Îmi place peisajul pentru ca te conecteaza cu divinitatea!

6 decembrie 2021 | Interviuri | 0 |

De cativa ani buni suntem fermecati de fotografiile sale. O mare parte dintre noi am avut bucuria de a-l cunoaste „in carne si oase” la intalnirile organizate sub egida Conacului Fotografilor.

Rep. : Costel Ciobanu. Un nume cu rezonanta in Conac pentru toate fotografiile de excepție pe care le postezi, pentru turele foto pe care le-ai organizat in Maramureș, si mai nou, pentru sponsorizarea acordata Conacului. Totuși …. cine este Costel Ciobanu ?

C.C. : Cel mai greu este sa vorbești despre tine. Născut in București , cu o copilărie petrecuta pe meleaguri Moldave, am făcut cunoștința cu fotografia datorita bunicului din partea mamei (un autodidact si un mare pasionat de multe chestii tehnice); el mi-a făcut cadou un aparat de fotografiat Kodak 1907 pe film de 8 mm. Aveam in jur de 12 ani pe atunci si nu am inteles prea mult cu ce se manancă fotografia. Anii au trecut si pe parcursul lor m-am tot jucat cu diferite aparate foto, pana in 2008, cand mi-am achizitionat primul aparat foto digital, Pentax k10D. Pentru el am facut cateva sute de km pana in Ungaria, deoarece era mult mai ieftin ca la noi. De aici a inceput dansul..

Rep. : Te cunosc de 6 ani sau mai bine zis iti urmaresc fotografiile de 6 ani si cred ca nu gresesc, peisajul si portretul sunt favoritele tale. Totusi, cochetezi si cu alt gen de fotografie ?

C.C. : Din punct de vedere fotografic imi plac toate genurile fotografice, in schimb sunt anumite genuri de fotografie care sunt o adevarata provocare pentru mine. Recent am descoperit frumusetea fotografiilor facute pe strada sau atunci cand surprinzi oamenii in diferite activitati cotidiene.

Rep. : De ce peisajul ?

C.C. : Îmi place peisajul pentru ca te conecteaza cu divinitatea. Te copleseste cu diversitatea lui si te deconecteaza de la cotidian. De fapt aici sunt in lumea mea…Imi place sa realizez aceste fotografii cu castile in urechi, ascultand muzica; profit de ocazie pentru a-mi cere scuze de la unii conasi, poate i-am scos din sarite cu postarile care cuprind si un link muzical. Uneori pun cate o piesa muzicala la unele peisaje, piesa care subliniaza starea de spirit pe care mi-o transmite fotografia.

Rep. : Cum descoperi toate aceste minunații de locuri despre care ne povestești prin fotografiile tale ?

C.C. : Cred ca la aceasta întrebare pot răspunde foarte mulți conasi pasionati de fotografia de peisaj, dar si foarte multi conasi care au venit la turele foto din Maramures. Sunt sute de km strabatuti pentru a identifica locatii deosebite. In acest scop mi-am achiziționat o mașina de teren, si saraca uneori plange….))))).

Ps. Imi cer scuze de la Rares pentru traseul de la cascada Sipot de la Sapanta. De fapt el a fost eroul. Nici acum nu inteleg cum a reusit sa ajunga cu masinuta lui acolo….))))

Rep. : De ce fotografia de portret ?

C.C. : Raspunsul e simplu. IUBESC OAMENII.

Rep. : Te-am întrebat cum găsești acele locuri minunate pe care le transpui in fotografiile tale, dar nu te voi întreba si cum descoperi modelele din portrete J Totuși te voi ruga sa ne arați portretul tău preferat si sa ne spui ce anume face aceasta fotografie sa fie numărul 1 in topul preferințelor tale.

C.C. : Nu cred ca am un portret preferat. In general iubesc trairile, expresiile fetei, atitudinea unui portret. Iubesc acele persoane care stiu sa se bucure de obiectivul foto.

Rep. : Ce consideri ca face o fotografie sa fie perfecta ? Trebuie respectate cu sfințenie anumite “canoane” in arta fotografica sau totul se rezuma la percepția privitorului, la emoția pe care o încearcă acesta in “dialogul “ sau cu o anumita fotografie ?

C.C. : Ca orisice exprimare artistica, fotografia are o serie de reguli ce trebuiesc respectate, dar acestea nu sunt definitorii. Daca ar fi sa-l citez pe marele fotograf Ansel Adams care a spus “ Nu exista reguli pentru fotografiile bune, exista doar fotografii bune.”, atunci întelegem ca partea launtrica , sentimentele fotografului, sunt de cele mai multe ori hotaratoare pentru o fotografie reusita. „Fotograful trebuie sa vada cu adevarat dedesubtul suprafetelor si sa inregistreze calitatile naturii si umanitatea care traieste sau care este in stare latenta in toate lucrurile.”, spunea Ansel Adams, iar acesta abilitate se dezvolta atunci cand iubim ceea ce facem si fotografiem.

Rep. : Consideri ca aparatura joaca un rol important in reușita unei fotografii sau este suficient talentul, imaginația, dorința continua de a învăța, de a experimenta, dorința de a face din lumina tovarășul tău ?

C.C. : Este destul de complicat de raspuns la aceasta intrebare. Rolul aparaturii depinde foarte mult de genul de fotografie pe care il abordezi. Este din ce in ce mai clar ca performantele la care ajunge cineva depind si de aparatura.

As exemplifica un pic: daca faci fotografie sport , atunci ai nevoi de un aparat care capteaza foarte rapid mai multe cadre pe secunda si un obiectiv care focalizeaza rapid. In schimb, la fotografia de portret lucrurile nu trebuie neaparat sa stea asa. In schimb de talent, imaginatie e neaparata nevoie in domeniul acesta. Este o activitate de creație si daca nu ai aceste calitati poti avea un „Ferrari” ca tot ca si cu „Trabantul” mergi. In acest sens as aminti-o pe colega noastra Maria Fekete ( pe care o admir foarte mult), care un timp a fotografiat cu „Trabantul” si mergea ca si un „Ferrari”.

Rep. : Dar prelucrarea ulterioara ? Ce programe de prelucrare folosesti si recomanzi ?

C.C. : Prelucrarea , in ciuda multor dezbateri si discutii, este o parte esentiala in fotografia artistica. Nu o sa intru in detalii prea multe cu privire la acest subiect, numai doua idei vreau sa spun: orice marca de aparat foto are propriul logaritm de prelucrare a fotografiilor (dovada celebra discutie roșu Cannon si verde Nikon. ? ) si a doua idee, in viata reala toti suntem editati, de la culorile in care ne imbracam ( cu aceasta culoare asta imi sta mai bine,) pana la farduri , rimel, ruj…etc.

Personal am lucrat in mai multe programe de editare, dar strict pentru fotografiile artistice, lucrez in Photoshop , deoarece îmi confera mai multa libertate (opinie strict personala)

Rep. : La aniversarile Conacului, te-ai aratat a fi un dansator desavarsit . Ce alte pasiuni mai ai, înafara de fotografie ?

C.C. : Din pacate timpul e un mare dusman al meu (cred ca si al multora) si nu-mi permite sa-mi mai dezvolt si alte pasiuni ale mele. Într-un timp am cochetat cu poezia, dar pentru aceasta iti trebuie doua lucruri: muza si timp…. ?.

Rep. : La final am pastrat o întrebare ….pentru sufletul meu. Desigur ai zeci si sute de fotografii pe care le iubesc, dar una…..este speciala si , cu permisiunea ta, am printat-o si o am pe perete, la mine in căsuța. In cateva vorbe, imi spui povestea ei ?

C.C. : Am descoperit casuta respectiva intr-un catun, din zona Lapusului. La momentul respectiv, in acea casuta, traia o batranica pe care am gasit-o la vecina ei, unde intrasem sa fotografiez un grajd invelit cu paie. Din păcate, anul acesta, cand am mers in zona respectiva, am aflat cu tristete ca pe biata batranica o rapise Covidul (din ceea ce ne-a spus vecina, destul de abatuta deoarece ramasese singura in acea zona). Sansa mare, atunci cand am realizat acea fotografie a fost o ziua a fost o zi superba din punct de vedere fotografic. Așa a iesit acea fotografie..

Rep. : Costel, iti multumesc din suflet ca ai acceptat sa rupi din timpul tau ca sa stai la povesti cu noi, cei ce te pretuim atat de mult. Iti doresc mult succes si de acum incolo si astept cu nerabdare sa ne reintalnim cu totii, in curtea Conacului Fotografilor.