Ce ar fi conacul fara momentele lui magice, acestea fac sarea si piperul vetii din conac!

Vanea Alexander Bell, ne a facut si o poezie destul de sensibila cand poti citi printre randuri, pe aceasta cale ii multumim frumos pentru acest minut deosebit de frumos!

Orice arta este magica in maini pricepute si minti luminate!

 

La conac, in budoar,

Poezia sta-n lumina.

Rimele se scurg in jar;

De catrene soba-i plina.

O lentila cat un geam,

Cu perdelele deschise,

Scrie forma unui ram,

Pe-un perete plin de vise.

 

Stau conasii la taifas,

Printre pulpe de conite.

De departe, vin, la pas,

Vai cu maci si mocanite.

Tot conacu-i un portret,

O privire cat o lume,

Cu fundal din care-astept

Sa apara vechi cutume.

Pare’o mare de picturi

Si de poze dezbracate.

Furi acum si furi din toate

Si tot vrei mereu sa furi!

O poezie de: Vanea Alexander Bell