Continuam sa o cunoastem pe doamna Cornelia Ghergut, axandu-ne de aceasta data pe pasiunea sa fata de fotografia de portret .

 

R : Portretul ….. o uriașă surpriză pentru mine….. Nici nu știu cum sa încep ….. Cred ca este genul de fotografie care ti se potrivește mănușă….Ai urmat cursuri speciale sau pur si simplu ai exersat pana ai ajuns la performantele de acum ?

CG : Am început să simt dorința de a realiza fotografii de portret relativ recent, de vreun an și jumătate. Nu știam mai nimic despre asta și mi se părea un domeniu rezervat profesioniștilor. Urmărind din ce în ce mai mult genul acesta, pe pagini și grupuri dedicate fotografiei de portret, dorința a devenit mai puternică și mi-am dat seama și mai mult că am nevoie de “ajutor specializat”, că să zic așa. Făcusem câteva încercări de ședință de portret în natură, dar visam la portret în studio. Deja știam ce mi-ar plăcea să fac, nu și cum se face. Numele care îmi atrăsese atenția prin imaginile sale excepționale dar și prin recomandările de bun profesor din partea altor fotografi a fost Claudiu Guraliuc. Așa încât, in august 2021, mi-am cumpărat primele echipamente de studio, am căutat un spațiu și m-am înscris cu mult curaj la masterclassul de portret fineart susținut de Claudiu Guraliuc, care tocmai urma să aibă loc la Cluj.

N-o să zic că m-am întors de acolo specialistă în fotografia de portret fineart, dar, eram deja vrăjită și nu părea așa greu. Mi-am dat seama că nu m-am înșelat deloc și că asta este ceea ce vreau să fac. Tot ceea ce făcusem înainte în fotografie mi se părea cumva lipsit de farmec comparativ cu noua lume descoperită. Ca urmare, în septembrie 2021 am făcut primele ședințe în studio și probabil datorită norocului începătorului am reușit să creez cîâteva fotografii care sunt și acum în topul preferințelor(nu numai ale mele). Asta m-a încurajat că sunt pe drumul meu și de atunci încerc să mă perfecționez și să-mi găsesc “vocea”.

Am continuat procesul de formare achiziționând online diverse materiale despre posing, scheme de iluminare, editare, m-am întors la Claudiu și pentru un al doilea masterclass, cel dedicat fotografiei de nud fineart, in martie anul acesta.

Foarte importantă este însă și practică pe cont propriu în studio, unde condițiile nu sunt chiar cele ideale, spațiul este mic și trebuie să găsesc soluții de iluminare adaptate acestui spațiu, modelele mele nu sunt actori sau modele profesioniste, sunt persoane obișnuite aflate de obicei pentru prima data într-un studio foto.

Cam acesta ar fi, pe scurt, drumul parcurs până acum, după ce mi-am găsit “mănușa”

R : Cum iți alegi modelele ?

CG : După cum spuneam nu caut “modele”, îmi doresc să fotografiez oameni,de toate vârstele, pentru bucuria lor, pentru familiile lor și mai ales pentru mai târziu.

Mi-aș dori ca portretele create de mine să rămână în albumul familiei sau ca tablou pe peretele de acasă, să fie admirate și prețuite peste ani.

Cred că fiecare dintre noi avem în casă un album sau o cutie cu fotografii vechi rămase de la părinți, bunici sau alte rude pe care nici măcar nu le-am cunoscut. Fiind vechi, de pe vremea când fotografia nu era chiar la îndemâna oricui, sunt deobicei fotografii profesionale făcute în studio. Când le răsfoim ne bucurăm să descoperim cât de frumoși, tineri și eleganți erau, chiar dacă nu avem de-a face cu modele ci chiar cu părinții, bunicii sau mătușile noastre. O fotografie bine făcută are darul acesta, de a arăta cea mai bună versiune a modelului, asta este ceea ce doresc și eu să obțin în fotografiile mele.

R : Cum reușești sa obții de la un model exact ceea ce iți dorești ?

CG : Nu reușesc întotdeauna, dar poate că așa trebuie, uneori ce îmi doresc eu nu se potrivește modelului respectiv, dar în general răspunsul este cu răbdare, cu explicații, așteptând să se relaxeze, încercând să înțeleg ce dorește și modelul.

R : Crezi ca exista oameni…..urați sau doar oameni mai puțin fotogenici ?

CG : Există într-adevăr persoane, puține, care arată superb pe cameră și știu să pozeze cu grație, nativ. In rest, noi toți, suntem doar oameni…frumoși, mai ales pentru cei care ne iubesc.

R : Si daca ar apela la tine o persoana mai puțin fotogenica si te-ar ruga săîi faci un portret, cum ai face sa obții o fotografie de care acea persoana sa fie mandra? Ai căuta un unghi special, ai retușa-o in diverse programe de prelucrare … sau ai cauta sa folosești luminile in avantajul modelului? Nu știu….. exista un secret ?

CG : Da, există tehnici, și de posing, și de iluminare, și este treaba fotografului să le cunoască și să le aplice, la fiecare ședință. Cât despre retușarea în post-procesare posibilitățile sunt aproape nelimitate cu soft-urile din ziua de azi, cred că e foarte important să nu sărim calul și să ne îndepărtăm prea mult de original.

R : Si daca tot am amintit ceva de lumini, ce preferi lumina naturala sau cea artificiala ?

CG : Lumina artificială, mai exact blițurile de studio.

R : Ai un studio foto ?

CG : Da, am o cameră de apartament pe care o folosesc ca studio foto, nu are dimensiunile ideale, dar încerc să mă adaptez.

R : Lucrezi singura sau in echipa cu ceva stilisti ?

CG : Am lucrat până acum doar singură, mi-aș dori să fac echipă cu makeup și hairstilist , e ceva ce trebuie să rezolv în viitor.

R : Ai o recuzita speciala ? Creezi o anumita poveste ?

CG : Am ceva obiecte de recuzită, tentația de a aduna obiecte în studio este foarte mare, dar încerc să mă abțin, în special din motive financiare și de spațiu. Încerc să creez o poveste, dar cu minim de recuzită. Prefer să nu aglomerez cadrul, atenția să rămână pe personaj. De exemplu anul trecut am încercat să ofer o altă abordare pentru ședințele foto de Crăciun, devenite foarte populare și la noi, fotografii întrecându-se în a oferi decoruri cât mai multe și mai extravagante. Eu am folosit doar câteva obiecte cu specific crăciunesc dorind să las personajul să “strălucească”.

R : Am admirat portretele cu modelele îmbrăcate in port popular. Ești o iubitoare a portului popular?

CG : Nu sunt o specialistă în etnografie și faptul căkitch-ul este foarte prezent în așa zisele costume populare pe care le vedem la ora actuală pe la tarabe sau chiar pe la tv, m-a ținut în general departe de domeniul acesta. Sunt însă o mare iubitoare de “vechituri”, atrasă de estetica clasică a lucrului făcut cu gust și meșteșug. Am descoperit în urmă cu câțiva ani, prin intermediul unei prietene, că se găsesc la vânzare pe internet piese vechi de port popular, nu neapărat de o sută de ani, dar de 50-70 de ani, care au o frumusețe și o eleganță aparte, chiar dacă nu au fost create de mari designeri, ci de simple femei, la lumina lumânării. Am cumpărat câteva, fără a avea o motivație prea clara, doar pentru că m-a uimit frumusețea lor. Gândul de a le pune în valoare prin fotografie a existat de atunci, doar că nu știam cum, era doar un gând.

R : Costumele iți aparțin ?

CG : Da, după cum vă povesteam, o parte îmi aparțin, altele sunt ale prietenei mele, care are o colecție mult mai bogată pe care a avut generozitatea să mi-o împrumute pentru fotografii. Dar, văzând fotografiile mele, au fost și persoane care au dorit să fie fotografiate în propriile costume, ceea ce am făcut cu mare plăcere, mai ales că erau costume vechi și foarte frumoase.

R : Am admirat, de asemenea, autoportretele….. Cum te simți in fata aparatului de fotografiat ? Ce e mai greu sa fotografiezi sau sa fii fotografiat ?

CG : Cel mai greu e să le faci pe amândouă simultan.

Nu obișnuiesc să fac selfie-uri cu telefonul, chiar aș putea spune că nu am nici o astfel de fotografie. Dar, când am început să exersez fotografia în studio, aveam nevoie să testez unde și cum pică lumina, cum ar arata un cadru într-un anume decor și pentru aceasta aveam nevoie de un personaj în cadru. În lipsă de alt personaj m-am oferit voluntar eu. Trepied, telecomandă și chinuială. Mi-a fost de folos și pentru a înțelege mai bine posing-ul și cum să explic modelului. Unele din imaginile obținute mi s-au părut oarecum interesante și le-am păstrat.

O singură dată m-am echipat special și am făcut o ședință cu intenția de a obține câteva portrete, deoarece am constatat că, precum cizmarul, n-am și eu nici o fotografie onorabilă din ultima vreme.

R : Ca sa obții exact fotografia perfecta (pentru ca fotografiile tale sunt perfecte) cam cate cadre faci ?

CG : Hmm, nu cred că am realizat încă fotografia perfectă, dar la o ședință trag 200-300 cadre din care editez 5-10.

R : In cazul fotografiei de portret ce obiectiv folosești ?

CG : Folosesc 2 obiective un 50 și un 85. Imi place mai mult Canon RF 85mm F2 dar din cauza limitărilor impuse de spațiu cel mai des folosesc Canon RF 50mm F1.8.

R : Postprocesarea cat de importanta este, din punctul tău de vedere, indiferent de genul de fotografie abordat ?

CG : Pentru mine este extrem de importantă, îmi ocupă foarte mult timp, dar mie îmi și place să editez.

R : Daca ar fi sa ai un asistent fotograf, ce i-ai pretinde ? Ai tine morțiș să fie un bun fotograf sau ai prefera alte calități, cum ar fi seriozitatea, punctualitatea….perseverența ….bunele abilități de comunicare si lista poate continua ?

CG : Sincer, nu prea știu exact ce face un asistent de fotograf și cum ar fi să am unul. Seriozitate, punctualitate sunt de dorit în orice colaborare. Uneori mi-ar plăcea să am un ajutor în studio, să nu mai trebuiască s-o fac eu pe modelul de exemplu, să mă ajute cu mici filmări în timpul ședințelor și cu montajele pentru stories sau reels , chestiile astea care se gustă acum în social media, la care eu nu mă pricep și pentru care nu am timp, dar nu cred că voi ajunge să am asistent(ă), așa ca trebuie să mă descurc în continuare singură.

R : Care ar fi cel mai mare vis al tău in materie de fotografie?

CG : Nu am fost niciodată genul “big dreams”, probabil este un defect, dar cred că aș fi mulțumită dacă în următorii 10 ani voi continua să fotografiez cu aceeași plăcere și voi reuși să fac niște oameni fericiți când își vor primi fotografiile .

R : Familia te sprijină in aceasta pasiune a ta ?

CG : Da, nu mă pot plânge, fără sprijinul soțului meu nu aș fi ajuns să-mi trăiesc acest vis.

R : Dintre toate ședințele foto, care ți-a rămas la suflet? Sune-ne câteva cuvinte despreaceastă sesiune fotoși eventual arata-ne rezultatul J

CG : Fiecare ședință a fost importantă pentru mine, din fiecare am avut de învățat și mi-a rămas la suflet.

Ca să aleg totuși una despre care să vă povestesc, anul trecut în octombrie, începusem abia de vreo lună ședințele în studio, mi-a scris o doamnă că a văzut fotografiile mele și că îi plac foarte mult, că și-ar dori și ea o ședință cu ocazia aniversării zilei de naștere, și m-a întrebat dacă ar putea propune ea tema ședinței. Surpriza pentru mine a fost să aflu că își dorea o ședință în ie. Eu, după cum v-am povestit, aveam costumele și dorința de a le folosi la ședințe, dar nu anunțasem încă nimic nicăieri, era doar un plan de viitor. Doamna a fost foarte încântată când i-am zis nu numai că se poate, dar pot să-i ofer costume populare autentice pentru ședință. A fost prima dată când am folosit costumele în studio și a ieșit foarte frumos, m-a încurajat să continui acest proiect.

R : Unde iți putem admira fotografiile ? Un site, o expoziție, un album pe raftul librăriilor ?

CG : Momentan doar pe facebook, sper să reușesc în curând să fac și un site. Acum folosesc profilul personal de pe facebook pentru fotografii generale, iar pentru partea de studio pagina CorneliaGhergutPhotograpy.

Un articol de: Angela Codrina Bocse