"Nu Exista O Formulă Magică Pentru A Obține O Fotografie Reusita"

Una dintre cele mai frumoase arte este baletul si poate nu ne gandim niciodata cate ore de munca, cat sacrificiu si cata durere fizica se ascund in spatele miscarilor perfecte ale balerinilor.

Desi fotografia de balet este spectaculoasa ca oportunitati de imagine, putini fotografi au incercat macar o data sa scoata in evidenta frumusetea acestei lumi

Astazi va invit sa aflati cateva “secrete” ale fotografiei de balet, de la doamna Lavinia Hutanu.

Rep. :Pentru inceput va rugam sa ne spuneti cateva cuvinte despre Lavinia Hutanu – omul si fotograful.

L.H. : Personal nu imi place sa ies in fata cu personalitatea mea, ci mai mult cu munca pe care o depun. Doresc ca la sfarsitul fiecarui proiect ca cei din jurul meu sa zica: am lucrat cu un profesionist.

Rep. : Pasiunea pentru fotografie s-a transformat in meserie ?

L.H. : Pasiunea pentru fotografie a inceput in anul 2006 cand m-am intalnit cu o fata studenta la imagine-film UNATC, care venea dupa 4 ani de studiu de tehnica de sevalet (pictura). M-a impresionat prin ce imagini putea sa scoate si cum discuta ca si cum oricine poate sa faca ceea ce facea ea. Asadar mi-am luat primul meu aparat digital, un Panasonic lumix FZ50, caruia daca ii ziceam sa traga raw…tragea cate unul la fiecare 3 sec.

Am epuizat total acel aparat cu peste un million si jumatate de cadre trase. Eram obsedata si fotografiam orice. Studiam istoria artei la Universitatea Bucuresti si oamenii deja ma stiau ca pe un cal breaz. Eram tipa cu aparatul in mana. Aproximativ doi ani mai tarziu, datorita limitarilor tehnice ale acelui aparat, am trecut la fotografie pe film. Deja ma sacaia faptul ca nu stiam niciodata daca va focusa acolo unde vreau eu sa focuseze sau daca va declansa in timp util ceea ce imi strica multe cadre de balet. Asadar am pus mana pe un nikon N80 cu un 70-300 f 4.5-5.6 si a fost superb. Acum aveam un aparat care facea focus cum ii ziceam si declansa cand ii ziceam fara intarzieri. Am tras un spectacol intreg de balet pe film la vremea respectiva. Cred ca am epuizat 12 filme foto in seara aceea.

Am urmat apoi studii de istoria artei la Universitatea din Manchester, desigur mi-am luat aparatul cu mine pentru a-mi documenta sederea. Aveam atat aparatul digital, cat si aparatul pe film. Era greu sa lucrez pe film deoarece nu numai ca nu imi permiteam sa developez filmul in Marea Britanie, dar nu puteam sa developez pelicula alb-negru in camin.

Cand m-am intors din UK in 2010 mi-am luat primul DSLR si in cele din urma am inceput sa cer bani pentru fotografie. Am urmat apoi Facultatea de film sectia imagine de film si televiziune in timp ce lucram diverse proiecte foto ca freelancer. Am lucrat in televiziune si am inceput sa fac fotografii la evenimente. In toti acesti ani nu m-am oprit din fotografiatul spectacolelor Liceului de Coregrafie. Singura pauza pe care am luat-o a fost anul pe care l-am petrecut in Marea Britanie.

Rep. : In contextual actual socio – economic, considerati ca se poate trai doar din fotografie ?

L.H. : Este dificil, dar nu imposibil. Depinde de pretentiile economice alte fotografului si posibilitatile clientilor. Trebuie sa investeti foarte mult in markenting, mai mult decat iti poti imagina. Am invatat in anii petrecuti in domeniu ca un portofoliu bun nu e suficient.

Rep. : Cum ati ajuns fotograf de balet ?

L.H. :Pentru mine a durat aproximativ 15 ani. In primul rand am inceput cu baletul pe care l-am studiat ani de zile ca amator, ca apoi sa trec in mediul profesionist si sa urmez cursurile Liceului de coregrafie “Floria Capsali”. Sansa a facut sa nu pot profesa in aceasta cariera si am renuntat dupa 6 ani de antrenament profesional. Din 2006 am luat primul meu aparat foto in mana si am mers la primul spectacol de balet al colegilor mei de la Liceul de coregrafie care absolveau in anul respectiv. La vremea respectiva nu imi dadeam seama, dar reuseam sa surprind exact ceea ce un balerin are nevoie sa vada intr-o fotografie de balet. Stiam sa fac selectia dupa criteriul unui balerin. Aproximativ 2 ani mai tarziu am luat un coleg fotograf profesionist cu mine la un astfel de spectacol. Era profesionist in adevaratul sens al cuvantului, avea portofoliu si clienti si cerea bani pe fotografie. Avea site-ul propriu si facea fotocarti. Am avut insa la spectacol doua socuri. Primul a fost ca acest coleg care avea DSLR ful frame tragea rafale continuu. Aparatului lui avea capacitatea de 4-5 cadre pe sec si omul profita de acest avantaj tehinc din plin. Am impresia ca dupa 30 de min mi-a zis ca a umplut deja 2 carduri. A doilea mare soc, care defapt a fost mai mare decat primul, a fost ca acest coleg nu stia sa selecteze imaginile dupa criteriul coregrafic pe care eu il aplicam in mod natural. I-am atras atentie ca fotografiile nu sunt corecte coregrafic vorbind, mi-a raspuns ca acest aspect nu conteaza si m-a rugat sa trimit balerinilor fotografiile sale. Nu le-am trimis.

Momentul acela a fost decisiv, mi-am dat seama dintr-odata ca nu orice fotograf profesionist poate sa faca fotografii la balet si ca eu am ceva special. Mental vorbind atunci am devenit fotograf de balet, dar va dura ani de zile pana voi fi recunoscuta ca atare si voi putea profesa cu adevarat.

In fiecare an aflam cand sunt spectacolele Liceului de Coregrafie deoarece multi dintre profesori ma cunosteau de pe vremea cand eram eleva si ma chemau. Datorita limitarilor extreme tehnice (aparat digital prost cu alternativa un aparat foto pe film) nu puteam sa monetizez ceea ce faceam. Abia dupa ce m-am intors in tara si mi-am luat primul DSLR am inceput sa pot capitaliza capacitatea mea de a oferi exact ceea ce se cere.

As putea zice ca 2011 ar fi momentul in care am trecut de la fotograf de balet amator la fotograf de balet profesionist.

Rep. : Exista cursuri speciale pentru astfel de fotografii ?

L.H. : Nu exista si ar fi dificil de organizat. Baletul, ca orice tip de dans si sport este foarte solicitant pentru practicant, nu poti sa pretinzi unui balerin sa depuna efortul necesar pentru o sedinta foto sau spectacol mai mult de aprox 1h 30 min. Un astfel de curs ar trebui organizat in asa fel incat fiecare participant sa aibe posibilitatea fizica sa exerseze cu un model (sau mai multe modele) care danseaza in timp real. Zic acestea deoarece adevaratul exercitiu de fotografie de balet se afla in timpul spectacolelor, unde balerinul nu se poate opri pentru tine si repeta o miscare pentru ca tu nu ai reusit sa o surprinzi. Un astfel de curs ar trebui sa aibe o parte de teorie (asta ar fi usor de organizat) si o parte de “spectacol” in care o serie de balerini fac cateva dansuri in tocmai ca la un spectacol. Consider sedintele foto ca fiind facile, oricand poti ruga modelul sa mai repete o miscare daca nu ti-a iesit din prima.

Rep. : Ca sa poti deveni un bun fotograf de balet este necesar sa ai cunostinte in domeniul dansului clasic ?

L.H. : Categoric este un mare avantaj sa ai nu numai cunostinte, ci si sa fii practicat. Nu trebuie musai sa fie doar cunostinte de dans classic, ci poate fi si gimnastica sau alte forme de dans. In scurt…orice te face sa intelegi miscarea la nivel de instinct fara sa trebuiasca sa procesezi constient ceea ce se intampla in fata ta.

Poti deveni un bun fotograf de balet si fara sa ai antrenament/cunostinte de dans classic, insa procesul poate fi destul de anevoios. Trebuie sa exersezi mult timp si daca organizezi sedinte foto cu balerini poate fi epuizant pentru dansator sa repete deja a 20-a oara o miscare pentru ca nu a prins-o fotograful. Pentru cel care nu intelege miscarea la nivel de instinct, de fapt este necesara acea a 20-a repetitie a miscarii pentru a se asigura ca surprind exact apogeul acesteia. Pentru balerin insa devine obositor.

Totul se rezuma la exercitiu, cu cat exersezi mai mult cu atat devii mai bun. Recomandarea ar fi ca fotograful sa caute spectacole de balet si sa exerseze acolo. Colegii de la Opera mi-au zis la un moment dat ca in principiu unui fotograf nespecializat ii ia cam un an sa devina oarecum acceptabil, asta daca face cam 4-5 spectacole de balet pe luna (atatea sunt in programul Operei) si sta cineva din cadrul departamentului de balet langa el sa il atentioneze de fiecare data cand trebuie sa declanseze.

Alternativa la metoda de mai sus e sa mergi la spectacole sa faci fotografii cum crezi de cuviinta, dar la selectia cadrelor sa iei o persoana din domeniu care sa iti spuna care cadre sunt cu adevarat bune si care nu sunt. Eventual sa iti si explice de ce nu sunt bune, desi tu ai impresia ca sunt. Repeti acest exercitiu pana cand persoana din domeniu nu prea iti mai sterge din imagini.

Rep. : Ce relaţie există între balerini si fotograf ? Trebuie respectate anumite cerinţe sau fotograful are libertate deplină?

L.H. : Relatia dintre fotograf si balerin este o relatie normal, ca intre fotograf si orice alt tip de model, insa in nici un caz fotograful nu are libertate deplina. Ceea ce un fotograf trebuie musai sa inteleaga este ca acesti oameni (balerinii) isi dedica viata acestei arte inca din copilarie. Deja la varsta de 17-18 ani sunt considerati profesionisti in domeniu si au minim 7-8 ani de munca in spate. Ei trebuie tratati ca atare.

In primul rand, fotograful trebuie sa aibe grija de modelul sau. Baletul este solicitant si nu putem sa epuizam modelul in timpul sedintei foto. Trebuie facute pauze, trebuie intrebat modelul daca se simte ok cu anumite miscare, etc. Dupa sedinta foto recomand cu pasiune ca balerinul sa isi faca selectia cadrelor. Stiu ca suna ciudat pentru ca in mentalul nostru fotograful este “creatorul”, insa fara munca de o viata a dansatorului acele cadre nu ar fi existat. Este un semn de respect si buna practica in opinia mea. Balerinul este un profesionist si are o imagine de scena pe care trebuie sa o onoreze, nu e ok ca eu ca fotograf sa iau un cadru pe care balerinul nu il considera reusit coregrafic si sa il public.

Rep. : Considerati ca un tanar balerin are nevoie de un portofoliu, l-ar ajuta acest lucru in obtinerea de roluri, sau de contracte, nu stiu cum e corect ?

L.H. : Toate concursurile internationale si companiile de dans cer fotografii cu pozitii de balet standard si orice portofoliu incepe cu acestea. De regula rog balerinii sa faca o lista cu acele pozitii si sa vina cu ea la studio. Portofoliu unui balerin, de regula, este compus din imagini de sedinta foto de studio si imagini din spectacole in care a avut roluri solistice. Multi se prezinta cu fotografiile din diversele concursuri la care participa.

Rep. : Care este secretul din spatele unei fotografii reuşite?

L.H. : In anii de studiu am dedus ca nu exista o formula magica. O fotografie poate fi reusita intr-un context anume si nereusita daca este plasata in alte categorie. Sa luam exemplul pictorialismului in care fotografiile par blurate la o prima vedere sau pentru un ochi neantrenat, dar ele in contextul acelui curent sunt opere de arta.

Rep. :Care sunt paşii pe care un fotograf aflat la început de drum trebuie să-i facă pentru a ajunge să fie dorit la evenimente?

L.H. : In primul rand trebuie sa stapaneasca tehnica fotografica. Apoi trebuie sa isi faca un portofoliu decent si sa investeasca in marketing. Recomand, daca se poate, ca acesta sa participe mai intai ca asistent la cateva evenimente, atat pentru completarea portofoliului, cat si pentru acomodarea cu acest stil de fotografie.

Rep. :In ceea ce priveste aparatura utilizata, recomandati in mod special un anume obiectiv ?

L.H. : Eu nu recomand niciodata aparatura, iar obiectivele sunt utilizate in functie de context. De exemplu, la spectacol merg cu 70-200 iar cand fac backstage merg cu 50mm si cu 105mm. Acestea sunt alegeri personale, desigur se poate face un spectacol si cu 24-70 daca esti suficient de aproape de scena, iar backstage in acelasi mod. La evenimente merg cu 16-28mm f2.8, cu 24-70mm f2.8 si 105mm f2.8. Intr-adevar, nu iau 70-200-le la evenimente, deoarece pana acum nu am gasit nici un avantaj, ci doar dezavantaje. 105-ul are si macro si swirly bookeh, nu vad de ce as renunta la asa ceva. Oricum, la un eveniment oamenii stau voluntar la poze, nu trebuie vanati.

Rep. :Există vreo fotografie realizată de dumneavoastra despre care ati putea spune că va reprezintă?

L.H. : Raspunsul e nu, deoarece simt ca ma intereseaza mai multe stiluri. In acelasi timp devin din ce in ce mai buna in fotografia de balet deoarece nu incetez sa invat.

Rep: Oare mai era ceva de intrebat si nu am facut-o referitor la fotografia de balet ?

L.H. : As putea sa explic cum fac eu fotografiile la balet. In primul rand la mine 95% din cadre sunt single shot din doua motive: primul este acela ca daca am ratat prima declansare a doua rareori este mai buna, iar al doilea motiv este ca la spectacole este absolut necesar sa fii invizibil si silentios…o rafala distrage si cea mai surda batranica din vecinatatea mea.

In al doilea, rand eu dansez mental cu balerinul si declansez relativ instinctual. Eu simt cand va fi apogeul unei miscari si declansez in consetinta.

Rep. :Ce alt gen de fotografie preferati ?

L.H. : Foarte multe si daca as avea mai mult curaj, as fi fotojurnalist, insa ideea de a merge pe front nu e tocmai apetisanta. Imi place abstractul si minimalismul, imi place portretistica si fotografia de eveniment. Un nou stil in care m-am aruncat recent este pet-photography cu hamsteri. Ii ador pe cei mici si imi place sa organizez sesiuni foto pe care le filmez apoi, le postez spre deliciul celorlalti.

Rep. :Un gand pentru cititori ?

L.H. : In primul rand va multumesc pentru rabdarea cu care ati citit ceea ce am scris. As dori sa vad mai mult respect printre fotografi si mai putine “sfaturi”date cu rautate sau cu intentia de a cobora persoana care a postat imaginea. Cam 90% din cazuri in care postez imagini realizate de mine primesc recomandarea de a ma lasa de meserie. Personal dupa 15 ani de practica nu ma intereseaza si persoana respectiva primeste block in secunda doi, dar pentru cineva la inceput de drum acele cuvinte pot afecta cu adevarat.

Multumesc mult pentru oportunitatea de a vorbi despre ceea ce fac.

Rep. : Noi va multumim pentru timpul acordat si personal recunosc, de cand va urmaresc fotografiile, iubesc mai mult spectacolele de balet.