Un subiect mult prea des dezbătut, dacă e să mă întrebați pe mine, care de multe ori duce la achiziționarea de echipament nou, sau foarte scump. De cele mai multe ori, fără vreun rezultat vizibil. Și totuși ce secret au cei care reușesc să facă poze mai clare ca ale nostre? Pentru asta, trebuie să înțelegem ce percepe ochiul uman ca fiind defapt clar.

Dacă simplificăm lucrurile, totul se rezumă la contrast. Cu cât contrastul este mai slab, cu atât ceea ce vedem va părea mai puțin clar, ochiul neavând puncte de reper pe care să se focalizeze. Luați ca exemplu un perete sau o foaie de hârtie perfect netede și de o culoare uniformă.

 

Și atunci când privim o fotografie, se aplică același principiu, iar aici lumina va juca cel mai important rol. Veți observa că la fotografii beauty sau fashion, se va folosi în general lumină foarte dură și diafragme mai închise (f5.6-8), tocmai pentru a evidenția texturile pielii, hainelor, etc, pe când la portrete se va folosi lumină cât mai soft posibil și diafragme cât mai deschise pentru un efect invers. Evident că nu este o regulă bătută în cuie și nu se poate spune că e greșit sau corect, dar asta se practică în zilele noastre. La fel se întâmplă și la fotografia de peisaj, wildlife, etc, in funcție de rezultatul dorit, lumina va fi primul lucru la care ne uităm.

Cum rămâne cu obiectivele atunci? Cu mulți ani în urmă, obiectivele făceau o mare diferență între o poză foarte clară și una mai puțin clară. Dar mai ales după ce s-a trecut la camerele digitale, tehnologia obiectivelor a evoluat enorm de mult, astfel încât în majoritatea cazurilor este mai mult eroarea utilizatorului, sau pur și simplu acesta nu înțelege limitele echipamentului folosit decât a obiectivului în sine.

Felul în care edităm fotografiile iarăși va avea un cuvânt greu de spus când vine vorba de claritate. O fotografie cu un contrast puternic între culori ne va părea tot timpul mai clară decât una colorată uniform de exemplu. Separarea subiectului de fundal este o altă metodă prin care subiectul nostru, prin comparație va părea mult mai clar decât este în realitate.

În concluzie, dacă vreți să verificați cât de “sharp” este sau nu un obiectiv, înainte de toate, eliminați tot ce ar putea fi eroare de utilizator. Camera pe trepied, temporizator 2-10 secunde dacă nu aveți telecomandă, căutați un subiect cu texturi pronunțate (în general orice subiect natural va da rezultatele cele mai bune – o bucată de lemn, o piatră, etc) și faceți 3-5 cadre. Dacă totul iese bine, atunci e cazul să verificați tehnica de a fotografia. Cu cât distanța focală este mai lungă, cu atât timpul se expunere trebuie să fie mai scurt. Cândva era o regulă care spunea că dacă tragi la 100mm de exemplu, expunerea trebuie să fie de minim 1/100 secunde. La 500mm, 1/500 secunde și tot așa. În era digitală nu prea mai funcționează acestă regulă deoarece nu mai avem un singur standard. În trecut totul se raporta la filmul de 35mm sau senzorul full frame in zilele noastre. Dar mai avem și senzor cu factor de crop unde același obiectiv de 100mn va fi echivalentul unuia de 150-160 (Nikon – Canon) folosit pe full frame, avem sistemele Olympus, cu un factor crop și mai mare decât 1.5-1.6 etc. Avem obiective cu stabilizare, avem camere cu stabilizarea senzorului și aici deja se complică povestea. Așadar, singura cale prin care puteți afla care este expunerea potrivită pentru un anume echipament este doar să încercați pană ajungeți la un rezultat consistent.

Un articol de: Iulian Afetelor