Continuam dialogul nostru cu doamna Cornelia Ghergut, de aceasta data abordand un alt proiect al distinsei fotografe, intitulat „Eternitate”.

Este un proiect mai aparte, cu o tema pe care nu foarte multi din lumea fotografiei ilabordeaza.

R : Recent a avut loc, in Iasi, un eveniment cultural, anume expozitia de fotografie „ETERNITATE, semnata Cornelia Ghergut. Te rog sa ne povestestiputin despre cel mai nou proiect al tau, “Eternitate”.

CG : “Eternitate” nu este cel mai nou proiect al meu, doar că așa au fost împrejurările și am reușit să-l expun abia anul acesta în luna august.

Este un proiect la care am lucrat în martie-iunie 2021, într-un context generat tot de pandemie, nu mai eram închiși în case, dar contactele sociale erau mult limitate și la fel și oportunitățile foto. Cimitirul Eternitatea din Iași, la fel ca multe alte cimitire foarte vechi, ascunde multe comori, și nu odată am admirat monumentele și fotografiile vechi, eu fiind oricum din fire o iubitoare de “vechituri”.

Imi trecuse prin minte și în alte ocazii ideea de a fotografia în cimitir, așa încât, cu ocazia unei vizite făcute părinților și bunicilor mei care se odihnesc acolo, am luat aparatul foto cu mine și am fotografiat la întâmplare detalii care mi-au plăcut.

Acasă mi-a venit ideea de a încerca să creez compoziții folosind imaginile surprinse în cimitir, folosindu-mi imaginația după placul meu. A fost o activitate care m-a captivat total, timp de câteva luni, am vizitat cimitirul o dată- de doua ori pe săptămână, adunând câteva mii de imagini, cărora apoi le căutam locul potrivit în puzzle-ul din mintea mea.

Dacă în proiectul din grădina mea știam din momentul declanșării când s-au aliniat planetele și am obținut “fotografia zilei”, de data aceasta abia în fața calculatorului, după multe încercări trăiam satisfacția de a obține o imagine care să îmi placă și pe care s-o păstrez. Mai târziu, când am început să fac portret în studio, am descoperit și plăcerea de a obține acea fotografie pe care o construisem anterior în mintea mea.

Câte moduri diferite în care fotografia poate aduce bucurie și satisfacție în viața noastră…

Abia în vara lui 2022 am reușit să expun acest proiect în cadrul celei de doua expoziții personale, tot in Iași, pe strada Lăpușneanu.

Deși cu o temă care poate părea mai puțin atractivă decât cea a florilor, feedback-ul a fost foarte bun, m-am bucurat de mesajele celor care au apreciat aceste imagini, un proiect de suflet pentru mine care a ajuns și la sufletele privitorilor.

R : Cornelia, dupa ce am parcurs toate aceste 3 parti ale interviului pe care ai avut amabilitatea de a ni-l acorda, te apreciez si mai mult. Imi dau seama cat de mult muncesti pentru a-ti urma visul. Ai demonstrat inca o data ca in viata in general si in arta fotografica in particular, nu este suficient sa fii inzestrat cu un talent aparte, ci trebuie sa studiezi si sa te perfectionezi mereu pentru a ajunge cu adevarat un mare fotograf.

Itimultumesc foarte mult pentru tot si te asigur ca voi ramaneacelasi fan infocat al paginii tale de fotografie. Esti un om cu totul special.

Un articol de Angela Codrina Bocse