Soarele este de ceva vreme pe cer, stam linistiti la cate o masa si ne sorbim cafeaua de dimineata la adapostul coacului.

Astazi avem multi fotografi ce ne trec pragul si cu mare placere ascultam “povestile” lor despre fotografie.

Va asteptam alaturi de noi sa descoperim fotografi romani, indiferent ca sunt stabiliti in tara sau peste hotare, se adevereste ca fotografia poate fi un bun ambasador in lume!

 

Ionel Onofras – Iasi

Buna seara, sunt nascut in Dealul Copoului, un loc binecuvantat de Dumnezeu cu multe nume sonore din arta, literatura, teatru, pictura, sculptura, etc. Ma straduiesc de vreo 15 ani sa onorez aceste nume cu lucrarile mele. Inca mai am de munca dar asa cum spunea un ilustru fotograf, cel mai bun cadru(fotografie) e posibil sa fie ultima din serie, la mine seria inca nu a luat sfarsit. Fac fotografie de multi ani dar in ultimii 12 m-am concentrat pe fotografia de portret si cea de wildlife. Fotografia aleasa este facut in studioul meu din Iasi. NU a fost o fotografie nascuta ad hoc, ci am pregatit-o dupa ce m-am intalnit, dupa doi ani, cu unul din modelele mele cu care luasem o medalie de aur la un salon international de portret. Petru acel cadru am facut comanda de recuzita la un atelier de croitorie, am folosit un fundal de panza si o masina de cusut veche, ca tehnica, am folosit un Canon 1Dx cu obiectiv 70-200 f2,8 is III USM, un softbox de 8ocm o lumina secundara pentru fundal si pe nelipsita mea prietena”blenda” silver/gold. Organizez pentru wildlife ture foto iar pentru portret ateliere de lucru la studioul din Iasi. Imi place comunitatea Conacul fotografilor, este un grup unit si foarte activ, felicitari.

Ca setari, am folosit ISO 200, f 8 timp 1/250, WB flash

 

Ovidiu D Pop

Ca fotograf, întotdeauna m-a fascinat nudul artistic și fotografiile care surprind trecerea timpului. Modelul din fotografie îmi este o veche cunoștință, clientă la firma mea de publicitate. Ea era foarte familiarizată cu lucrările mele, cu genurile de fotografie pe care îmi place să le abordez, precum și cu stilul meu fotografic. Într-o zi îmi spune, foarte entuziasmată, că este însărcinată. Auzind această veste minunată, am decis să o felicit în felul meu… I-am propus imediat un proiect fotografic de tip nud, care consta în imortalizarea tuturor schimbărilor corpului feminin pe perioada sarcinii. A stat pe gânduri, iar după ce partenerul ei și-a dat acordul, am primit cu bucurie vestea că vom demara proiectul! De aici a început munca mea de documenare cu privire la acest tip de fotografie, să mă asigur că voi face ceva memorabil, care să aibă impact și originalitate (atât cât mi-a permis o temă foarte des abordată, dealtfel) Au urmat 9 luni de întâlniri lunare la studio, în ultima lună, fiind mai dificil pentru ea, ne-a ajutat mult tatăl bebelușului. Rezultatul acestui proiect fotografic ne-a adus multe satisfacții, atât mie, cât și acestei “familii de aur”! Proiectul cuprinde 7 fotografii (dintre care 3 sunt de acest gen), care au adunat peste 130 de premii internaționale, dintre care peste 50 de medalii de aur!

 

Dan Mirica – Bucuresti

Foto Tadapani, Nepal Fotografia este realizată în Tadapani, un sătuc mic din Himalaya, Nepal. Prin Tadapani treci în traseul de trekking spre Annapurna Base Camp. În acest traseu poți înnopta aici sau poți merge mai departe, în funcție de program și condiție fizică. Eram împreună cu particpanții la tura foto, și am petrecut o noapte în acest sat, urmând dimineață să plecăm spre Ghandruk. În trekking se petrece câte o singură noapte în fiecare locație, deci aveam parte de un apus și un răsărit, cum ne era norocul la fiecare locație și cât de generoasă era natura cu noi. După un apus destul de înnorat, a urmat acest răsărit. Știam locul din care vroiam să fotografiez, căci nu era pentru prima dată pentru mine în Tadapani, însă nu sțiam ce-mi va oferi mama natură. M-am bucurat când am văzut că este senin și că putem vedea munții (Annpurna South vârful din stânga și Hiunchuli cel din dreapta). Însă punctul culminant al acelei dimineți a fost momentul când acea pâclă de nori între sat și vârfuri a venit dinspre răsărit. În acel moment am știut imediat ce vreau să surprind în fotografi, contrastul pe care să-l evidențiez, dând posibilitatea privitorului să devină creativ în interpretarea acestei fotografii. Pentru realizarea acestei fotografii am folosit Canon 5D Mark IV cu 16-35mm f4L IS, trepied și filtru gradual pe obiectiv (filtru și suport Nisi). Setările sunt: F16, iso200 și 1,3sec

 

Gaudi Matei – Timis

Acest cadru a fost intamplator, facut cu un canon 1300D+ 18-55. Locatia, Cenad judetul Timis unde si locuiesc. Poza imi apartine, si este un composit

exif : f9 iso 200 1.160

 

Burlacu Lush_ Botoșani

Nu imi place sa fac fotografie, iubesc sa fac fotografie!!! In totdeauna mi-a placut fotografia dar nu am avut posibilitatea materiala sa imi iau un aparat! Faceam cu telefonul si imi iesea destul de bine! Asa ca intr- un an de Sf Niculae am primit de la cumnatul meu cadou un sony A500 si asa am facut cateva evenimente mici iar toti bani castigati i-am investit in aparatura! Acum detin un nikkn d610 si un d750 iar obiective 70-300, 35, 50,16, zenit helios cu adaptor pt nikon.

Cadr de mai jos nu a fost premeditat, a fost o simpla intamplare, tocmai ce ne intorceam de prin satele de pe malul Prutului impreuna cu Sorin Onisor care a fost pt o vizita in Botoșani! Si am trecut cu masina pe langa oameni cu casa trasa de cai! A fost ceva nemaivazut, nemaiintalnit pe nici unul dintre noi asa ca am oprit am tras cadre apoi am facut semn carutasilui sa opreasca sa stea de vorba cu noi! In interior era nevasta lui insarcinata, focul ardea in soba, iar peisajul acoperit cu chiciura intregea toata povestea asta care va ramane mereu in amintirea mea! Mai ales prin aceste cadre! La momentul respectiv lucram cu un nikon d7200 si un obiectiv 16-85!

Mi- a facut placere sa imi aduc aminte de acesta experiență si sa vo impartasesc si voua! Va multumesc!

Fara sa fac risipa de cuvinte sunteti “cel mai tare grup de fotografie din țară”! Ne vedem in Bucovina!

 

Constantin Ticu – Germania

Mă numesc Constantin Ticu fotograf profesionist, sunt unul dintre cei cinci milioane de români din diaspora, unul care s-a oprit pe o insulă rece din Marea Nordului, bătută de vânt și ploi dar atât de ofertantă pentru un fotograf. La începuturi am lucrat în cinematografia română. Acolo am descoperit lumea fotografiei, lumea picturii cu lumină. A urmat apoi în ocol de patru ani în Pro Tv pentru ca, mai apoi, să mă opresc pentru mai bine de 15 ani în TVR. În paralel, mă ocupam cu fotografia de nuntă. Ȋn anul 2016 mi-am luat familia și, cu ruscacul în spate, am luat ” calea străinătăţii”.

Pentru mine fotografia landscape a fost ca o întoarcere la nava mamă. După mai bine de 10 ani de fotografie de nuntă, revenind la prima dragoste, mi-am dat seama cã dacã la începuturi eram extrem de nerăbdător sã fac fotografia, să caut mai multe unghiuri și focale, acum, de când am revenit la landscape, sunt mai răbdător, mai ” zgârcit ” cu declanşatorul, nu mă mai întorc acasă cu 100 de cadre brut pentru ca apoi să aleg şi să-mi dau seama că aş fi avut un alt cadru, o altă lumină dacă aveam mai multă răbdare şi atenţie.

Pentru fotografia de landscape este foarte important sã ai răbdare, să fii puţin încăpăţânat. Există situaţii în care mergi de câteva ori în aceeaşi locaţie pentru a ” prinde” cadrul perfect şi, zic eu, norocos.

Văzusem acest cadru cu patru zile înainte , din viteza bicicletei ( şi, culmea, nu aveam camera la mine!). A doua zi am ajus cu o oră şi jumatate înainte ca să fiu sigur că sunt în locaţie liniştit şi concentrat. Și, cum legile lui Murphy funcţionează, m-am trezit cu un apus atât de clar, fără nicio atmosferă, fără strop de vânt.

În zilele următoare verificam ca un apucat pe aplicaţiile meteo de pe telefon și pe siteuri de specialitate sperând să mai prind o dată o atmosferă bună ( căci în luna martie poziţia soarelui şi implicit a reflexiei pe acel dig era într-o anumită poziţie). Îmi doream o poziţie frontală a apusului de soare faţă de punctul meu de staţie.Nu a fost să fie o poziţie frontală, dar până la urmă cred că aşa a dorit Dumnezeul fotografilor , sa realizez această fotografie.

Să trecem la partea tehnică :):

– Canon 5 d mark 2, canon 16-35 f 4 USM, 1/400 timp de expunere, ISO 200, F 7.1, 16 mm focala, WB 6000 grade kelvin

 

Plaino Marian – Bucuresti

Balerina

Aceasta fotografie este realizata prin manipulare de 2 cadre in Photoshop. Primul este tavanul cladirii Ice Cave din Moscova, iar in luminator este imaginea unei balerine sarind (realizata in Romania cu lumina naturala) Aparat Nikon D850, obiectiv Nikkor 24-70/2.8, Nikon D850, obiectiv Nikkor 70-200/2.8

 

Petrica Bratila

Cadrul de fata a fost realizat in luna Aprilie a anului trecut in apropiere de locuinta mea. Era weekend, si iesisem ca de obicei cu prietena mea la pozat, si ea iubitoare de fotografie. Indreptandu-ne catre parcul din apropierea casei, am zarit pe un gard din piatra, aceasta buburuza. Bineinteles ca am incercat s-o pozez, din pacate planurile ei nu coincideau cu ale mele, nu voia sa stea locului o clipa. Probabil cadrul acesta a fost unul dintre cele mai muncite ale mele datorita multitudinii de poze pe care le-am facut incercand sa prind gangania in focus. Pe langa asta, inaltimea de la care am fost constrans sa fotografiez era pe la nivelul abdomenului meu, nu puteam sta nici in picioare, nici in genunchi. Intr-un final dupa multe incercari, perseverenta mea a fost rasplatita cu faptul ca buburuza si-a deschis si aripile la momentul oportun, lucru la care nu m-am asteptat si a fost ca un bonus. N-as fi putut realiza fotografia fara ajutorul prietenei mele, care de nenumarate ori a “replantat” insecta zburdalnica pe plantuta. Echipament folosit: Nikon d7200 si obiectiv Tokina 100mm f2.8. Pentru cei care nu au observat inca din titlu, numele meu este Petrica Bratila, nascut si crescut in orasul Focsani, in prezent locuitor al Dublinului.

Sunt un mare iubitor de natura si drumetie montana, fotografia intrand in viata mea mult mai tarziu, acum 2 ani de zile, pana atunci neavand nici un fel de inters fata de aceasta arta. La vremea respectiva prietena mea a dorit sa-si schimbe batranul ei Nikon D40, si prin urmare, am inceput sa sondam piata in cautarea unei camere noi. Neavand nici un fel de cunostinte in domeniu, m-am lovit de fel si fel de termeni tehnici pe care nu-i cunosteam, si ca sa pot intelege ceva, a trebuit sa urmaresc tot felul de tutoriale. Timp de cateva luni in care am tot facut munca de informare, ajunsese sa ma intereseze si pe mine subiectul putin. Intr-un final a ajuns si camera, si… mare problema… am ajuns sa ne batem pe ea. La distanta de o saptamana mi-am comandat si eu o camera, si de atunci, am mai tot cumparat cate un obiectiv. Nu pot spune ca m-am canalizat pe un gen fotogafic anume, pozez mai mult ce gasesc in apropierea casei: pasarele, floricele, animale de companie. Mi-ar placea sa am ocazia de a face mai des fotografie de peisaj.

 

Costel Ciobanu – Maramures

Pentru fotografia respectiva , m-am deplasat special pana in Moldovita (Bucovina)Cand am ajuns in zona , am fost dezamagit de conditiile foto. Era o ceata densa , asa ca existau putine sperante sa reusesc sa fac un cadru ok cu mocanita…Inspiratia a constat in faptul de a pleca pe traseul mocanitei…Pe traseu am gasit cateva zone unde ceata era mai putin densa….Am asteptat sa ajunga mocanita cu aparatul setat la f9 iso 400 si o viteza de 1/700 si am tras….Rezultatu este cel din fotografie…)))

 

Todoran Florin – Biertan

Fotografia a fost realizata intr-o dimineata geroasa de februarie din 2017, cu primul meu dslr un Nikon d3200. Exif: nikorr 18-55 mm, distanta focala 36mm, timp de expunere 1/250, iso 100.

Am urcat ca de obicei dimineata devreme pentru rasarit in speranta sa prin ceva culori pe cer.Dar am gasit o atmosfera extraordinara pe sat.Lumea facea focul cu lemne iar razele soarelui mai tarziu treceau prin ele creend tot felul de umbre si lumini.

Din ce in ce mai multi localnici nu mai fac focul cu lemne, deci probabilitatea sa repet cadrul este destul de mica.Despre mine cateva date, desi majoritatea conasilor ma cunosc: Ma numesc Todoran Florin si Nicolae , sunt nascut la Medias, jud.Sibiu dar dupa 14 ani am locuit mai mult la Biertan, locul meu de suflet. Sunt la baza inginer zootehnist, dar lucrez in invatamant de cand am terminat facultatea adica de peste 20 de ani.predau Ed.Tehnologica la clasele V-VIII si am predat 11 ani la Liceul Agricol din Dumbraveni , unde am si absolvit liceul. Sunt casatorit si am un baietel de 5 ani si cateva luni. Sper ca nu v-am plictisit si va doresc multa sanatate , cadre minunate si Lumina buna!!

 

Ionut Petrea – Bucuresti

Se întâmpla prin iunie 2018 să stabilesc, împreună cu un prieten, detaliile plecării pentru un răsărit la lavandă, in Bulgaria. Ne doream sa ajungem sa surprindem răsăritul in marea de mov a lavandei. Drumul pe autostradă era plictisitor, era in jur de ora 3 când, aproape de Fetești, am intrat într-o perdea deasă de ceață. Inițial, nici unul din noi nu a fost impresionat de ceea ce se întrezărea in fața noastră, ba din contră, ne gândeam că poate ceața o sa ne blocheze vederea către răsărit, dacă o să avem ghinionul să fie și în Bulgaria. Însă, in fața noastră apare un panou electronic de avertizare de reducere a vitezei și, deodată am văzut oportunitatea care era fix in fața mea. Am oprit mașina în prima parcare (care era fix după panou – panoul se și vede in spate) și am căutat un loc de unde sa surprind cat mai bine pustietatea locului, la acea oră și sentimentul de liniște și singurătate. Camera cu care a fost realizat cadrul era un Nikon d7200, iar ca obiectiv un Sigma 10-20mm.

 

Mac Ro

Venise în sfârșit vara călduroasă cu flori, fluturi, insecte, toate colorate, undeva la marginea unei păduri din Munții Retezat . Două flori, mamā și fiică, stau de vorbă : “- Mamā , azi am văzut niște fluturi, erau așa frumoși, aș vrea să pot zbura și eu împreună cu ei ! – Este imposibil, noi suntem flori ,iar zborul este pentru păsări, fluturi sau insecte ! – Atunci ajută-mă să mă ridic cât mai sus, spre cer ! – Uite , trebuie doar să închizi ochii și să ridici brațele, iar într-o zi poate că visul tău o să devină realitate !” Cam așa am văzut eu această fotografie. Ca de obicei, de la firul ierbii, dintre mai multe flori și mai multe cadre trase m-am oprit la acesta pentru că mi s-a părut cel mai sugestiv . Era la apus și am incercat si ceva contre jour dar fără rezultate prea bune . Am folosit un obiectiv 18-55 pe Nikon ( iso 400 , 1/200 s ,f 8 ) . Mi-a plăcut în mod deosebit culoarea și contrastul dat de verdele pădurii din fundal. Nu a fost ceva premeditat, eu de fapt așteptam fluturii care spre seară sunt mai amorțiți și îi pot fotografia mai ușor. Mă bucur dacă v-a plăcut fotografia și mai ales faptul că mulți au văzut în ea cam aceeași poveste. Lumină bunā tuturor și cadre cât mai reușite !

 

Georgian Mocanescu – Slobozia

Intr-un weekend mohorat de martie, anul de gratie 2018 am poposit impreuna cu familia, pe meleaguri moldovene, mai precis la niste rude, in comuna Sascut din jud Bacau.Dupa ce in prima seara,ca orice romani adevarati, am povestit in lurul unui mare gratar, a doua zi, dis de dimineata pe la ora pranzului,am pornit impreuna cu fata mea Maria Catalina,sa pozarim prin zona,chiar daca vremea nu era deloc prietenoasa. Asa am intrat la un moment dat pe drumul ce leaga orasul Adjud de Tg Ocna si Slanic Moldova. Am ajuns la podurile peste raul Trotus, unde evident ca am poposit pentru minute bune si am incins senzorii canoanelor din dotare. Clantanind de frig,ne indreptam deja catre masina, cand surpriza zilei…venea trenul. Am marit pasul si am ajuns la intrarea pe pod odata cu el, bolidul cu vagoane. Am avut cateva secunde la dispozitie pentru setari, asa ca am preferat semiautomatul, in care am impus o diafragma f8 pentru o buna profunzime de camp si ISO 200. A trecut, am urcat pe calea ferata si am tras. Acest cadru a fost trofeul zilei, cu care am plecat fericiti spre casa si de care suntem foarte mandri si azi.Apoi, am am incalecat pe.o sa si v.am spus poestea asta.

Multumim frumos pentru atentie!

 

Luana Butoi – Craiova

Fotografia a fost făcută în Parcul Nicolae Romanescu din Craiova… nimic premeditat.. poate doar ora… Am învățat că ori de câte ori te întorci într-un loc în care poate ai fost deja de 100 de ori.. găsești altceva de fotografiat. Am ajuns în parc undeva la o ora când încă aleile sunt relativ pustii pentru că prefer în general să fiu doar eu și parcul daca se poate… Cum iarna aceasta a semănat mai mult a toamnă, a fost poate una din puținele zile de la sfârșitul lui ianuarie cu puțin ger.. așa că nesperat, era un strat subțire de gheață pe lac, un soi de ceață ușoară învăluia chioșcul și aleile și deși aici nu se văd decât vag, câteva ”raze cernute”… iar barca a fost exact la locul potrivit, ușor atinsă de o rază de soare, încadrată de ramuri… nici eu nu aș fi putut să o așez mai bine… Ca de obicei când văd ceva care cred că va ieși frumos, am fotografia finală în minte încă înainte de a apăsa pe declanșator și mă apucă un soi de emoție si aproape că îmi țin răsuflarea … pentru că iată, am avut norocul să fiu ACOLO și ATUNCI… peste câteva minute soarele urcase deja peste copaci, ceața se ridicase și evident stratul subțire de gheață începea să se topească… Aparatul folosit Nikon D5300, Obiectiv Sigma 17-50 mm, setarile au fost: f/5.6, 1/1600s, ISO 100

 

Levi Bagy – Luduș

Era a doua zi după anul nou, si satul de stat in casă , simțeam nevoia unei ieșiri undeva intr-o zonă unde sa fie zăpadă. Știam că în zona Apusenilor la altitudini mai mari este ceva zăpadă, așa că am verificat rapid, și am văzut că la Mărișel a nins recent și este un strat frumos de zăpadă. Rapid am luat rucsacul cu echipamentul foto, am chemat și un prieten care să îmi țină de urât , și am pornit spre Mărișel. Drumul din Luduș până acolo a fost aproximativ o oră și jumătate, și am ajuns undeva la ora amiezii, dar de la intrarea în localitate mașinile erau bară la bară până la pârtia de schii. Am înaintat foarte incet prin localitate, dar cu ocazia asta am admirat peisajele pitorești ce se arătau tot mai frumoase în drumul spre pârtie. Ajungând la aproximativ 1 km de pârtie drumul se blocase complet și erau probleme cu parcarea mașinilor, și căutând un loc unde să las mașina, vine un băiat la mine și îmi zice că pot lăsa mașina la ei în curte dacă vreau. Bineînțeles ca nu am mai stat pe gânduri, am parcat acolo, și am stat de povești puțin , și vazând că sunt cu aparat foto, m-au indrumat pe mai multe trasee mai pustii, unde să pot realiza cadre frumoase. Am pornit la drum pe primul traseu indicat și imediat ce am părăsit zona locuită, au apărut peisajele spectaculoase, cu zăpada albă neatinsă peste tot, cu brazi albi de la ninsoarea proaspătă, cu clasicele garduri din Apuseni, adăposturi pentru animale și căpițe de fân. Mergând cu aparatul în mână fotografiam peisajele , si la un moment dat mi-a atras atenția o constructție din lemn, un fel de șură, lângă care se aflau mai multe căpițe de fân acoperite cu zăpadă, iar fundalul era completat de pădurea de brazi plină de zăpadă. Am făcut 2-3 cadre cu aparatușl Nikon D750 și obiectivul tamron 70-200 G2, având setările: f8, 1/2000, ISO400, iar unul din cadre este acesta .

A fost o zi superbă , cu multe cadre trase în acel loc care pe langă că este de o frumusețe aparte, are și oameni deosebiți și foarte primitori. Familia la care am parcat mașina m-a impresionat prin ospitalitate și recent i-am vizitat și a doua oară, dar despre asta poate cu altă ocazie ….

 

Flaviu Negru – Huedin

Cadrul acesta este facut intr-o dimineata de miercuri undeva pe la ora 8:50! Poveste in spatele cadrului nu prea este! O saptamana intreaga la Poalele Vladesei am avut vreme mohorata si foarte inchisa, propice formari de chiciura! Martea noaptea cand am venit de la munca studiam radarele meteo sa vedem cum se misca frontul de aer rece si observam ca dimineata se anunta ceva lumina faina! Asa ca mi-am propus sa ies la fotografiat! O alergatura scurta ca trebuia sa.merg la servici la ora 12! Trezire la 8, aparat in mana si pe coclauri! Prin locul din cadru trec de multe ori pe an si nu l-am vazut nicioadata surprins in frumos! Totul pare banal! Dar cand da mama natura o mana de ajutor, ies minuni! Canon 70D Tamron 24-70 2.8 G f8 ISO160 1/1000 60 mm

 

Claudiu Stancu – UK

Salut! Fotografia este realizata in Richmond Park, UK in Ianuarie 2020. Am asteptat un astfel de cadru aproape un an. Ideea intiparita in minte era un cerb inconjurat de ferigi inghetate. Am ajuns in parc sambata dimineata mai tarziu decat imi propusesem, era aproape 10 si soarele deja era sus, vegetatia era deja dezghetata, iar multi dintre cerbi isi faceau deja siesta. Asa ca, dupa ce am mers vreo 10km prin parc unde am surprins cateva fotografii relativ satisfacatoare, am hotarat ca trebuie sa revin pt a realiza cadrul avut in minte. Asa ca a doua zi am revenit. Spectacolul a inceput cand soarele a inceput sa se ridice in spatele copacilor. Eram bucuros ca reusisem in sfarsit sa surprind cadrul inchipuit. Deodata insa observ cum soarele se ridicase si mai mult, incalzind pamantul, iar chiciura de pe iarba incepea sa se evapore. Aburul era acum luminat de lumina calda a soarelul. Am alergat catre locul respectiv, pastrand totusi o distanta potrivita pt a nu speria cerbii si ciutele. Momentul a durat 2-3 minute, dar eu eram cu un zambet larg pe fata. Poate ramasese inghetat de la frig. Setarile folosite in cazul de fata: 179mm, F5.9, 1/1000s, ISO 1250. Pentru wildlife folosesc modul manual, CAF+Tracking, trag in rafala si ISO Automat. Pe ecranul camerei totul parea minunat. Cand am ajuns acasa imi venea insa sa le sterg pe toate. Parea ca nu focalizasem cum trebuie. Asa ca le-am lasat “la copt” editandu-le dupa aproape o luna. Am aflat atunci ca de fapt distanta focala in conjunctie cu umiditatea din atmosfera facea fotografia sa arate focalizata incorect si cu mult zgomot de imagine. Cu putin mai multa atentie la editare (contrast, dehaze, highlights, blacks etc.) a rezultat ce vedeti acum. Cat priveste aparatura, am utilizat un Olympus OMD EM1 Mark II si M.Zuiko 75-300mm f4.8-6.7. Sper, cand ma voi face mare, sa imi iau un teleobiectiv mai luminos, din gama Pro.

 

Valentin Laurentiu – Londra

Fotografia de mai sus este rezultatul unei seri de August tipic londoneze, intentia initiala fiind sa incerc sa captez un apus de soare viu colorat care s-a transformat insa foarte repede intr unul dramatic, cu nori in nuante puternice de albastru, vantul caldut de vara intetindu-se, norii se inmulteau anume parca pentru a crea un cadru cat mai spectaculos inramand faimosul Westminster. Spectacolul m-a fascinat prin colorit si rapiditatea norilor – imediat am montat aparatul pe trepied, pe malul opus Big Ben-ului si am setat pentru o expunere lunga in speranta ca voi reusi sa surprind in fotografie ceea ce mi se pare complicat sa explic in cuvinte … Nu ma consider nici acum un expert, insa atunci eram chiar incepator in ale fotografiei – era August 2016, aveam un aparat Canon 6D cu o lentila de 16-35mm f/4 la care am adaugat un filtru circular de 6 stopuri pentru a-mi oferi posibilitatea de a prelungi timpul de expunere la aproximativ 120 de secunde, f/11 , ISO 50 , 31mm , de ajuns pentru a surprinde miscarea norilor , vantul cald de august , tumultul Tamisei , forfota de pe Westminster Bridge , respectiv imaginea finala. Ma numesc Valentin, nascut pe malul Dunarii, la Tulcea, copilarind in pitorescul Sarichioi, la bunici, si la Sibiu; m-am stabilit la Londra in anul 2009 si tanjesc dupa privelisti in natura – malul unui rau sau lac, la mare sau munte si , mai ales, dupa fauna si flora, rasariturile si apusurile din Delta Dunarii. Cu toate acestea, atat cat imi permite putinul timp liber explorez cu precadere frumosul si diversificatul peisaj al Marii Britanii. Va multumesc pentru aprecieri si pentru selectie si va doresc mult succes in proiectele viitoare!

 

Adrian Vladila – Bucuresti

Mă numesc Vlădilă Adrian și sunt din București. Fotografia a fost realizată în prima mea tura foto în “Fundătura Ponorului”. În decursul timpului, am văzut mai multe cadre realizate în această locație ce m-au impresionat. Astfel, în luna august a anului 2018, m-am hotărât sa fac o excursie în această zonă pentru a vedea pe viu toate lucrurile ce m-au fascinat în fotografii. Dis-de-dimineața, odată cu zorii am surprins acest cadru. Ceața, aburul emanat de căpițe, precum și primele raze ale soarelui ce ating solul, m-au determinat să apăs butonul camerei foto. La realizarea cadrului am folosit un aparat foto Nikon D750 și un obiectiv Nikon 70-200 f/4. Setările aparatului fiind ISO 125, f/8, 1/500 + LR.

 

Ovidiu Bujor – Cluj Napoca

Fotografia a fost realizata in cadrul unei sedinte foto programate, cu doua modele, Cehoaice la origini, fotografii de portofoliu pentru modele. Bineinteles ca s-a lungit putin peste ce imi propusesem, avand la dispozitie o locatie excelenta.

Sedinta a avut loc intr-o superba casa restaurata, in stil german clasic, intr-un sat la aproximativ 60 km de Berlin.

Casa, una clasica, podele de lemn, semineu, perete de caramida lasat la vedere in zona semineului si langa o fereastra, usi vechi, pe care restauratorul a lasat patina timpului la vedere, singurele imbunatatiri aduse, fiind doar putina mobile mai noua, electrocasince, si geamuri termopan la terasa din spatele casei, dar mari si foarte luminoase. Acest lucru m-a avantajat, sedinta fiind dimineata, am folosit lumina naturala foarte mult. Sedinta in sine a decurs foarte lejer, modelele avand experienta in posing.

In cadrul acesta am folosit lumina naturala, si mai era o lampa cu lumina galbena care era in décor, ce mi-a dat acea lumina calda din spate. Am folosit Nikon D850 si Sigma 135mm Art f1.8, ceea ce m-a ajutat foarte mult in a folosi lumina naturala.

Locatia sedintei foto: Wustermark, Landkreis Hoppenrade in vestul Berlinului.

EXIF: Nikon D850

Aperture: F/2.5 SS: 1/320 ISO:500

Multumim frumos pentru povestile voastre si asteptam sa ne revedem si cu alti fotografi & fotografii in volumul urmator!

Un articol semnat: Bajan Sorin