Selectați Pagina

La vanatoare de pufini, alaturi de Tibi Nica

La vanatoare de pufini, alaturi de Tibi Nica

Incepand de anul trecut, prin Conac si-au facut aparitia pufinii.

Astazi am incercat sa aflu mai multe despre aceste  pasari de la Conasul Tiberiu Nica caruia ii multumesc mult pentru  interviul acordat.

Rep: Cine esteTibi Nica în viața de zi cu zi?

            TN: Tată a doi copii (de 4 si 1 an), soț iubitor și “assitantant supervisor” la o firmă de arheologie comercială din Anglia. Locuim într-un apartament dintr-un sat de lângă Cambridge, destul de mic, dar confortabil. Am plecat din Romania acum 5 ani.

foto de profil resize

Rep: De cand pasiunea pentru fotografie?

             TN: Din copilărie, de pe vremea filmului (deși nu am apucat să developez eu). M-am împiedicat de-a lungul timpului la muncă de tot felul de aparate (îmi amintesc cu plăcere de primul aparat de serviciu, un Hp de 5 mb sau primul meu bridge personal, un sony de 8mb). Primul DSLR l-am luat acum vreo 3 ani (eram la Zoo cu cel mic și telefonul nu voia să focuseze unde îi ziceam eu). Am combinat cumva pasiunea mea pentru fotografiei cu pasiunea soției pentru păsări, și așa am ajuns să pozez și pufini.

1 resize

Rep: Ce conține trusa de fotograf ?

            TN: Momentan doar un Nikon D7500, un Tamron 100-400mm, un TC Kenko 1.4x și un Nikon 35mm 1.8. Până de curând am folosit un Nikon D7000 împreună cu Nikon 70-300mm și Sigma 18-50 mm 2.8.

6 resize

Rep: Ce ti-ai mai dori sa achiziționezi?

            TN: O să urmeze destul de curând în mod sigur un wide-angle și un teleobiectiv mai lung și mai rapid.

2 resize

Rep: Esti cunoscut în conac drept “fotograful pufinilor”. Ce sunt pufinii aștia și cam pe unde îi găsești pentru a-i surprinde in fotografiile tale?

            TN: Pufinul atlantic – papagalul de mare- (familia alcide, genul fratercula) este o pasăre de mare, unde iși și petrece majoritatea timpului. În perioada de împerechere cuibăresc în colonii pe malul mării și își schimbă ciocul cu cel fotogenic, roșu-portocaliu (cel “normal” este mai mic și mai decolorat, de s-a crezut chiar că sunt specii diferite). Sunt adaptați pentru “zborul” sub apă, și destul de împiedicați pe uscat. Îi găsim în Atlanticul de Nord, pe coastele sau în insulele din Islanda, Norvegia, Groenlanda, Insulele Faeroe, Canada și în UK. Personal i-am văzut in Anglia (la Bempton Cliffs, în North Yorkshire), Scoția (Isle of May) și Țara Galilor (Anglesey și Skomer Island). În UK, majoritatea locurilor de împerechere sunt protejate și numarul de vizitatori strict limitat. Pe Insula Skomer, de exemplu, nu se fac rezervări. Trebuie să te așezi la coadă pe la ora 6, deschid la 8 pentru rezervări. Sunt 3 bărci pe zi, cu 50 de vizitatori fiecare. Întoarcerea se face după amiaza, după 3-4 ore pe insulă. Tot cu excursii cu barca se ajunge și pe insulele din Scoția (May, Farne, Longa, etc), în general permit rezevări, dar numărul este și aici limitat. Pe țărm cunosc doar două locuri în UK, Bempton Cliffs, în Yorkshire, și Anglesey, în Wales, dar în ambele pufinii cuibăresc în locuri mai puțin accesibile, pe malurile stâncoase.

5 resize

Rep: Care ar fi cel mai prielnic moment ca sa ii poti fotografia?

            TN: Pot fi surprinși doar în perioada de împerechere, între aprilie și jumatatea lunii iulie (în restul anului trăiesc singuri sau în perechi, pe mare, la câteva sute de km de coastă). Sunt activi mai ales dimineața și seara, pe vreme bună. Lucrurile se schimbă însă când au pui, începând din iunie până se întorc pe mare după jumatatea lui iulie. Sunt activi toată ziua  și cară și câte 10 sardine odată. Am avut norocul să prind chiar și un pui, ieșit pentru 30 de secunde să se dezmorțească.

3 resize

Rep: Cum decurge o zi din viata unui fotograf de pufini ?

            TN: Am campat de fiecare dată când am fost să-i vedem, împreună cu cei doi copii. Cel mic avea cam 4 luni anul trecut, iar cel mare 3 ani. Majoritatea pozelor din Skomer sunt făcute ori cu cel mare in spate, ori alergând după el. La Bempton Cliffs (în North Yorkshire), în aprilie, pe un vânt relativ puternic, i-am așteptat de la 8 dimineața până la 5 după amiaza să scoată capul afară din bârlog. Pe insule se poate ajunge doar cu barca (cu programare în Insula May, Insula Farne sau Insula Longa, de exemplu, sau la coadă de la 6 dimineața în Skomer). La Skomer campingul e la 5 minute de mers pe jos de casa de biletele, un avantaj clar față de pensiuni. Anul viitor ne-am rezervat 2 nopți de cazare pe insula Skomer, încă de la începutul lui octombrie (toate locurile se rezervă cam în primele două zile pentru perioadele cu pufini; trebuie să fii membru The Wildlife Trust of South and West Wales pentru a putea rezerva cu două săptămâni înaintea non-membrilor). Toate fotografiile sunt făcute de pe potecile marcate, uneori destul de aglomerate.

4 resize

Rep: Care este fotografia ta preferata cu pufini?

            TN: Îmi sunt dragi toate. Dacă trebuie totuși să aleg una singură, atunci cea cu pufinul la aterizare, cu sardine în cioc (singurul cadru gândit de acasă). În prima zi a fost toată ziua înnorat și aparatul meu a refuzat să focuseze pufinii în zbor (de, aparat destul de vechi…lumina slabă…). Renunțasem la pozele în zbor, când aproape că a sărit în fața camerei. Am reușit 4 cadre în rafală – una în focus, una cu jumatate de pufin și două ratate. De altfel, nu mi-am dat seama că am reușit să și focusez corect până nu am ajuns acasă și am descărcat pozele. A doua zi a fost senin (cu lumină destulă, dar puțin cam multă), aparatul a focusat corect, dar n-am mai găsit unghiul, distanța potrivită sau modelul cu sardine.

9 resize

Rep: Ce aparat  și ce obiectiv recomanzi pentru reusita fotografiilor cu pufini?

            TN: Depinde de locul unde sunt fotografiați. Dacă în Bempton sau Anglesey (pe “mainland”) iți trebuie un minim 600 mm pentru fotografii decente, pe insula Skomer se apropie și la mai puțin de 1 m. Deși am văzut poze decente chiar și cu telefonul, sunt totuși păsări mici, așa că un minim ar fi undeva pe la 200mm. Pentru pufini în zbor trebuie un pic de experiență, un aparat cu AF rapid și un minim de 5 fps (bat din aripi cu 400 bătăi pe minut și zboară cu 100 km/h; n-au frâne). Toate fotografiile cu pufini de anul trecut sunt făcute cu Nikon D7000 și 70-300mm.

8 resize

Rep: Exista un anume secret in  treaba asta ?

            TN: Să ajungi unde trebuie, în perioada în care trebuie, pe lumina care trebuie. În rest sunt păsări foarte fotogenice, care caută compania oamenilor, atunci când pescărușii negrii sunt în apropiere.

10 resize

Rep: Un gând pentru Conasi?

            TN: Mă bucur că existați, cu singurață am avansat de la amator la entuziast de când sunt pe Conac. Mă bucur mult că am reușit să vă și cunonsc pe unii dintre voi în persoană. Cu unii mă voi revedea curând in Delta Dunării.  Poate într-o zi o să dăm chiar și o tură la pufini împreună. Lumină bună!

 

Tibi, iti multumim frumos si iti dorim mult succes in proiectele tale viitoare.

Un articol semnat de: Angela Codrina Bocse

Lasă un răspuns

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Partener recomandat!