Fotografia still life, un stil aparte pe care il poti realiza oriunde si oricand ? Ai nevoie de obiecte speciale? De aparate sofisticate si obiective scumpe ?

Am incercat sa gasesc raspunsurile la toate aceste intrebari stand de vorba cu 5 doamne deosebit de talentate, Cornelia Ilie, Diana Miron, Elena Brandiburu (Lolli), Luana Butoi si Teodora Codreanu.

 

Rep. : Sa incepem cu intrebarea déjà clasica, cine sunteti, in cateva cuvinte ?

Cornelia : Cornelia Ilie, din Craiova, proaspătă pensionara, nonconformistă, optimista, iubesc animalele de companie/pisici, muntele, liniștea, apele curgătoare… iar foto e pe primul loc !

Foto: Cornelia Ilie

Diana : Buna ziua ! Numele meu este Miron Mariana Diana, 49 de ani, casatorita, mama full-time de optsprezece ani incoace, pasionata de frumos, muzica, calatorii in natura …si mai nou, de fotografie. In urma cu sapte ani m-am reintors definitiv in Romania (intr-un sat de pe langa Suceava), dupa aproape 15 ani frumosi petrecuti alaturi de familie in Atena (perioada dupa care mai suspin inca.) J

Lolli : Ma numesc Brandiburu Elena, lucrez in invatamant si, ca orice om, am diverse pasiuni, printre care si fotografia.

Luana : Mă numesc Luana Butoi, sunt o persoana mai în vârstă (ceva cu 6J), dar tânără în domeniul fotografiei, în sensul că prima mea fotografie pe care am făcut-o cu un aparat care nu era noname și pe care am arătat-o altor persoane, a fost în iunie 2013.

Teodora : Ma numesc Teodora Codreanu, locuiesc in Galati si sunt inginer chimist .

 

Rep. : De ce fotografia ?

Cornelia : Pentru a imortaliza tot ce e frumos, pentru a rămâne o amintire.

Diana : Cred ca am mai spus-o si cu alte ocazii…fotografia a fost cea care m-a ajutat cel mai mult sa ma acomodez, si in cele din urma, sa ma obisnuiesc cu noua mea viata, la tara (oraseanca fiind de felul meu J ).

Foto: Diana Miron

Lolli : Deoarece fotografia este arta momentului. Cadrul perfect poate sa vina atunci cand te astepti mai putin si daca nu esti pregatit va disparea pentru totdeauna, fara a mai putea reproduce acel moment. Fotografia reprezinta captura vietii in momentele si locurile cele mai neasteptate.

Luana : Pentru că undeva în sufletul meu mi-am dorit întotdeauna să fac fotografii.. Am cochetat cu desenul în creion ceva timp din viața mea, iar fotografia este tot un fel de desen, dar creionul este ochiul meu…în plus, când fotografiez trec prin toate sterile posibile.. de la surescitare, entuziasm, teama că nu iese ce vreau eu, la mulțumirea că a iesit ceva frumos, cel puțin în mintea mea.

Teodora : Fotografia … ne-am gasit si regasit … a fost prezenta in viata mea tot timpul si la un moment dat a devenit pasiune.

Rep. : De ce still life?

Cornelia : Imi este la îndemâna mai tot timpul.

Diana : La inceput, in momentele de relaxare, pozam orice mi se parea mie ca e frumos: flori, fluturi, albine, apusuri de soare, dulciuri pe care le pregateam familiei, cafele (am o obsesie pentru achizitionarea cestilor si canilor in care aceasta poate fi servita J ).

In anii in care am locuit in Atena, diferenta intre anotimpuri o facea doar temperatura. Imi era dor de primavara de la noi cu pajisti verzi, de toamna cu frunze colorate, de iarna cu zapada…asa ca m-am hotarat sa le aduc cumva in casa mea, prin intermediul decoratiunilor. Am incercat sa creez atmosfera pentru fiecare anotimp in parte, obicei pe care il pastrez si astazi.

 

Foto: Diana Miron

Lolli : De ce still life? Still life, in contrast cu raspunsul la intrebarea anterioara, nu are magia si dinamismul fotografiei spontane, dar iti ofera posibilitatea de a fi creative si de a modela un cadru conform propriilor viziuni si afinitatii artistice.

Luana : Eu nu am foarte mult timp pentru fotografiat…fotografiez în scurtele și relative rarele ieșiri în weekend sau în oraș (foarte rar), sau la țară, unde am o casă de vacanță… așa că problema mea cea mai mare a fost și rămâne să am ce să fotografiez… Si uite așa s-a născut pasiunea pentru still life… pentru că ce aș putea să fotografiez mereu într-o curte sau în casă?

Teodora : Am cochetat o perioada cu lucratul la goblen… o mare parte Still life.

 

Rep. : Exista o definitie a acestui gen de fotografie?

Cornelia : Rafinament, bun-gust, simț artistic.

Diana : Ma credeti sau nu, am un album pe contul personal intitulat chiar asa: ”Cand ma chinuie talentul”. J Nu stiu cat de mult ma apropii de acest gen de fotografie, incercand sa-mi creez un stil propriu, dar se pare ca sunt pe drumul cel bun.

Lolli : Still life este modul de a da viata in stilul propriu anumitor obiecte, apparent fara valoare.

Luana : Sincer, habar nu am care este definiția dintr-un manual și nici nu m-am gândit vreodată să caut.. .știu ca este natura moartă… dar aș putea să o spun în felul meu : still life, atunci când obiectele neînsuflețite prind viață prin ochiul fotografului !

Teodora : Inca Viu … prin senzatia de viata vesnica a florilor, a fructelor si a obiectelor din imagine … prin frumusetea aranjamentelor, romantismul lor …

Foto: Teodora Codreanu

Rep. : Pentru reusita unei fotografii, este necesara organizarea unui studio fotografic ?

Cornelia : -Da, in cazul meu masa din bucătărie, înghesuită rău de tot.

Diana : Daca vrei sa valorifici in vreun fel fotografiile pe care le realizezi, atunci cred ca e important sa investesti in aparatura, obiective si chiar intr-un studio fotografic. Pentru mine e doar o pasiune si un mod de a ma relaxa sufleteste, ca atare ma descurc cu ce am fara prea multe batai de cap. J

Lolli : Nu neaparat. Poti sa improvizezi si sa iti creezi ad-hoc un decor fara a avea nevoie de un studio.‘’Recuzita ‘’ personala este creata 100% de mine. Un fundal din scanduri vechi, o masa veche, diverse obiectea achizitionate din targurile de vechituri.

Foto: Elena Brandiburu

Luana : Zâmbesc, deși nu se vede…studioul meu foto este fie masa din sufragerie, fie un colț de pe prispa de la țară în 99% din fotografii.. La început nu aveam de nici unele și mă foloseam de cartoane cu care să ghidez lumina (o mai fac și acum uneori)… apoi am luat un cub, blende, lămpi… pe care le folosesc sau nu..

Teodora : Nu am un studio fotografic … doar o masa si un perete …

 

Rep. : Cateva cuvinte despre lumina ?

Cornelia : Incerc lumina naturala de foarte multe ori, dat fiind că intru în “studio” după masă de prânz.

Diana : Pentru mine, lumina e cel mai important factor in realizarea unei fotografii si in special lumina naturala. Unele cadre le fac afara, la umbra pomilor sau a vitei de vie, doar ca aici ai dezavantajul ca umbrele se schima foarte repede, mai ales daca adie vantul, asa incat trebuie sa ai totul pregatit si sa te misti foarte repede ca sa nu apara acele zone arse, supraexpuse.

Lolli : Consider ca lumina este factorul cel mai important intr-o fotografie bine realizata. Prima data trebuie sa iti asiguri lumina optima, ca apoi sa te concetrezi asupra decorurilor. In general ma folosesc de lumina zilei intre anumite ore.

Luana : În marea majoritate a fotografiilor mele mă folosesc de lumina natural, de obicei în așa fel încât să am o parte mai întunecată și una mai luminată, un joc de lumini și umbre.

Foto: Luana Butoi

Teodora : Lumina pe care o folosesc este cea naturala, care intra pe geamul camerei .

 

Rep. : La acest gen de fotografie trebuie respectate anumite reguli? Stiu si eu…un anumit numar de elemente, care sa nu lipseasca niciodata, o regula de aranjare a obiectelor ?

Cornelia : In principiu DA, dar pot face și abstracție pentru că așa îmi place mie in momentul acela.

Foto: Cornelia Ilie

Diana : De cele mai multe ori am in minte imaginea a ceea ce doresc sa fotografiez, dar in majoritatea cazurilor, rezultatul final nu are nici o legatura cu ideea initiala. Aranjez si schimb obiectele si chiar fundalul pana obtin efectul scontat. Nu urmez strict anumite reguli, fac exact cum imi dicteaza simturile in acel moment.

Lolli : Cu siguranta! Niciodata nu trebuie sa amesteci obiecte care nu au nicio cursivitate in povestea pe care vrei sa o spui. De asemenea, foarte multe obiecte concentrate intr-un cadru nu fac decat sa oboseasca privirea si sa stirbeasca din valoarea fotografiei. De obicei sunt adepta minimalismului sau a unui cadru cat mai putin incarcat.

Luana : Din nou răspund că nu știu.. nu am citit nimic .. am făcut cum mi s-a părut mie că e bine..adică am încercat să nu am foarte multe elemente că sa nu pară încărcată fotografia…și le-am aranjat și răs-aranjat până mi se părea că e bine..

Teodora : Regulile sunt ca la realizarea oricarei fotografii , invat si eu din mers; cat despre numarul de elemente nu stiu, incerc in asa fel incat compozitia sa fie echilibrata .

Foto: Teodora Codreanu

Rep. : Dar cum alegeti recuzita? Obiectele trebuie sa aiba o legatura intre ele , sa fie intr-o oarecare armonie ?

Cornelia : Da, încerc tot timpul să aibă legătură una cu alta, să transmită ceva.

Diana : In ceea ce priveste recuzita, daca stau sa adun banii pe care i-am dat pe tot felul de obiecte (cani, cesti, farfurii, ceainice, vaze de flori, servete de bucatarie, oale, ulcele si obiecte artizanale), cred ca mi-as fi achizitionat un aparat ceva mai performant si un obiectiv pe masura. J Cand merg la Suceava, la mama, fac o “inspectie” prin vitrine sau biblioteca, sa vad cam ce mi-ar mai putea imprumuta pentru o fotografie.

Lolli : Cu riscul de a ma repeta, asa cum spuneam mai sus, da, obiectele trebuie sa aiba o legatura intre ele, trebuie sa sugereze o continuitate. Sa se lege cumva. Sa sugereze si privitorului, nu doar tie ce vrei sa povestesti.

Luana : Obiectele le găsesc în căutările mele prin tot ce este magazin de lucruri vechi, târguri, am chiar și pe cineva într-un sat care strânge lucruri vechi… și atât cât pot, aleg obiectele să aibă cumva legătură între ele și să iasă o mica poveste eventual, sau măcar legate de un anumit moment (de ex. un vas cu maci și cireșe care sunt în luna mai) …una peste alta, oricum le-aș alege, rezultatul final trebuie să fie ceva artistic, cel puțin din punctul meu de vedere.

Foto: Luana Butoi

  Teodora : Recuzita … folosesc lucrurile adunate de-a lungul anilor si florile pe care le cumpar din piata. Obiectele trebuie sa aiba o legatura intre ele … de exemplu nu se folosesc vase din lut cu obiecte moderne.

Rep. : Dar fundalul ?

Cornelia : Aici e o problema: am căutat tot felul de materiale, pânze, hartii; acum pot zice că m am hotărât.

Diana : Fundalul e cel care-mi da cele mai multe batai de cap, pentru ca mi se pare foarte important in realizarea compozitiei. Preferatele mele sunt fereastra, bucatile de tapet ce imita textura lemnului, cateva blaturi facute din scandura de la gardurile vechi si chiar voalul de mireasa .

Lolli : Dupa cum ati vazut in majoritatea fotografiilor mele, fundalul este negru sau imita lemnul. Intotdeauna lemnul da un plus de valoare fotografiilor si le apropie de natural.

Luana : Fundalurile pe care le folosesc sunt diverse, de la cartoane acoperite de folie aurie sau argintie, care imi dau reflexii, la material și eșarfe de toate genurile, culorile și texturile, luate de prin magazinele de mâna a doua… și preferatele mele, pe care le-am găsit destul de greu la dimensiunile pe care le vroiam eu, lemn vechi (dacă e și cu vopsea scorojită e și mai bine) și table ruginite…

  Foto: Luana Butoi

Teodora : Ca fundaluri folosesc salurile mele .

Rep. : Eu sunt omul caruia ii place la nebunie culoarea. Ce recomandari aveti in ceea ce priveste paleta coloristica (culori complementare, tonuri apropiate…..)

Cornelia : In cazul meu, folosesc orice îmi cade în mână, eventual mă ajut și de alte obiecte pentru a combina mai bine paleta de culori.

Diana : Cu cat mai putine culori, cu atat mai bine si, in functie de starea in care ma aflu, tonurile pot diferi: mai calde sau mai reci.

Lolli: In still life, paleta culorilor este infinita. Poti crea o imagine cu una plus spectrul de culori atunci cand vorbim despre flori si fructe. De asemenea, in cazul obiectelor poti avea culori terne care sa te duca cu gandul la antic, invechit, vintage.

Foto: Elena Brandiburu

Luana : Off…eu rar gândesc astfel…pur și simplu le aleg să îmi placă mie, cu ce am la îndemână… acum dacă se nimeresc să fie și culori complementare e foarte bine… uneori da, lucrez tonuri apropiate intenționat… alteori, cum ziceam, nu mă gândesc la culori…folosesc ce am, le îmbin cum pot…

Teodora : Culorile … le iubesc; de la culori intense pana la pasteluri in combinatie cu mult alb sau cu putin negru – le folosesc atat in fotografie, dar si in hainele cu care ma imbrac .

Rep. : Cam cat timp va ia sa asezati decorul si luminile?

Cornelia : Ideea e principala, apoi adaug câte puțin, câte puțin până îmi place ce văd.

Diana : Daca lumina de la geam e cea optima si am si chef de fotografiat, nu-mi ia prea mult timp sa aranjez decorul, asta in functie si de subiectul abordat. In general folosesc putine elemente in cadru.

Lolli : In jurul a 40 de minute. Timpul difera in functie de complexitatea decorului.

Luana : Așezatul nu ia mult timp, dar răs-așezatul…e jale… ba nu-mi place cum cade lumina într-o parte, sau unghiul nu mi se pare potrivit, sau mi-s prea depărtate sau prea apropiate… o fotografie poate dura și 2 ore cu zeci de cadre rearanjate, mai apropiate, mai depărtate, din unghiuri diferite.. să am de unde alegeJ

Teodora : Fotografie Still Life realizez doar in momente de inspiratie cand totul decurge usor si repede …

 Foto: Teodora Codreanu

Rep. : Ce considerati, pentru reusita unei astfel de fotografii sunt necesare aparate si obictive scumpe ?

Cornelia : Nuuu

Diana : Cu siguranta aparatele au si ele un procentaj, deloc neglijabil, in realizarea unei fotografii, mai ales daca vrei sa printezi in format mai mare pentru tablouri sau pentru afise de publicitate. Fotografiile mele sunt realizate doar cu aparate foto compacte, ultima achizitie fiind acum doi ani, un Sony RX100M3.

Foto: Diana Miron

Lolli : Cu siguranta, nu. Conteaza imaginatia si rabdarea. Personal am un batran si uzat Nikon D3200 si un Tamron 16-300, ambele SH .

Luana : Sunt sigură că o aparatură bună va scoate și o fotografie mai buna calitativ, dar merge și cu aparatură mai necăjită ca a mea. Poți avea cel mai tare aparat/obiectiv…dacă nu ai obiectele, fundalurile, dar mai ales idea și inspirația în a le aranja, nu iese nimic și crede-mă că am pățit-o nu doar o datăJ

Teodora : Deloc, eu am un Canon 750D si la fotografia Still Life folosesc obiectivul de Kit

Rep. : Cat de importanta este folosirea trepiedului ?

Cornelia : Îl folosesc de fiecare data, pentru că sunt setările de aceasta natura și nu pot fotografia din mana, plus că mai adaug sau scot obiecte și mi trebuie mâinile libere

Diana : In ultimul timp folosesc frecvent trepiedul, mai ales la fotografiile pe care le realizez la fereastra dormitorului, chiar daca lumina e naturala.”Imbatranesc” si parca-mi tremura mana mai mult ca inainte, asa ca… J

Lolli : : Destul de importanta, desi am foarte multe cadre realizate din mana.

Foto: Elena Brandiburu

Luana : Foarte, foarte importantă, cel puțin pentru mine, pentru că de cele mai multe ori fotografiez în casă sau în locuri mai întunecate, ceea ce ma oblige să cresc timpul de expunere.

Teodora : Eu il folosesc la majoritatea fotografiilor Still Life, ma ajuta la compunerea si recompunerea imaginilor si atunci cand nu ma ajuta lumina naturala .

 

Rep. : Recomandati anumite setari (diafragma, iso, timp de expunere…) ?

Cornelia : Pentru mine f4-5 e de baza.

 

Foto: Cornelia Ilie

Diana : In primul rand ma deranjeaza, optic vorbind, fotografiile cu zgomot mare de imagine, asa incat, intai imi setez ISO la 125, dupa care, in functie de acesta, diafragma si timpul de expunere.

Lolli : Nu. Fiecare fotograf isi allege setarile in functie de aparatura pe care o foloseste, de moment, de lumini, de cadru. Ar fi prea mult sa spun cuiva : fa setarile asa si asa, si in final sa nu aiba nicio relevanta. Sfatul meu este ca fiecare sa faca si sa tot reface setari, sa experimenteze si sa analizeze rezultatele. Pentru ca aici intervine factorul timp. Ai timp sa tot reface setarile, nu-ti zboara aranjamentele de pe masa ca sa dispara in padure cum se intampla in wild photografy.

Luana : Nu! Aleg setările în funcție de lumina pe care o folosesc, natural sau nu, în funcție de locul în care fotografiez, mai întunecat sau mai luminos, dacă vreau să se vadă mai bine sau mai puțin bine obiectele secundare sau fundalul…dar, în mod clar ISO 100 indiferent cât de mult ar trebui să umblu la expunere

Teodora : Diafragma intre F5 si F8, ISO 100, timpul nu conteaza cand folosesc trepiedul .

Rep. : Postprocesarea cat de mult conteaza ?

Cornelia : Conteaza, acum fiecare își “vinde” marfa cum ii place. De exemplu eu, nu voi renunta la acele rame, chiar daca unora nu le sunt pe plac și comentează . . .

Foto: Cornelia Ilie

Diana : Incerc sa corectez cat mai putin in postprocesare : claritate, contrast, expunere, cateodata balansul de alb-negru, poate ceva pete de sters, vignetare.

Lolli : In still life conteaza foarte mult. Postprocesarea poate inlatura mici aberatii aparute in Timpul realizarii fotografiei, poti imbogati sau poti diminua intensitatea culorilor. Mai simplu spus : le poti aduce la modul ‘’asa cum vrei’’.

Luana : Cu siguranță contează; de multe ori dacă nu reușesc să am lumina potrivită, o mai dreg din editareJ

Teodora : Postprocesarea conteaza chiar si putin, atat cat o folosesc eu .

Rep. : La astfel de fotografii, in ce masura te poti inspira din picturi celebre?

Cornelia : Nu am folosit niciodata inspiratia din picturi celebre, sunt alte site uri care ne pot da idei.

Diana : Intotdeauna mi-am dorit sa-mi pun amprenta personala asupra cadrelor pe care le fac, sa-mi creez un stil propriu. Daca stau bine si ma gandesc, cred ca exista, la un moment dat pe Conac, o rubrica in care conasii trebuiau sa incerce sa reproduca in fotografiile lor o pictura. Mi se parea atat de greu la vremea aceea…acum, ca am mai studiat cate ceva (de prin tutorialele de pe You-tube sau din diverse articole), poate ca as incerca.

Foto: Diana Miron

Lolli : Intr-o mare masura, dar, in general, prefer sa realizez propriile-mi ‘’picturi’’.

Luana : Nu am încercat… probabil că poți să te inspiri, dar fără discuție trebuie să ai și aportul tău, nu știu, stilul tău să iasă cumva în evidență..

Teodora : Foarte mult , ma inspir atat din tablouri celebre cat si din fotografiile vizionate.

Rep. : Dar ce credeti, un pictor se poate inspira dintr – o fotografie de acest gen ? Vi s-a intamplat ca cineva sa picteze un tablou pornind de la o fotografie ce va apartine ?

Cornelia : Oricine de la oricine, am vrut un coleg care a făcut un tablou după o foto de a mea.

Diana : Pana in momentul de fata nu cunosc pe cineva care sa se fi inspirat din vreo fotografie de-a mea, dar au fost persoane care mi-au spus, ca o anumita fotografie, le-a facut ziua mai frumoasa sau pur si simplu le-a schimbat starea de spirit. Si asta a insemnat foarte mult pentru mine !!

Lolli : Desi am auzit de cazuri in care anumiti pictori s-au inspirat din fotografii, mi se pare greu de crezut ca o fotografie poate inspira un Pictor mai bine decat realitatea. Nu mi s-a intamplat, dar daca s-ar intampla, as considera asta ca pe o onoare.

Luana : Da, poate, chiar am avut o fotografie care a inspirat o conașă care pictează.. evident că și-a lăsat și ea amprenta personala.

Foto: Luana Butoi

Teodora : Da … categoric. Nu mi s-a intamplat inca J

 

Rep. : V-ati gandit la o expozitie personala sau de grup cu aceasta tema?

Cornelia : Da, un pic.

Diana : Nu aspir la o expozitie personala, dar, poate candva, daca mi se va oferi oporunitatea …de ce nu ?

Lolli : O da! Cine nu viseaza la asa ceva ? Mi-as dori sa organizez o expozitie personala si chiar si una de grup, dar va mai dura ceva timp pana la realizarea acestui vis.

Luana : Nu, nu m-am gândit… sincer nu știu dacă fotografiile mele sunt atât de bune..și înainte de a expune într-o expoziție de grup, ar trebui să fiu sigură că fotografiile mele se ridică la nivelul celorlalți expozanți. O expoziție personal ? Nu cred ca va fi vreodată J

Teodora : Vise am …

Foto: Teodora Codreanu

Rep. : Din portofoliul dumneavoastra, care este fotografia preferata (din acest gen bineinteles) ?Are si o poveste aparte ?

Cornelia : Sunt ca și copiii… toate îmi plac, toate sunt preferatele mele.

Diana : Mie toate fotografiile mi-s dragi, ca sunt mai noi sau mai vechi…am pus in ele o parte din starile si emotiile mele de la vremea respectiva. Intotdeauna zic ca ultima e cea mai cea, pana o fac pe urmatoarea. J

Multumesc pentru interes si pentru timpul pe care mi l-ati acordat ! Multumesc ca existati si ca fac parte din grupul acesta minunat !!

Lolli : Toate sunt fotografiile mele preferate. Nu cred ca as putea allege una singura. Imi este imposibil sa spun ‘’asta este!’’ Pentru fiecare cadru in parte am avut acelasi entuziasm, aceeasi dorinta de a ‘’picta’’ ceva. Insa pot sa-ti arat prima fotografie still life realizata. Cea care mi-a dat acel sentiment de ’’vreau mai mult’’. Cand am realizat-o imi doream sa sugereze ‘’calatoria in jurul Pamantului’’

Foto: Elena Brandiburu

Luana : Nu am o fotografie preferată… sunt ale mele, așa că îmi plac toate, ce să zicJ… Și, în felul lor, toate au o poveste mai mult sau mai puțin interesantă.. așa că te las să alegi tu pentru mineJ

Teodora : Ce-a mai recenta de fiecare data …

Povestea ei …baletul Lacul Lebedelor

Poate au ramas intrebari nepuse, poate mai era mult de aflat despre tainele acestui tip de fotografie, insa eu sper ca v-am deschis cumva “apetitul’ pentru acest stil si ca v-am facut oarecum sa experimentati si dumneavoastra.

Le asigur pe toate aceste 5 doamne care au avut amabilitatea sa isi rupa din timpul liber ca sunt foarte apreciate pentru munca dumnealor si ca oricand as plati bilet la o expozitie cu fotografiile ce le apartin.

Un articol de: Angela Codrina Bocse