Selectați pagina

Povestea din spatele fotografiei, invitat Doru Groza

Ne-am propus sa abordam fotografia altfel, nu doar ce este vizibil ci povestea din spatele fotografie!

Astazi avem invitat pe Doru Groza

Cu Marișelul, am rămas în minte privind fotografiile lui Levi Bagy din ianuarie anul ăsta. Arătau fantastic! Pana atunci, nu am știut mare lucru despre această localitate, deși în urma cu 2 ani fost la Beliș Fântânele. Asa ca am pândit următoare ninsoare. Nu-mi doream doar zăpadă pe jos ci și în copaci! Și a venit! Deși in orașul Sebeș, unde locuiesc, nu a nins deloc, in data de 4-5 februarie webcam-urile de la pârtia de la Marisel arătau cum zăpadă se așterne cu nesaț. Pontul cu webcam-urile mi la dat Ionuț Petrea. Își dorea și el o călătorie în ținutul alb. Asa ca am hotărât sa mergem împreună la Marisel și am început pregătirile, adunatul informațiilor despre zona, etc. Sursa principala de informații: Levi Bagy 🙂! As fi dorit sa petrec un weekend plin acolo, dar din păcate am reușit sa plec din Sebeș abia sâmbăta, 8 februarie 2020, pe la 12:30 urmând sa ma întâlnesc cu Ionuț în Marisel. E un drum de aproximativ 3 ore prin Cluj Napoca – Gilău. Poți urma 2 trasee. Eu am mers pe marginea Tarnitei, oprind din loc în loc sa mai admir peisajul, sa mai trag un cadru. Pe măsură ce urcam primeam tot mai uimit șocul albului imaculat, a razelor soarelui care se strecurau printre crengile acoperite de zăpadă, scuturând tandru câteva fire de nea, iar în fundal: azurul cerului.
Am ajuns în Marisel in jurul orei 15. Alb, soare, cer albastru cu câțiva nori ce anunțau un apus special, case și locuri delimitate de garduri. Localnicii: populari, cumsecade și vorbăreți. Pe doi dintre ei i-am întâlnit pe uliță. Eu priveam fermecat frumusețile Mariselului, ei veneau agale în căruța trasa de doi cai falnici, mândru împodobiți. Arătau precum bunicii mei acum 20 de ani, îmbrăcați cu cheptar și cusma de oaie pe cap. Nu s-au sfiit deloc când am îndreptat aparatul spre ei. S-au oprit lângă mine și m-au întrebat una alta. Am povestit câteva minute. Unul din ei mi-a făcut și o propunere: Hai să-ți dau teren să-ți faci cabana aici! Am și lemnul pregătit pentru ea! “. Era un targovet inascut. Pe mine m-a convins. Dar pe contul meu bancar, nu. I-am întrebat ce as putea vedea în zona. Targovetul avea si veleitati de ghid turistic. Pe lângă descrierea locurilor, imi spunea distanta în km. Fără GPS. Apoi ne-am salutat și au plecat mai departe in fornaitul cailor. Faini oameni!
Între timp m-am întâlnit cu Ionuț și pentru ca soarele se îndrepta rapid spre apus, am decis sa mergem spre manastirea Crucea lui Iancu pentru ca acolo, ziceau localnicii, e un loc mai înalt și o sa avem o perspectiva mai ampla asupra zonei. Aceasta e construita pe platoul de pe Vf. Dobruș, la altitudinea de 1340 de m. Drumul spre culme era curatat cu lama, însă încăpea doar o mașină. Oricum, fără tracțiune integrala nu am fi reușit să-l urcam. Am ajuns la mănăstire, iar de acolo am luat-o pe jos cu rucsacul in spate spre apus. Cerul începuse sa se coloreze într-un amestec de albastru și magenta. Nu erau urme de alți oameni asa ca am umblat la întâmplare. Zăpadă era viscolita și ascundea gropile naturale. Nu o data am întrat în zăpada pana la brâu, cu rucsacul in spate. Ionuț avea echipament de iarnă, cu parazăpezi, impermeabili. Eu nu. M-am udat bine. Dar nu-mi pasa! În fata noastră s-a dezlănțuit un spectacol de culori care se modifica cu fiecare secunda. Nu simțeam niciun frig deși era sub – 10 grade afara, iar modul cum simțeai temperatura era si mai puternic fiind pe o culme. Am cautat repede o compoziție cât de cât echilibrata și am așteptat ca soarele sa iasă din nori! Și a făcut-o într-un mod grandios! Priveam simfonia de culori cu un sentiment de extaz, trăind din plin momentul, moment care a durat un minut sau două, timp în care am mai făcut 2 sau 3 cadre, apoi soarele s-a ascuns după orizont, lasand în urmă irizeuri de portocaliu și magenta care anunțau o ora albastră la fel de specatculosa !
Dar despre asta, cu o altă ocazie!

Pentru fotografia de mai sus am folosit un Olympus E-M1 Mark II și obiectivul 12-40 f2.8 la 12mm (24mm echivalent FF). Timp de expunere 1/20 din mana, F11, ISO 200.

Multumim frumos pentru poveste si fotografie!

Un articol semnat de Bajan Sorin

Lasă un răspuns

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Partener recomandat!