ceva anume, ce se intamplă să apară. Șansa e tare importantă în acest gen de fotografie mai ales in zona unde locuiesc, sudul țării. Îmi pare că aici fauna e mai redusă față de alte zone și destul de sfioasă.

 

Rep: -Ce face diferenta intre fotografia de wildlife si restul genurilor de fotografie, cu ce atrage un fotograf ce apuca pe acest drum?

D.D: -Fotografia de wildlife ca si fotografia de peisaj sau fotografia de strada sunt dificile pentru ca nu poți controla totul. Ai echipamentul necesar, te documentezi, găsești locația, apare si subiectul dar nu ai lumina potrivita, sau nu apare acel ceva, detaliul, ineditul. Pentru asta e nevoie de mult timp si răbdare. Frustrarea apare prima. Pentru mine fotografia este doar un hobby deci nu se pune problema unui câștig, ce mă atrage la acest gen de fotografie este apropierea de natura, adrenalina, deconectarea de la rutina.

A.D.M: Ca să faci fotografie wildlife trebuie să îți placă natura, animalele, sălbăticia, izolarea, riscul, călătoriile. Pe lângă cunoștințele de fotografie, fotograful wildlife trebuie să cunoască câte ceva, pe cât posibil cât de mult, despre animalul respectiv, despre biologia acestuia, despre comportament. Să poată prezice unde va merge animalul, cât va sta, în ce mediu sau locație să aștepți sau unde să mergi sau să te oprești ca să îl găsești. Să știi cât de mult te poți apropia fără să îl deranjezi. Nu e ca fotografia de peisaj sau de studio.

C.G: Fotografia de wildlife pentru mine inseamna modul in care iti gasesti linistea(serenitatea) ma deconectez de cotidian. Inseamna actiune, fascinatie legat de ceea ce vezi si concentrat pe ceea ce se intampla in jurul tau.

C.V.M: Interacțiunea cu animalele sălbatice

P.C.G: Cred ca sentimentul de comuniune cu natura, faptul ca poti fi martor la viata unor vietati pe care numai la televizor le vezi, creezi un fel de legatura nevazuta cu ele. Cred ca este un gen de fotografie care se potriveste cel mai bine persoanelor introvertite, carora le place sa fie singure cu gandurile lor.

O.N:-Dupa cum ziceam si mai sus..e o pasiune care devine un stil de viata. Trebuie in primul rand sa iti placa natura, cred ca cei care pornesc pe acest drum sunt toti iubitori de outdoor si nu sunt oameni comozi care dorm pana tarziu. Genul e atractiv pentru cei care iubesc provocarile.

T.N: Cred ca emotiile si adrenalina data de fototografia de wildlife sunt similare doar cu vanatoarea, si poate, pescuitul. Fotografii iau acasa doar pozele.

S.C.M: -In fotografia wildlife poti sa ai surprize, nu stii niciodata ce iti sare in fata. Exact ca si la pescuit, poti sa ai noroc si sa prinzi ceva, sau sa te inorci cu plasa goala. Aici in fotografie te intorci cu cardul gol ?

G.R: -Nu pot vorbi in numele altora, dar pentru mine faptul ca pot petrece timp in natura, ca pot auzi cantecul pasarilor, zumzetul insectelor, simti mirosul florilor si ca pot vedea comportamentul unui animal salbatic, mai ales atunci cand ma accepta in apropierea lui, ma face sa uit de orice. In momentele acelea nu ma gandesc la nimic altceva, sunt concentrat doar acolo, iar acest lucru ma ajuta atat in plan spiritual cat si mental.

G.C: O văd mai degrabă ca pe o sublimare a instinctelor, un soi de vânătoare nesângeroasă . Pânda, adrenalina, șansa nu au același rol in celelalte tipuri de fotografie. Nu poti face o punere in scenă , nu poți simula momentul decisiv, se vor intampla sau nu.

In fotografia de studiou sau de produs, de pildă, cu ceva exercițiu și respectând niște reguli ai rezultatul aproape garantat – mai bun sau mai rău.Aici riști de multe ori să te intorci cu mâna goală ?

 

Foto: Dan Durmast

Foto: Andrei Daniel Mihalca

Foto: Cezar Gabriel

Foto: Vali Chiper

Foto: Olivia Nica

Foto: Tibi Nica

Foto: Stefan Ciprian Momita

Foto: Gabi Rusu

Foto: Gabriel Costache

 

Rep: -Va fost pusa vreodata viata in primejdie, exista un anumit risc cand pleci de acasa si ajungi pe teren?

D.D: –Nu mi-am propus sa fotografiez ursi. Dar am fost la Lacul Sfânta Ana sa fotografiez peisaj si am dat nas in nas cu ursul. Întotdeauna trebuie sa iei in calcul si riscurile, mai ales când ești departe de civilizație sau fără semnal la telefon.

A.D.M: Mereu am spus. Cel mai mare risc este să pățești ceva în accident de mașină, mergând spre destinație. Eu călătoresc mult în Africa și în alte locuri exotice. Asta mai mult prin natura profesiei mele, fiind medic veterinar și cercetător în domeniul bolilor animalelor sălbatice. Am vizitat poate cele mai interesante locuri din lume, mai ales din punct de vedere fotografic: savanele din Kenia, Uganda, Africa de Sud sau Namibia, pădurile tropicale africane din Republica Centrafricană, Liberia sau Coasta de Fildeș, deșertul din Emiratele Arabe Unite sau Algeria, junglele din Costa Rica, Ecuador, Borneo, Tailanda, mangrovele și pădurile umede din Australia, pampasul din Argentina, ecosistemele unice ale Insulelor Galapagos și câte altele. Am trecut prin multe situații limită, inclusiv prin zone de război, unde conflictele erau în toi, iar răpirile și tâlhăriile la ele acasă. Bolile tropicale sunt de asemenea un factor de risc în astfel de zone.

C.G: Nu mi-a fost pusa vreodata viata in primejdie si nu doresc nimanui asa ceva.

Riscurile sunt sa fii atacat de animale de prada, de a te aventura mai mult decat permite terenul(margini de rape, locuri nesigure).

C.V.M: Da, cainii sunt o mare problemă!

P.C.G: Mie personal, niciodata.

O.N: -Nu prea ma tem de animalele salbatice, important e sa le cunosti si sa le respecti..In schimb am ajuns sa ma tem de cainii de la stane, acestia pot reprezenta un pericol. Un risc exista intotdeauna.

T.N: Riscuri sunt peste tot, si e mult mai riscant, dupa parerea mea, sa fi molestat in fotografia de strada. Mi-a fost sugerat odata de un nene fermier ca as putea fi impuscat din greseala daca mai sar santuri sa intru pe terenul lui dupa cerbi lopatari

S.C.M: -In primejdie nu stiu, dar stiu ca odata fara sa vreau m-am apropiat prea mult (fara sa vreau, eu urmaream o pasare) de un cerb. Era intr-o dimineata de toamna tarzie, cam pe la ora 8 dimineata. El statea intr-o poienita, unde isi facuse culcusul. Eu bezmetic de somn (iesisem de la munca, lucrasem de noapte) nu i-am dat atentie dar a fost el destul de dragut sa ma avertizeze ca m-am apropiat prea mult de el. A tras un muget inadusit de m-am trezit instantaneu si bineinteles ca m-am retras cu spatele incetisor. Cred ca era vremea boncanitului si poate eram intr-adevar in pericol.

G.R: –Nu au exista astfel de cazuri pana acum. O singura data am avut emotii foarte mari cand, mergand prin padure, am auzit niste zgomote intr-un tufis. Am asteptat vreo 20 de minute sa vad ce iese de acolo, dar la un moment dat nu se mai auzea nimic. Am mers spre tufis, sa verific daca exista ceva urme (poate imi dau seama ce a fost acolo), iar cand m-am apropiat, un porc mistret a rupt-o la goana in partea opusa. La iesirea din padure am gasit si urme proaspete de urs. Din fericire pentru mine, drumurile nu ni s-au intersectat.

Este foarte important sa cunosti zona in care mergi sa fotografiezi si sa nu iti asumi riscuri inutile. Mai ales in zone frecventate de ursi. Am avut parte de intalniri cu acestia, dar la distante relativ mari (20-30 de metri) si cand m-au simtit, s-au indepartat.

G.C: Nu am fost in pericol până acum. Da, poate exista un anumit risc

 

Rep: -Credeti ca fotografia wildlife, are un viitor in Romania, sunt fotografii interesati de acest gen foto?

D.D: -Observ ca este un gen din ce in ce mai popular dar nu sunt in măsura sa analizez fenomenul.

A.D.M: Tot mai mulți. Aste e impresia mea. Ceea ce cred că e bine. Fotografia wildlife are și un important rol în societate. Poate atrage atenția asupra pericolelor care amenință biodiversitatea, poate promova conservarea naturii, poate face un copil să vrea să înveâe mai multe. În general, conștientizează.

C.G: Are viitor, dar la noi nu sunt foarte multi care fac asa ceva. Pentru mine este un hobby momentan. Pentru cei care traiesc din fotografie, acest gen nu este foarte banos si probabil nu va avea cautare.

C.V.M: Da

P.C.G: Vad foarte multi fotografi de wildlife in Romania, multi din ei nu buni, foarte buni, am vazut niste imagini fantastice. Deci, viitorul arata bine.

O.N: -Sunt mai putini fotografi interesati decat la alte genuri, dar interesul e in crestere.

T.N: Da, vad din ce in ce mai multe fotografii bune, si lumea din ce in ce mai interesanta de natura. Ajuta si faptul ca preturile aparatelor capabile au scazut destul de mult in ultimii ani.

S.C.M: -Am foarte multi prieteni pasionati de wildlife in Romania, sigur are un viitor.

G.R: –Vad foarte multi oameni in Romania pasionati de natura si de animalele salbatice. In ziua de astazi echipamentul foto a devenit destul de accesibil ca pret si destul de multi oameni isi permit un echipament decent pentru wildlife. Problema insa este ca multi dintre cei care incep sa faca asta, nu au cunostinte foarte multe despre comportamentul pe care trebuie sa il avem atunci cand mergem sa fotografiem in natura. Multi alearga dupa fotografia perfecta, stresand animalele, nestiind ca le pot face rau. O imagine buna, nu ar trebui sa valoreze mai mult decat viata sau binele animalului pe care l-ai fotografiat. Petrecand ore in sir in apropierea cuibului unui animal, il poti deranja. In cazuri expreme, acesta poate renunta la cuib cu tot cu pui. Daca noi, cei care iubim animalele si natura, nu tinem cont de aceste aspecte, atunci nu vad un viitor pentru fotografia wildlife in Romania.

Nu trebuie sa fim nici puristi, cel mai bine este sa ne informam inainte, si atunci cand nu suntem siguri, sa apelam la un specialist, la cineva care cunoaste si intelege comportamentul animalelor salbatice.

G.C: Fascinația naturii și sălbăticiei va exista mereu. Dacă nu te atrag vânătoarea sau pescuitul nu prea ai de ales – fotografia wild life e de tine J

 

Rep: –Va ganditi la o expozitie porsonala sau de grup, cu tema Wildlife?

D.D: –Nu m-am gândit la o expoziție personala sau de grup pentru ca nu cred ca am realizări pentru acest nivel, poate doar o participare in cadrul unei acțiuni organizate de grupul nostru „La Conacul Fotografilor”.

A.D.M: Am avut mai multe expoziții și prezentări, atât despre fotografie cât și de expedițiile din inima Africii. Îmi face plăcere să îmi fac cunoscută munca și mereu sper că asta face bine societății. Și da, cu siguranță voi mai face asta.

C.G: Cochetez cu aceasta idee. Mai trebuie sa ma perfectionez.

C.V.M: Da

P.C.G: Nu, imaginile mele wildlife sunt cel mult la nivel de amator.

O.N: -Deocamdata nu m-am gandit la asta, dar pe viitor, nu exclud posibilitatea. Probabil ca voi incepe de la una de grup.

T.N: Poate, dupa ce reusesc sa-mi fac ordine in fotografii.

S.C.M: -Nu m-am gandit niciodata la o expozitie. Dar am fost contactati de cineva de la primaria localitatii in care locuim si ne-au cerut cateva fotografii facute in zona pentru cateva panouri folosite in promovarea zonei turistice.

G.R: –In acest moment nu ma gandesc la o expozitie personala. Mai am mult de invatat si foarte mult de muncit pentru a avea astfel de pretentii. Nu exclud o colaborare pentru o expozitie de grup, dar asta depinde de cine si ce anume expune (am vazut expozitii cu tema wildlife in care apareau animale domestice), care este scopul acelei expozitii, etc

G.C: Nu mi-am pus problema dar nu exclud

Rep: -Ce fotografie aveți in portofoliu de care sunteți mândri

D.D: –Am mai multe cadre cu pasări in zbor. Cel mai mult îmi place o fotografie a unui mascul de prigorie cu un fluture in cioc in zbor spre femela.

A.D.M: Să știți că preferințele se schimbă. Dacă mai demult aveam o poză preferată, poate acum am alta. Și nu neapărat una mai nouă. Poate redescopăr o fotografie la care doar acum îi văd potențialul.

C.G: Imi plac foarte mult prigoriile(merops Apiaster). Imi place coloratura penajului, spontaneitatea lor. Sunt pasari imprevizibile, jucause, funny.

C.V.M: Vulpea surprinsă în parcul Văcărești

P.C.G: Imaginea de care sunt cel mai mandru si care mi-a si adus ceva premii pe la saloane de fotografie, este cea de mai jos, o pereche de delfini jucandu-se in apele din jurul Gibraltarului.

O.N: -Dupa vorba unui prieten, cele mai bune fotografii sunt cele pe care nu le-am facut inca! Sunt multe care imi sunt dragi, mai degraba din prisma intalnirilor cu speciile respective.

T.N: Inca nu, inca e loc de mai bine, mult mai bine.

S.C.M: -Nu am o fotografie anume, dar preferatele mele sunt prigoriile si orice fotografie cu ele ma fac mandru.

G.R: –Am cateva fotografii de care sunt mandru, dar daca ar fi sa numesc una singura probabil ar fi cea de mai jos, in care apare Solo, fiica lui Raj Bhera, protagonista episodului „Tigri” din seria Dynaties de la BBC. Imaginea in sine nu are o mare valoare artistica, si exista imagini cu tigri mult mai spectaculoase decat a mea, dar sentimentele care m-au invaluit din momentul in care am auzit langurii si cerbii dand semnalul de alarma si pana cand Solo a trecut la 5 metri de masina in care ma aflam, fac ca aceasta imagine sa aiba un loc special in inima si in mintea mea. Puterea pe care acest animal o emana in momentul in care se apropie si trece nepasator printre 10 masini din care se aud sunetele, interminabile parca, ale declansatoarelor aparatelor foto, te face sa te simti foarte foarte mic. In acel moment realizezi ca de fapt tu esti nimeni, si toata aroganta (cu care ne nastem, ca oameni) care te facea pana atunci sa crezi ca esti important si ca ai un loc special in aceasta lume, dispare, lasand in loc recunostinta pentru ceea ce simti si vezi.

G.C: Imi place fotografia subacvatică. Destul timp am cautat sa fotografiez o caracatiță mai mare in mediul ei – sunt animale destul de discrete J

 

Foto: Dan Durmast

Foto: Andrei Daniel Mihalca

Foto: Cezar Gabriel

Foto: Vali Chiper

Foto: Olivia Nica

 

Foto: Tibi Nica

Foto: Stefan Ciprian Momita

Foto: Gabi Rusu

Foto: Gabriel Costache

 

Rep: -Ce va lipsește din portofoliu si visați sa surprindeți in viitor?

D.D: -: Deocamdată doresc doar sa-mi îmbunătățesc tehnica. Am ratat multe cadre deosebite din cauza ca nu am fost pregătit sau din cauza ca am greșit setările din neatenție sau precipitare.

C.G: Imi lipsesc foarte multe. Mi-as dori sa surprind cam tot ce ne ofera fauna bogata a Romaniei, in special pasari. Imi pregatesc terenul pentru corcodel, kingfisher, dumbraveanca.

C.V.M: Soimul calator

P.C.G: Imi doresc foarte mult sa ajung la Poluri, deci, toata fauna din zona

O.N: -Imi doresc foarte mult sa vad pinguinii in habitatul lor natural. De la noi din tara as vrea sa surprind toate pasarile rapitoare, iar dintre mamifere, rasul este visul suprem..si lupii sunt pe lista. Mai am o „rafuiala” cu pescarasul albastru, pe care nu am reusit sa il surprind de aproape.

T.N: Oho, si inca cate imi lipsesc… Codalb si uligan la pescuit, pescarel albastru in picaj, atingand apa cu ciocul, cocosi de munte, ras, lupi, si, mai ales, panning cu o pisica salbatica.

S.C.M: -Ar fi prea lunga lista. Dar imi doresc sa fotografiez ciocanitoarea neagra.

G.R: –Toata viata am visat la momentul in care voi vedea pentru prima oara un tigru in salbaticie. Anul acesta, visul mi s-a indeplinit, iar urmatorii pe lista sunt Rasul si Lupul. Bineinteles, Africa, cu tot ce ofera ea, nu poate sa lipseasca. Momentan, ma concentrez pe speciile din Romania, iar daca intre timp vor aparea alte oportunitati, cu siguranta voi profita de ele.

G.C: Multe lipsesc J Visez să ajung in Costa Rica , în Patagonia și intr-un parc natural din Africa.

 

Rep: -Aveți un moment haios, o amintire plăcută din peregrinările voastre foto?

D.D: –Apropo de primejdii. Eram pe malul unui lac si fotografiam un pițigoi codat. Au apărut doua persoane calare pe doua scutere, fiecare agitând cate un topor cu coada lunga. Persoanele erau in stare vizibila de ebrietate. Dar erau doar paznicii lacului si credeau ca dau la peste fără sa plătesc.

A.D.M: Toate momentele în care fac fotografie wildlife sunt extrem de plăcute. E greu să selectezi. Îmi place să stau cu orele lângă o familie de hiene. Comportamentul lor e fascinant. Am petrecut 24 de ore pe o platformă în mijlocul pădurii centrafricane fotografiind enigmaticii elefanți de pădure. O specie diferită față de cel de savană, extrem de greu de văzut și de fotografiat altfel. Prima mea întâlnire cu câinii sălbatici africani. Sau diminețile singuratice de pe plajele pustii din Galapagos, fotografiind de la câțiva zeci de centimetri iguane marine și lei de mare.

C.G: Stateam la panda in cort, camuflati la Vadu si a venit un grup de oameni amatori de fotografie. In loc sa pozeze pasarile pentru care au venit, foarte multi erau concetrati pe cortul in care ne aflam. In fata noastra era o adevarata desfasurare de trepiede cu aparate si oameni.

C.V.M: Cînd am fotografiat uliu pasarar am căzut pe spate

P.C.G: Toate amintirile legate de fotografie imi sunt placute, si toate imi aduc zambetul pe buze.

O.N: -Ar fi mai multe, dar cea la care ma gandesc acum e legata de specia din cea de-a doua fotografie de aici, chira arctica. Ea este teritoriala in perioada cuibaritului, iar cateva ne-au atacat, smulgandu-ne sepcile din cap. Am incercat sa o filmez pe una in timp ce o ataca pe cumnata mea, dar nu ma puteam opri din ras..Solutia pentru a scapa e sa incerci sa ridici mana, o umbrela sau un bat deasupra capului.

T.N: De fiecare data cand ies in natura este placut, mai ales ca de cele mai multe ori sunt cu sotia si cei doi copii. Ultima amintire placuta e de acum cateva zile cand baiatul cel mare, de 4 ani, imi indica ce foci ar trebui sa fotografiez.

S.C.M: -Da, un moment haios a fost cand stateam la panda dupa niste pitigoi si o vulpe a venit agale pana la bocancii mei fara sa isi dea seama de prezenta mea. Cand a ridicat privirea si m-a observat, a luat-o la goana. Nu am prins nici un cadru cu ea pentru ca am stat nemiscat, voiam sa vad ce vrea sa faca.

G.R: –Pentru mine, fiecare iesire in natura are ceva special: o specie noua, un moment inedit, un peisaj foarte fain, etc, dar una din situatiile pe care mi le amintesc cu drag, este intalnirea cu Cerbul lopatar in padurea de la Reci. Stiam ca sunt acolo pentru ca ii vazusem in repetate randuri, dar niciodata nu apucasem sa-i fotografiez, pentru ca de fiecare data mai eram cu unul sau doi prieteni si ne simteau de departe. Intr-o zi m-am hotarat sa merg, singur. Am plecat cu noaptea in cap. Afara era bezna. M-am asezat la panda la marginea unei liziere, in locul in care ii vazusem ultima data. Rasare soarele. Lumina calda, cer senin, mi-i si imaginam cum ies din padure, in lumina perfecta, tac pac, poza de Nat Geo Wild. Astept… si astept… lumina buna incepe sa dispara, umbrele sunt tot mai scurte. Dupa vreo 3 ore ma hotarasc sa plec. Asta e, imi zic, data viitoare. In drum spre masina, ies dintr-un luminis si ce sa vezi? Cerbii mei pasteau linistiti la 100m de locul in care ii asteptam eu. Pfuu, ce bucurie pe capul meu! M-am trintit pe burta, a pus plasa de camuflaj si am facut taras vreo 10m. Vazand ca nu sunt deranjati de prezenta mea, m-am ridicat foarte usor si m-am asezat in fund pentru ca iarba era destul de mare si nu puteam sa focalizez. La un momentdat unul dintre cerbi vine in directia mea. M-am blocat, nu stiam cum sa reactionez si am inlemnit. Nici macar nu respiram de emotii. Mi-a fost frica sa declansez, ca sa nu se sperie. S-a apropiat la vreo 10m, eu tot nu am declansat. La un momendat s-a oprit, s-a intors si s-a indepartat linistit. Moment pierdut. Au mai ramas totusi 5, putin mai departe. Incep si declansez in mod silentios. Verific prima poza, expunere perfecta, fara zone arse. Am inceput sa-i fotografiez in toate pozitiile. Nu aveau nici o treaba. La 9:30 deja lumina era mult prea dura, iar eu trebuia sa ajung la serviciu. Ei nu aveau nici un gand sa plece. Pasteau linistiti, ma mai verificau din priviri, iar pasteau… Eram de-al lor ?. La 11 aveam sedinta, asa ca mai aveam doar o ora la dispozitie sa ajung acasa, sa fac dus, sa ma schimb si sa plec spre birou. Am hotarat sa ma ridic usor in picioare, poate asa ma vad si pleaca fara sa se sperie. Nimic. Pur si simplu stateau si se uitau la mine. Fac 2 pasi, dupa care imi amintesc ca am plasa de camuflaj pe mine. O dau jos foarte incet, ei tot acolo. Mai fac 2 pasi, nimic. Masina mea era in directia lor. M-am apropiat inca vreo 2 metri, iar in acel moment, am trecut limita in care m-au acceptat in zona lor si au fugit. Mergand spre masina eram atat de euforic incat imi venea sa dansez. Am ajuns la birou. Dupa sedinta, am descarcat imaginile pe laptop. Surpiza: nici o imagine clara ?)))). Pentru o fractiune de secunda bucuria mea a disparut, cum dispar banii de pe card in ziua de salariu. Dupa un moment de panica, in care nu stiam daca ceea ce vad este adevarat, mi-am dat seama ca de fapt vina nu era a mea, ci a naturii, care a vrut si ea sa faca o mica farsa si m-a gasit tocmai pe mine, iar fenomenul se numeste convectie termica, formata pe solul incalzit de radiatia solara. Stiti, aerul acela, care pare uleios si care iti strica toate detaliile din imagine.

G.C: Au fost mai multe, n-as sti cu care să incep J

 

Rep: -Un sfat pentru fotografii aflati la inceput de drum in acest gen foto?

D.D: -Fotografia de wildlife are o rata mare de nereușite. Este frustranta la început. Necesita mult studiu si practica. Găsiți-va un mentor bun.

A.D.M: În primul rând să respecte animalele pe care le fotografiază, să nu le deranjeze. Să se bucure de orice moment petrecut cu camera între ochi și animal. Să nu fie dezamăgit dacă nu iese fotografia. Sau dacă nu găsește animalul. Știu că e greu, dar cum am spus la început, să faci fotografie wildlife e în primul rând un privilegiu.

C.G: Sa se documenteze cat mai mult despre modul in care se face fotografia wildlife, sa invete regulile foto, sa isi cunoasca aparatul si sa mearga cat mai mult la fotografiat.

Multumesc si eu pe aceasta cale pentru increderea acordata!

C.V.M: Ieșiți în natură cît mai mult posibil

P.C.G: Ca in orice gen foto, sfatul meu este sa persevereze, sa exerseze, sa studieze fotografi mai experimentati, si sa nu cada in capcana „nu e buna fotografia pentru ca nu am obiectivul potrivit”. Pana sa ajungi sa cheltui o mica avere pe echipamente foto, asigura-te ca stii ce sa faci cu ele.

O.N:-Sfatul ar fi sa nu se dea batuti, sa persevereze, sa exerseze foarte mult, sa inceapa de la fotografii la hranitori poate, si nu in ultimul rand, sa se trezeasca dimineata devreme!

T.N: Nu va apucati, da dependeta, si asta repede, inca de la primele fotografii reusite. Dar daca va apucati, rabdare si lumina buna, rezultatele apar repede.

S.C.M: -Sa se inarmeze cu rabdare. Prin practica si perseverenta vor ajunge sa traga cadrul perfect.

G.R: –Iesiti cat mai des pe teren. Invatati regulile de compozitie, invatati cum sa incadrati subiectul, cum sa va folositi de ceea ce este in jurul vostru pentru a-l scoate in evidenta mai mult, cum sa va folositi de lumina, experimentati. Abia apoi ganditi-va la ce setari puteti face pentru a obtine toate acestea. Setarile, poti fi memorate, invatate din manual sau din tutoriale, dar compozitia si modul in care va pueti folosi de lumina nu se invata din carti sau youtube. Documentati-va despre speciile pe care vreti sa le fotografiati, nu va bazati doar pe noroc. Incercati sa intuiti momentul, cunoscand comportamentul speciei respective. Dupa mii de cadre cu lebede, pelicani, egrete, prigorii, pescaras albastru, am invatat sa-mi dau seama cand isi vor lua zborul. La pasaile mari este mai simplu, dar la cele mici este mult mai greu pentru ca acel moment poate dura o fractiune de secunda, iar daca nu esti pregatit, nu mai conteaza absolut deloc ce satari ai in aparat. Ai rata momentul, iar unele momente nu se mai intorc niciodata.

G.C: Si eu sunt incă la inceputuri ,wild life este probabil segmentul de fotografie unde există cele mai putine rețete dar exercițiul, perseverența și norocul au un rol crucial. Nu cred că e musai să faci performanță și să publici in Național Geografic. Atâta vreme cât te bucură acea activitate e minunat.

Noi va mulțumim frumos pentru timpul acordat si speram ca am adus putina lumina in acest gen de fotografie!

Un articol de: Bajan Sorin