Buna Ziua

Dupa cum stiati, avem o categorie „Hall of Fame” in cadrul grupului cu cele mai apreciate fotografii de catre membrii grupului!

 

Astazi incercam sa aflam povestea din spatele fotografiei apartinand lui Laurentiu Lupascu!

Rep. Salut

LL: Salut!

Rep.In primul rand sa facem cunostinta cu Laurentiu!

Unde locuieste Laurentiu Lupascu?

LL: Galati, la mal de Dunare, cum dealtfel se poate observa in multe din fotografiile mele.

Rep. Cand ai descoperit pasiunea pentru fotografie?

LL: Daca e sa sap adanc, primul meu aparat foto l-am primit la varsta de 14 ani – Certo parca se numea. Era unul din aparatele acelea pentru incepatori, cu carcasa de plastic, rudimentar. Faceam cu el fotografii la cursele auto si de motociclism care se desfasurau pe strazile Galatiului. Dar nu a durat decat vreo 2 ani. Dupa acest episod am facut o pauza (cam mare) pana in urma cu vreo 10 ani cand locul de munca mi-a impus sa fac fotografii de produse culinare. Pentru asta se achizitionase un Canon PowerShot G6 (un bridge destul de potent pentru vremea lui) pe care l-am fortat la limita atat la locul job cat si in particular. Cam asta cred ca a fost momentul in care “mi-a intrat microbul”.

Rep, Revenind la fotografia ta, are o poveste?

Ne poti spune cateva detalii, unde a fost realizata, cat ai asteptat pana ai surprins cadrul, ce setari ai folosit, ce aparat foto, ce obiectiv foto?

LL: Poveste este cam mult spus. In mare, mi-am facut un obicei zilnic, in fiecare dimineata, cate o ora merg la Faleza Dunarii. Uneori pentru fotografie in natura, uneori macro, uneori la pasari. Cu vreo doua saptamani in urma am descoperit un loc in apropierea trecerii cu bacul, unde se hranesc mai multe specii de pasari. In mare pescarusi de toate felurile, dar si o egreta si randunele si chiar si sarpe de apa. Cum am spus, stau cam o ora in locul respectiv dar dupa 15-20 de minute pasarile deja nu ma mai baga in seama. Se apropie atat de mult incat de multe ori, cand le urmaresc prin obiectiv, nu incap in cadru. Chira (Chirighita cu obraji albi – Chlidonias hybrida) precum cea din cadru este cam cea mai spectaculoasa specie de pescarusi din zona prin modul prin care isi cauta si prinde hrana – observa apa de la 3-4 metri altitudine, uneori zboara pe loc pentru ca in momentul urmator sa se arunce in picaj in apa. In cadrul de care discutam am apucat sa focalizez locul cufundarii dar declansarea a prins pasarea complet in apa. Tragand rafala, urmatorul cadru a fost acesta in care pasarea se ridica din apa (din pacate fara prada – ar fi fost cireasa de pe tort). Setari folosite: Canon 1100D, Canon 55-250mm IS la 250mm, f5.6, 1/3200s, ISO200, Exp: -1, Mod foto: Av. De ce aceste setari? Destul de simplu. La pasari e nevoie de timpi de expunere cat mai scurti si am vazut ca ISO200 imi da un timp de 1/3200s destul de OK. Mod foto Av cu f5,6, minim la 250mm pentru separatia subiectului de fundal dar si deschiderea maxima a obiectivului la 250mm. Exp. -1 ca sa nu ard zonele albe care se regasesc din plin la pescarusi si egrete.

Rep. Ce recomanzi fotografilor la inceput de drum ce doresc sa se apropie de aceasta categorie wild life?

LL: Dupa cum se poate observa, nu am un echipament foarte avansat. Sincer, asta ar fi recomandarea mea: sa inceapa cu echipament modest din care sa “scoata untul, sa-l duca la limita”. Daca vor ajunge sa spuna ca nu se poate scoate mai mult cu el, abia atunci sa se gandeasca la upgrade. Eu cred ca inca pot scoate si lucruri mai bune cu echipamentul actual.

Rep. Cat la suta conteaza aparatul foto, obiectivul foto in fotografia wildlife si cat conteaza tehnica dobandita?

LL: In mod clar tehnica dobandita este pe primul plan. Intr-adevar, un aparat foto mai performat iti face misiunea mai usoara dar atunci UNDE MAI ESTE PROVOCAREA?

Rep. Ai un gen fotografic de care te simti mai apropiat?

LL: Asa cum am mai mentionat, imi plac iesirile in natura si prin urmare genurile fotografice care pot fi abordate (natura, peisaj, macro, wildlife) dar nu ma dau in laturi de la alte provocari.

Rep. Multumim frumos pentru timpul acordat si, iti dorim lumina buna si sa ne reauzim cu bine!

LL: Si eu va multumesc frumos atat pentru aprecieri cat si pentru toate lucrurile pe care le faceti pentru acest minunat grup “La Conacul Fotografilor.