Într-o vreme în care totul se construiește pe repede înainte și aproape la fel, casele tradiționale românești rămân o lecție de simplitate și echilibru. Ridicate din materiale naturale și gândite după ritmul anotimpurilor, ele păstrează și astăzi ceva ce arhitectura modernă oferă tot mai greu: liniște, răcoare și sentimentul firesc de acasă.
Astăzi, multe dintre ele stau ascunse între dealuri, părăsite cu ochii ferestrelor inchiși, fără lumină, fără viață mărturii ale vremurilor apuse, când în ele se auzeau râsete de copii și totul era o agitație continuă.
Tocan Leonard, Todoran Florin, Monica Băncilă
Altele sunt frumos înșiruite în muzee care încearcă sa conserve aceste mărturii arhitecturale ale trecutului . Cu acoperișurile lor vechi, cu porțile din lemn și cu florile de la ferestre, ele ne duc intr-o zonă a arhaicului .
Lăcrămioara Georgeta, Doru Sava
Ela Ionescu, Eugenia Pleșa,
Casele tradiționale românești aveau un fel firesc de a face vara suportabilă. Pereții groși de lut și var păstrau răcoarea chiar și în zilele în care soarele dogorea peste dealuri. Intrai din curte și simțeai imediat diferența: aer rece, liniște și mirosul acela greu de explicat astăzi, un amestec de var proaspăt, lemn vechi, busuioc pus la uscat și mărar atârnat la grindă.
Corina Tătar, Adrian Iulian
Ana Tina, Anna Gheorghiu
Marilena Petrescu, Laura Velescu
Mariana Mariana, Lucian Danciu
Nu era nevoie de mult mobilier sau de obiecte sofisticate. O laviță, o masă, câteva ștergare, paturi cu saltele de fân și lumina care intra încet pe fereastră erau suficiente. Casele acestea nu încercau să impresioneze. Totul era făcut simplu și cu rost. Totul era rânduit cu și după simplitatea oamenilor de la țară obișnuiți cu munca și cu greutățile. În satele românești , vara era același ritual: ferestre deschise dimineața, umbre reci în tindă la prânz, miros de iarbă cosită și de pământ încins după ploaie. Iarna zăpezile le acopereau și la lăsarea întunericului lumini de lampă sau opaiț luminau ferestrele. Peste sate se asternea liniștea, mirosul de fum plutea in aer , din când în când se auzea lătratul vreunui câine trezit din somn de cine știe ce zgomot.Casele păstrează și astăzi toate aceste lucruri în ele, de aceea și astăzi uneori par vii, chiar și atunci când sunt pustii.
Sever Moldovan, Oana Elena Guran
Ovi D. Pop, Sabin Casoni
Denisa Deni, Cristina Deleanu
Dana Roman, Daniel Rotar
Frumusețea lor nu în arhitectură sofisticată ci stă tocmai în simplitate,ăn proporțiile nedominante, în materialele naturale din care erau construite și în felul în care se potrivesc cu dealurile, cu pădurile și cu lumina locului. Nu domină peisajul, ci fac parte din el. Se completează perfect unele pe altele. Dacă le privești , fiecare casă spune o poveste, fiecare are trăsăturile arhitecturale ale zonei in care a fost construită, fiecare ne duce cu gândul la trecut, la copilăria bunicilor si părinților noștri.
Ioana Sîrbu-Radu Valodea Vali Hodoro
Teodora Codreanu, Elena Brandiburu
Fiecare fotografie, a încercat să aducă în lumină frumusețea simplă și autentică a satului românesc. Dincolo de imagine, fiecare cadru păstrează ceva din liniștea locurilor, din arhitectura veche și din farmecul unei lumi care încă mai respiră în ritmul naturii.
Lorena Lori
Andreea Oana Radu
Marius Marius
Un articol de : Elena Brandiburu