Termenul de arta a primit, odata cu dezvoltarea tehnologiei, noi intelesuri și nu mai inglobeaza doar pictura, muzica sau teatrul, ci si fotografia. Astazi va prezint un fotograf ce a invatat, a experimentat si a ajuns la un nivel pe care multi dintre noi poate ne dorim sa il atingem.

Este vorba despre Dan Cristian Griga, un baimarean modest, extrem de talentat si de comunicativ.

 

Rep: Pentru inceput, cine este Dan Cristian Griga?

DCG. : Baimarean în vârstă de 40 de ani, pasionat de fotografie de aproape 20 de ani.

Rep. : De ce fotografia ?

DCR. : As tinde sa cred ca asa a fost sa fie, ca asta mi-e soarta, dar soarta mi-o fac eu pana la urma. De cand eram copil și ma uitam la fotografiile din ziarele locale, ulterior, in adolescenta prin revistele cu vedete surprinse de paparazzi, ma gandeam ca si eu vreau sa fac asta. Apoi, pe la 20 de ani a fost primul contact cu o camera foto. Era o camera Benq de 2.1 mp.

De-a lungul timpului am fotografiat de toate. Am inceput cu porumbei, caini, pisici, prieteni, membrii ai familiei, peisaje, cladiri….tot ce mi-a iesit in cale. Am evoluat de-a lungul timpului, bineinteles o data cu tehnologia, am inceput sa ma axez pe calitate si nu cantitate si o data cu aceasta evolutie, fotografia mi-a adus tot mai multe satisfacții si aprecieri. Pana la urma asta urmaresc: ca oamenii care vad fotografiile mele sa le aprecieze și, totodata, munca mea sa fie apreciata.

Rep: Ce iti place sa fotografiezi ?

DCG. : Cel mai mult imi place fotografia de portret. Prefer sa fotografiez oamenii în mediul lor cel mai confortabil și conversand cu ei. Asa am observat ca se elimina orice rigiditate / retinere, oamenii se deschid si devin mai naturali. Comunicarea consider ca e un element foarte important în fotografia de portret pe langa toate cunostintele tehnice si echipamentele din dotare. Portretul este segmentul care doresc sa-l aprofundez cel mai mult.

In cazul in care timpul imi permite plimbari, experimentez cu drag si fotografia de strada. E al doilea stil fotografic drag mie. E o adevarata provocare sa surprind lucrurile in felul in care gandesc, sa le potrivesc, sa ma joc cu compoziția, cu lumina, cu umbre cu forme geometrice, de multe ori sa stau la panda…

Imi place si natura moarta. Ma joc de cele mai multe ori cu ce am la îndemana ( fructe, flori, lumanari, cesti de cafea… )

Rep: Se spune ca poti face o fotografie excelenta chiar si cu un aparat de unica folosinta. Consideri ca este adevarat ?

DCG. : O fi posibil. Nu ma pot pronunta. Nu am experimentat si nu știu daca vreo fotografie care mi-a atras atentia e facuta cu un astfel de aparat

Rep: Dar tu ce aparatura folosesti ?

DCG. : Dupa ce am folosit cateva modele compacte, primul dslr a fost un nikon d5100; am achizitionat dupa un timp nikon d7100, iar in momentul de fata detin un nikon D750. Imi plac obiectivele fixe. Cel mai des folosesc 50mm

Rep: Ce elemente crezi ca ar trebui sa contina o fotografie buna ?

DCG. : La multitudinea de privitori si, totodata, de interpretari individuale, nu cred ca pot fi pe gustul tuturor. Pana la urma cine decide daca o fotografie e buna ? Cel care o priveste hotaraste daca ii place, daca i – a captat atentia, daca a starnit vreo curiozitate, daca primeste un mesaj. Cu siguranta e vorba de compozitie, lumina, incadrare, editare, mesaj, emotie, geometrie, abordare, originalitate.

Rep: Iti mai amintesti cum arata prima ta fotografie care ti-a placut cu adevarat ?

DCG. : Daaaa. E biciclistul. Una dintre fotografiile cele mai dragi mie. Ploua torențial. Stateam la adapost si l-am vazut la cativa zeci de metri. Parca era un calaret pe campul de lupta care isi folosea umbrela pe post de scut in ploaia de sageți. Fotografie care a fost expusa în cadrul expozitiei Imagine Timișoara Festival si in Galeria Valid Foto din Barcelona.

Rep: Si acum, care este fotografia ta preferata, dintre toate cele pe care le-ai facut?

DCG. : Grea decizie dar o aleg pe cea care mi-a adus cel mai mare succes pana acum si anume Nino – “Judge’s choice” in cadrul Romanian Grand Circuit 2022, Spring Edition, Salon Moldavia – Categoria monocrom.

Pentru ca a fost foarte cooperantsi deschis, dupa ce am vorbit cu el inainte de shooting si i-am aratat cateva fotografii pe telefon si pentru ca am fost multumit si eu de rezultat, m-am gandit cum pot sa-l rasplatesc.

El fiind un om al strazii, m-am gandit sa fac un print mare pe canvas ( l-am și facut 60×90 cm ), sa organizez o licitatie si banii obținuti sa ii donez lui.

Rep: Consideri ca reusita unei fotografii este influentata si de starea ta de spirit la acel moment ?

DCG. : Categoric da. Sunt multi factori care imi influenteaza starea de spirit si, ulterior, rezultatul. De la energia cu care plec de acasa, oamenii pe care ii pot intalni in drumul spre locul de desfasurare al shootingului, fel si fel de experiente și trairi care sunt de datoria mea pana la urma sa le gestionez corect.

Rep: Ai avut vreun moment in care pur si simplu nu ai reusit sa faci nicio fotografie, desi aveai totul pregatit ?

DCG. : Au fost astfel de situații în fotografia de strada, din frica de vreo reactie negativa a celor surprinsi in cadre fiind ceva spontan, instantaneu, fară o comunicare anterioara declansarii.

Rep: Dar dintre fotografiile ce nu iti apartin, ai o fotografie preferata ? Ai un idol in arta fotografica ?

DCG. : Imi plac mult portretele lui Lee Jeffries. Annie Leibovitz e wow. De la noi din tara apreciez foarte mult munca lui Claudiu Guraliu

Rep: Te-as ruga sa vorbim putin despre fotografia de portret. Preferi sa fotografiezi in aer liber, sau in studio ?

DCG. : Din punctul de vedere al usurintei cu care o fac, prefer studioul. Imi aranjez luminile exact cum vreau, suplimentez sau renunt la numarul de surse de lumina. E mai confortabil pentru mine. Pot sa vad imediat pe un display mai mare raw-rile, ma simt mai profi ca sa zic asa, poate si transmit acest lucru. Imi place sa vorbesc despre ce vreau sa obtin, despre rolul fiecarei surse de lumina, sa inteleaga si modelul de ce imi doresc o anumita pozitie si orientare a corpului.

Ca si conexiune cu modelele unde comunic cel mai usor, cum spuneam si mai sus, e in mediul lor cel mai confortabil, unde vor ei, unde se simt ei cel mai bine sau fac propuneri si stabilim de comun acord.

Rep: In studio ce surse de lumina folosesti ?

DCG. : Sunt foarte multumit de cele 2 blituri Goddox AD200, portabile ( le folosesc si in afara studioului ) si suficient de puternice. In caz de nevoie mai suplimentez cu 2 speedlight nikon sb-700 pentru rim light.

Rep: Atunci cand realizezi un portret, lucrezi singur, sau ai o echipa ce se ocupa de costume, machiaj, coafura…. ?

DCG. : Lucrez singur. Nu am contracte mari. Vreau deocamdata sa raman la statutul de pasionat si motivatia financiara pe partea de fotografie sa fie ocazionala, avand un alt job ca si activitate principala și sursa de venit.

Rep: Iti place sa creezi o poveste in spatele unui portet, cum se desfasoara propriu zis o sedinta foto ?

DCG. : Imi plac shootingurile pe care le fac la propunerea mea, pentru ca atunci deja am in cap o poveste, stiu deja ce vreau sa fac si am timp suficient sa pregatesc tot ce e necesar.

Pe urma vin shootingurile la cerere, in care mi se da mana libera, oamenii sunt deschisi si merg pe mana mea. In situația asta, stand de vorba cu ei, incep sa-i descopar, sa-i cunosc, sa stiu ce le-ar placea si usor – usor se poate crea si aici o poveste.

Alte persoane vin cu povestea lor de acasa. A fost si o situatie in care a venit un cuplu cu fotografii pe telefon si imi spuneau ceva de genul ” vrem 2 poze exact asa !” Eu in timp ce imi stapaneam gandul ” de ce nu mergi la cel care a facut fotografia sa-ti faca exact asa, 2 poze ?” am propus un shooting asezat, mai creativ, cu mai multe cadre, desfasurat pe o perioada de 1 ora, 1 ora jumate si a fost toata lumea castigata. Si eu cu inca un shooting reusit si exercitiu, dar si ei cu mai multe cadre printre care si asemanatoare cu ce isi doreau.

Rep: In timpul unei sedinte foto, cat de importanta este conexiunea intre fotograf si model ? Cum reusesti sa obtii de la un model exact ceea ce iti doresti ?

DCG. : Ma repet si spun ca, comunicarea e un element foarte important pentru a aduce modelul in starea care mi-o doresc. Imi place sa cunosc oameni in general si experienta jobului in vanzari m-a ajutat foarte mult în a relationa usor. Gasesc relativ usor o abordare potrivita.

Rep. : Pe cine ti-ai dori cel mai mult sa fotografiezi ? Stiu eu…… o personalitate politica sau artistica ….

DCG. : Cred ca Anthony Hopkins e ceea ce imi doresc in materie de model. Plin cu de toate cele necesare pentru a realiza ceva remarcabil. E super expresiv, are atitudine, experienta. Cred ca ar fi ușor de lucrat cu el.

Ar mai fi și Robert De Niro. Tatăl meu e De Niro look alike.

Rep: Stiu ca secretele nu se impartasesc, stiu si ca meseria se fura, dar …..totusi indraznesc o intrebare …. Pentru a obtine un portret “de zile mari”, exista vreun truc ?

DCG. : Fur si eu de unde pot. Eu nu cred ca am obtinut acel portret inca. Adica vad multe lucrari wow si multa munca in spatele lor. Stiu la ce nivel sunt, stiu ca am foarte multe de invatat. Pentru ceva cu adevarat valoros cred ca e nevoie de multa imaginație, creativitate, inspirație, acea stare de spirit si conexiune cu modelul de care vorbeam adineaori, lumina buna bineințeles, mult exercitiu care duce la experienta, rabdare, atenție la detalii și probabil multe altele

Rep: Sa spunem ca ar veni la tine un incepator si ti-ar cere ceva sfaturi. Ce l-ai sfatui ? Ce ar trebui sa faca sa ajunga la performanta ta ?

DCG. : Sa invete tot ce se poate despre echipamentul care il are si sa il exploateze la maxim. Sa studieze carți de specialitate, poate chiar abordate pe stilul fotografic care il intereseaza, articole din reviste de fotografie, sa urmareasca cursuri online, sa isi antreneze ochii cu fotografii premiate. I-as spune sa se inspire dar sa isi creeze propriul stil. Și exercițiu cat de mult.

Rep: Dintre toate sedintele foto, ai una care te-a marcat cel mai mult ? Poate printr-o intamplare comica ?

DCG. : Da. Mi-a ramas in minte shootingul cu Ise Drillon din Franța, in primul rand datorita modului în care am abordat-o pentru ca a fost ceva spontan. Eram in fata studioului cand am observat-o in trecrere si datorita faptului ca era o persoana de culoare nu stiam ce limba vorbste, cum sa o opresc; i-am abordat pe insotțitorii ei care nici ei nu erau romani. Ne-am descurcat in limba engleza, am invitat-o in studio, i-am propus shootingul, ne-am simtit foarte bine.

A iesit ceva frumos si, ce mi-a plăcut cel mai mult, e ca la final s-a aratat foarte incantata si mi-a spus ca mai ramane in oras inca o saptamană în cazul in care mai doresc o sedinta cu ea. A fost una dintre cele mai frumoase conexiuni cu un model la un prim contact.

Una dintre fototografii a fost expusa in Coningsby Gallery din Londra, una în BBA Gallery din Berlin, și PH21 Gallery din Budapesta

Rep: A fost o vreme cand se repeta obsesiv intrebarea “ce ai facut in ultimii 5 ani ?” . Ei bine, eu as vrea sa te intreb ce vei face in urmatorii 5 ani ? Ce planuri ai, o expozitie personala, un album de arta fotografica cu semnatura ta, pe rafturile librariilor …..poate infiintarea unei scoli de specialitate …

DCG. : O expozitie personala cu siguranta va fi, probabil chiar spre sfarșitul acestui an. Probabil vor fi doua. Una in orasul Baia Mare si una la Oradea, unde e fotoclubul Varadinum din care sunt mandru ca fac parte, fotoclub cu oameni frumosi si creativi, cu multe premii castigate la diferite saloane internationale.

Incurajari sunt, aprecieri primesc și da, vad ca un urmator pas, organizarea unei expozitii.

Albumul meu pe rafturile librariilor ? Visez acest lucru inspirat fiind si de Atlasul frumusetii al Mihaelei Noroc, de albumul de portrete al lui Lee Jeffries.

Deocamdata aprofundez, muncesc, evoluez…cred ca e prea devreme.

Cel mai mult imi doresc participarea la cat mai multe competitii si obtinerea unor rezultate bune. Castigarea unei medalii cred ca imi va da acea incredere in mine de care am nevoie pentru a ma considera intr-adevar talentat.

Rep: Dan, iti multumesc din suflet pentru timpul acordat. Te asigur ca sunt foarte mandra ca ai acceptat sa imi destainui cateva aspecte din viata ta de fotograf si, desigur, ca le pot impartasi si cititorilor revistei noastre. Mult succes in tot ceea ce ti – ai propus si, atunci cand va aparea albumul in librarie, precis il voi cumpara.

DCG. : Si eu va mulțumesc pentru acest interviu si sa va spun ca ma simt foarte onorat pentru ca din numarul mare de fotografi care ii avem in tara, mi-ati dat ocazia sa spun cateva cuvinte despre mine si despre pasiunea mea, astfel incat cei care nu ma cunosc sau stiu putine lucruri despre mine, sa mai afle cate ceva.

Un articol de: Angela Codrina Bocse