Povestea blitului

Asa cum am promis cu o editie in urma astazi va povestesc despre blit.

•         Povestea blitului este una extreme de complicata si intortocheata.Plina de aventuri mai mult sau mai putin periculoase.Putini sunt cei care stiu ca de-a lungul timpului au fost fotografi care s-au accidentat grav sau chiar au murit incercand sa ‘’lumineze’’ scena.Prin urmare banalul blit nu a avut o traiectorie lina si fara aventuri.

Fotograf din anii 30 – sursa foto Google

•          Ca sa poti face o fotografie ai nevoie de lumina cat mai buna. Cam tot ce tine de fotografia moderna depinde de lumina. Asa ca inca de la primele fotografii lumina a fost foarte importanta pentru fotograful profesionist si a trebuit gasita o modalitate de a fotografia chiar si atunci cand lumina naturala nu era suficient de buna. Blitul a fost accesoriu de care aveau nevoie fotografii amatori sau profesionisti.
•         Prima fotografie cu lumina artificiala a fost facuta undeva pe la 1839, cand L. Ibbetson a folosit lumina bazata pe oxi-hidrogen sau „limelight”, lumina reflectoarelor, descoperita de Goldsworthy Gurney. Se incalzea o minge din carbonat de calciu intr-o flacara de oxigen pana se ajungea la incandescenta.

 

GoldsworthyGurneY-INVENTATOR – sursa foto Google

• Nadar, fotograf francez, a reusit sa fotografieze in Paris cu ajutorul unei lumini alimentata, operata de o baterie. Mai tarziu au fost folosite si lampile-arc.
• Primul tip de blit sau flash a fost cel cu praf special. Era o pulbere care „exploda” rapid si degaja o lumina puternica. Praful era format din combustibil metalic si oxidant, clorat. Cand se aprindea substanta, mixul respectiv, ardea foarte tare si aveai lumina suficienta cat sa faci niste fotografii cu lumina excelenta. Pulberea respectiva se folosea inainte in productii cinema, teatrale, dar si la artificii. Doar ca aceasta pulbere se aprindea manual si era periculoasa si pentru fotograf, si pentru cei care se aflau in preajma sa.
•           Pentru ca era nevoie de o siguranta mai mare cand se faceau fotografii a aparut si blitul-lampa, in 1899. Joshua Lionel Cowen a fost inventatorul sau impreuna cu  Paul Boyer au prezentat lumii un nou mod  de a crea  lumina artificiala necesara  pentru fotografie.

JoshuaLionel Cowen-INVENTATOR – sursa foto Google

• Pulberea exista, dar era aprinsa prin electricitatea de la bateriile cu celule uscate. Exista o conexiune directa intre obturator si acest tip de blit rudimentar, se activa lumina artificiala cand fotograful dorea sa fotografieze ceva. Mecanismul blitului se putea pozitiona usor pe un trepied departe de camera pentru activare mai simpla. Daca se faceau mai multe fotografii se puteau aduce si mai multe blituri-lampa.
• Bunsen si Roscoe au venit cu o alta varianta mai buna de blit, unde se ardea magneziu pentru a reproduce temperatura luminii cat mai aproape de lumina naturala. Lungimea benzii de magneziu depindea de fotografiile facute si de numarul lor. Blitul cu praful special care se ardea a devenit un accesoriu comun pentru fotografii din acele vremuri
• Cum pericolul tot nu disparuse si au murit multi fotografi incercand sa pregateasca praful special sau incercand sa il arda rapid, blitul cu becuri a devenit o necesitate si a aparut pana la urma.

sursa foto Google

• General Electric, dupa unii, sau Vacublitz, din Germania, ar fi produs primul blit cu bec, prin 1927. Lampile sau becurile respective contineau un filament de magneziu si oxigen sub forma de gaz. Dar magneziul, cand ardea, putea sparge becul, sticla, asa ca s-a trecut si la plastic mai tarziu la becuri.
• Becurile se foloseau o singura data, erau prea fragile, erau prea fierbinti dupa ce se foloseau, asa ca magneziul a fost inlocuit cu zirconiu, care emitea o lumina si mai puternica. Si ceva ciudat: timpul de atingere al luminozitatii maxime si durata luminii de la blit erau mai lungi decat ceea ce vedem astazi la bliturile moderne… Camerele care foloseau blitul cu bec declansau mai intai becul, procesul din el dupa care venea si obturatorul declansat pentru expunerea filmului la lumina puternica.

sursa foto Google

•  In 1862 Edward Sonstadt a inceput experimentele pentru a pregati un metal pentru blituri si in 1864 firul/sarma de magneziu a fost alegerea castigatoare, o alegere foarte scumpa de altfel. Arderea era incompleta, greu de gestionat, impredictibila, nu aveai cum sa folosesti bliturile in studiouri. Charles Piazzi Smyth, facand experimente la Giza, Egipt, in 1865, a incercat sa arda magneziu combinand metalul cu praf de pusca. De aici a iesit si principiul combinarii magneziului cu oxigen si substante chimice pe baza de oxigen pentru a rezulta o ardere mai puternica.
• In 1887, Adolf Miethe si Johannes Gaedicke au combinat pulbere de magneziu cu clorat de potasiu pentru a produce Blitzlicht. Se puteau face fotografii instant noaptea cu o viteza a obturatorului foarte mica.
• In niste experimente din anii 1890, Louis Boutan, zoolog francez si pionierul fotografiei subacvatice, a folosit o lampa uriasa cu magneziu, oxigenul era prezent cat ardea si era tinut in jurul flacarii cu ajutorul unei protectii speciale din sticla. Paul Vierkötter a folosit acelasi principiu in 1925, cand a aprins magneziu electronic intr-un glob de sticla.
• Cuburile-blitz si blitul tip „flipflash” au venit ca o evolutie fireasca pentru a ajuta fotografii care pierdeau timp pretios tot schimband becurile. Kodak a introdus produsul Flashcube in anii 1960. Avei patru rezerve de folosit, becuri speciale, faceai fotografii, roteai cubul si foloseai alt bec special. Asa au aparut mai tarziu si multe solutii compacte fix de la acest concept Kodak.
• Prima varianta de blit care nu venea de la Kodak a fost General Electric Flipflash, care avea 8-10 becuri pentru blit pe doua randuri. Faceai patru sau cinci fotografii, se rasturna unitatea speciala ca sa faci alte fotografii. Phillips, Polaroid, Sylvania au venit cu propriile versiuni de Flipflash, dar au fost foarte aproape de exemplul de la General Electric ca functionalitate si design, au gravitat in jurul sau.

sursa foto Google

• Dar industria fotografiei avea nevoie de ceva ce nu se „consuma” dupa o fotografie sau cel mult patru sau cinci. Asa ca in 1931 profesorul de inginerie electrica Harold Egerton a inceput sa lucreze la primul blit tubular electronic. De abia in a doua jumatate a secolului 20 a ajuns pe piata si a fost popular acest concept.

Harold Edgerton -INVENTATOR – sursa foto Google

• Bliturile electronice foloseau un banal condensator pentru a stoca energia pentru a fi folosita mai tarziu. Cand e actionat un blit electronic, condensatorul elibereaza energia prin blitul tubular, umplut cu un gaz care produce o lumina intensa pentru o perioada scurta de timp. Sincronizarile perfecte si lumina buna au fost tot ce aveai nevoie pentru fotografii excelente si au sporit popularitatea blitului electronic. Astazi blitul electronic e umplut cu xenon si rezista mult, nu se inlocuieste toate unitatea respectiva.

 

Louis Mendes – fotograf New York anii 50 – sursa foto Google

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     Un articol semnat de Elena Brandiburu