Într-o lume în care fotografia de natură cere răbdare, pasiune și o legătură tainică cu sălbăticia, Levi Bagy reușește să rămână un nume care inspiră. Câștigător al Locului I la categoria Wildlife, el surprinde nu doar imagini, ci adevărate povești ale lumii necuvântătoare. În fiecare cadru simți respirația naturii, ritmul ei vechi, neclintit, aproape sacru.
Fotografiile lui Levi amintesc de vremurile în care oamenii își făceau timp să privească, să înțeleagă și să respecte animalele. Fiecare imagine devine o mărturie a unei lumi care merită protejată. Este o bucurie și un privilegiu să-l avem în paginile revistei noastre, pentru a afla mai multe despre călătoria lui prin tărâmul sălbatic.
1. Ce înseamnă fotografia wildlife pentru tine? Cum ai ajuns să o alegi ca principală direcție artistică?
LB: Fotografia wildlife înseamnă pentru mine șansa de a surprinde momente unice și autentice din viața animalelor în habitatul lor natural, este o modalitate de a te conecta cu natura, de a studia comportamentul animalelor și a documenta frumusețea lumii sălbatice. Fotografia de wildlife a venit ca o completare la fotografia de peisaj, doarece mergând în natură, mereu aveam parte de întâlniri cu păsări și animale sălbatice. În urma acestor ieșiri la fotografiat peisaje am realizat că pot îmbogății portofoliul și cu fauna din zonele în care ajungeam, așa că am completat trusa foto cu un teleobiectiv în acest scop. Pot să spun că am și norocul ca în zona mea este o faună foarte bogată și diversificată, cu multe specii de păsări , și animale sălbatice. Primele fotografii de acest gen au fost cu păsările de pe balta de pescuit din oraș, și căprioarele de pe hotarele apropiate. Aproape la fiecare ieșire în jurul orașului reușeam să surprind ceva, fie că era vorba de vulpe, căprioară , iepure sau păsări mici ca sticlete, pițigoi , ciocănitoare, deci nu mă întorceam fără capturi. Deși fotografiez destul de des păsări și animale, totuși, nu pot să spun că fotografia wildlife este principala direcție artistică, este acolo în topul preferințelor, alături de fotografia de peisaj, este o completare a acestui gen.
- Imaginea câștigătoare surprinde o clipă rară și intimă. Ne poți povesti contextul din spatele fotografiei?
LB: Zona mea de fotografiat wildlife este prin împrejurimile orașului Luduș, dar merg foarte des și în zona Zau de Câmpie, unde ”oferta” este mult mai bogată. Așa a fost și în ziua când am reușit această fotografie, când împreună cu 2 prieteni am pornit cu gândul de a surprinde cerbii lopătari în lanul grâu , undeva lângă Zau de Câmpie. Ajunși în zona respectivă, am pornit pe un drum de hotar printre lanurile de grâu, și la un moment dat am observat mișcare la marginea unui lan. Ne-am oprit, ne-am pus jos, și vedem că iasă în fața noastră un puiuț mic de vulpe, exact în drumul dintre lanuri. Puiul ne-a văzut, dar spre mirarea noastră nu s-a speriat, ci a început să vină spre noi încet, și am început să apăs declanșatorul bătrânului Nikon D750, și așa am reușit să fac cele mai bune cadre pe care le-am surprins până acum, cu un pui de vulpe. Puiul curios, s-a apropiat doar la câțiva metri de noi, ne-a privit, apoi a intrat înapoi în lan, iar eu am rămas cu amintirea frumoasă a acestei întâlniri.
- Care sunt provocările cele mai mari atunci când lucrezi în teren?
LB: Cele mai mari provocări ar fi imprevizibilitatea subiectelor (nu poți cere unui animal sa stea intr-o anumită poziție, sau să facă o anumită mișcare), apoi condițiile meteo (vântul, ploaia, zăpada, căldura excesivă pot face fotografiatul extrem de dificil), lumina dificilă, care în multe cazuri este slabă, sau cu umbre dure. Situația ideală ar fi de a prinde momentul ”golden hour” cu un animal într-o poziție bună, ceea ce este deja o artă.
Alte provocări ar mai fi accesibilitatea terenului (de multe ori e nevoie să mergi mult pe jos, pe teren accidentat, să urci pante, să treci prin vegetație deasă); echipamentul de multe ori greu și voluminos (lentile telefoto grele, baterii de rezervă, apă, etc); siguranța personală, pentru că în funcție de locații și specii pot exista riscuri de întâlniri cu animale periculoase (cum ar fi un urs). Toate aceste lucruri fac din fotografia de wildlife, una din cele mai grele genuri de fotografie, iar dacă vine și rezultatul dorit, satisfacția este cu atât mai mare.
- Cum reușești să echilibrezi partea tehnică cu răbdarea și intuiția necesare în fotografia de natură?
LB: Consider că echilibrul se atinge atunci când tehnica este atât de bine stapânită încât te ”conectezi” cu natura pentru a simți momentul potrivit pentru a apăsa declanșatorul aparatului. Recunosc că la partea de răbdare nu prea mă descurc, merg mai mult pe intuiție și noroc . Pentru a avea reușite în această ramură este nevoie de multă practică, de foarte mult timp petrecut în natură, să poti observa obiceiurile animalelor, și traseele pe care merg. Din experiența mea , pot să spun că pentru a avea fotografii de wildlife reușite, prima condiție este să ai timpul necesar ieșirilor în natură, cu cât ai mai mult timp pentru așa ceva, șansele de reușită sunt mai mari. Un alt factor important este observarea locului unde vrei să fotografiezi, observarea urmelor, traseelor pe care se deplasează animalele, să cunoști obiceiurile animalelor.
- Există un moment din cariera ta de wildlife care te-a marcat cel mai profund?
LB: Un asemenea moment a fost atunci când am reușit să fotografiez pentru prima dată cerbul lopătar. Am văzut la alți colegi fotografi, că au reușit cadre foarte frumoase cu acest animal chiar aproape de Luduș, și am început să merg și eu în zona respectivă, dar nu am dat peste cerbi. După 4 ani, și multe drumuri făcute în acele locuri, a venit momentul când am reușit fotografia cu cerbul lopătar, iar acest moment e de neuitat.
- Ce echipament folosești cel mai des și de ce îl consideri potrivit pentru stilul tău?
LB: Ca echipament foto am folosit un Nikon D750 și obiectivul nikon 200-500 mm, iar momentan folosesc aparatul Nikon Z6ii, tot cu obiectivul 200-500 cu adaptor FTZ. Nu este echipamentul ideal, dar m-am obisnuit, și mereu încerc să scot maximul cu această combinație. Urmează să ”arunc în luptă” și aparatul Nikon Z8, care sper să crească calitatea ”capturilor” .
- Cum vezi evoluția fotografiei wildlife în România și ce crezi că lipsește pentru a pune mai multă valoare pe acest domeniu?
LB: Fotografia wildlife a evoluat foarte mult în ultima vreme, văd foarte multe cadre superbe cu diverse specii de păsări și animale, unele foarte rare. Am observat că se fac diverse ture foto special pentru wildlife, pentru a surprinde anuminte specii, în habitatul lor, de exemplu în Delta Dunării , sau toamna la boncănitul cerbilor. Eu nu sunt adeptul unor asemenea ture foto, pentru că acest lucru presupune un număr mai mare de persoane, ceea ce scade probabilitatea de a fotografia viața sălbatică. Pentru rezultate bune în acest domeniu, consider că este potrivit ca la o partidă de fotografiat wildlife să participe 2, maxim 3 fotografi. La mai mulți fotografi de wildlife am observat lipsa de comunicare, în sensul că se țin secrete anumite locații unde sunt specii mai rar întâlnite, ceea ce nu este un lucru rău, în sensul că nu se divulgă public , să afle toată lumea și apoi animalele să fie deranjare sau hăituite.
Pentru a pune mai multă valoare pe acest domeniu consider ca este necesar ca să fie o comunicare eficientă și constructivă între fotografi , să fie întâlniri pentru schimburi de experiență. Un lucru bun , observat în ultima vreme pe diverse grupuri de fotografie, este acela că, sunt din ce în ce mai multe postări de calitate cu tema wildlife, iar acest lucru aduce un plus evoluției acestui domeniu.
Ce cred eu că ar aduce valoare fotografiei de wildlife : niște programe de educație despre etica fotografiei de wildlife, predate de fotografi experimentați și biologi pentru a asigura că fotografiile nu sunt obținute cu prețul deranjării animalelor.
Un alt lucru care ar da valoare acestui domeniu ar fi asigurarea accesului la subiecte fără a le deranja, de amenajarea profesionistă de hide-uri (ascunzători) sigure și legale. Momentan înca mulți fotografi își fac singuri hide-uri improvizate, riscând să încalce regulile unor arii protejate.
Ce ar mai adăuga valoare acestui domeniu: organizarea unor expoziții de anvergură , și promovarea fotografiilor de wildlife în școli, și centre culturale.
- Ce sfat ai da unui fotograf aflat la început, care visează să surprindă viața sălbatică?
LB: Un prim sfat ar fi ca pentru început să fotografieze în zonele din jurul casei și în parcuri pentru a înțelege comportamentul păsărilor , animalelor, și pentru că în aceste locuri sunt mai ușor de fotografiat (sunt mai obișnuite cu oamenii). Cât mai multe ieșiri în zonele apropiate pentru a dezvolta reflexele și cunoștințele despre setările ce trebuiesc folosite în diverse situații.
Alt sfat ar fi cunoașterea subiectului, prin înțelegerea comportamentului animalelor sau păsărilor pe care vrei să le fotografiezi. Iar ca echipament, folosirea unui teleobiectiv este obligatoriu pentru a menține distanța, și pentru a realiza fotografiile dorite.
- Un gand pentru cititorii nostri?
LB: Fiecare cadru pe care îl realizați să fie o fereastră către sufletul vostru, să nu încetați niciodată să experimentați, să ieșiți din zona de comfort, să vedeți lumina, să simțiți emoția, să căutați povestea. Mereu să fotografiați ce simțiți că ar trebui să vadă lumea, și să folosiți aparatul nu doar ca pe un instrument tehnic, ci ca pe o extensie a propriei curiozități. Fotografiați cu inima, mereu în căutarea acelei luminii perfecte !
Un articol de: Bajan Sorin