„Când privești o clădire, vezi construcția. Când o fotografiezi, trebuie să-i descoperi povestea.”

Ce este fotografia de arhitectură?

Fotografia de arhitectură este genul fotografic dedicat surprinderii clădirilor, construcțiilor, monumentelor, interioarelor și spațiilor create de om.

La prima vedere, poate părea unul dintre cele mai simple genuri fotografice: găsești o clădire, îndrepți aparatul spre ea și apeși declanșatorul.

În realitate, lucrurile sunt mult mai complicate.

Fotograful de arhitectură trebuie să observe liniile, formele, proporțiile, geometria, perspectiva, lumina și relația dintre clădire și mediul înconjurător.

O fotografie bună de arhitectură nu este doar o imagine documentară a unei construcții. Ea trebuie să transmită atmosfera locului și să evidențieze ceea ce arhitectul a dorit să creeze.

Putem fotografia un castel medieval, o biserică veche, o casă tradițională, un bloc comunist, o clădire modernă din sticlă și oțel sau chiar o simplă scară.

Important este felul în care privim.

De ce este important?

Arhitectura face parte din memoria unei societăți.

Clădirile vorbesc despre epoca în care au fost construite, despre oamenii care le-au proiectat și despre comunitățile care le-au folosit.

Fotografia are puterea de a păstra această memorie.

O clădire care astăzi este fotografiată poate să nu mai existe peste 50 sau 100 de ani. Fotografia poate deveni astfel un document istoric.

Dar fotografia de arhitectură poate fi și artă.

Aceeași clădire poate fi fotografiată de zeci de oameni și fiecare imagine poate fi complet diferită.

Catalin Urdoi

Carmen Murgu/Cristina Deleanu

2. ISTORIA STILULUI

Fotografia și arhitectura au crescut aproape împreună.

Primele fotografii din secolul al XIX-lea au surprins adesea orașe, monumente și clădiri. Expunerile foarte lungi ale primelor aparate fotografice făceau ca arhitectura să fie un subiect ideal: clădirile nu se mișcau.

Printre pionierii fotografiei care au documentat arhitectura și orașele s-au numărat fotografi precum Louis Daguerre, Charles Nègre și Eugène Atget.

Odată cu dezvoltarea tehnologiei fotografice, fotografia de arhitectură a devenit din ce în ce mai precisă.

În secolul XX, aparatele foto au devenit mai rapide, filmele mai sensibile, iar obiectivele au oferit fotografilor posibilități noi de lucru.

Arhitectura modernistă a adus, la rândul ei, o nouă provocare.

Clădirile au început să fie concepute în jurul unor forme geometrice puternice: linii drepte, suprafețe de sticlă, beton, oțel și forme repetitive.

Fotografia a început să pună accent nu doar pe documentarea construcției, ci și pe relația dintre geometrie, lumină și spațiu.

În prezent, fotografia de arhitectură este folosită în numeroase domenii:

• reviste și publicații;
• promovarea proiectelor arhitecturale;
• imobiliare;
• turism;
• documentare istorică;
• fotografie artistică;
• proiecte comerciale;
• expoziții.

Fotografia digitală și tehnologia de corectare a perspectivei au dus genul la un nivel la care fotograful poate controla cu mare precizie imaginea finală.

3. CE DEFINEȘTE ACEST STIL

Fotografia de arhitectură are câteva caracteristici care o diferențiază de alte genuri fotografice.

Geometria

Liniile, formele și unghiurile sunt elemente fundamentale.

O fotografie de arhitectură poate deveni spectaculoasă chiar și atunci când subiectul este foarte simplu, dacă fotograful descoperă o geometrie interesantă.

Simetria

Clădirile oferă numeroase oportunități pentru compoziții simetrice.

O intrare monumentală, o fațadă sau un coridor pot deveni imagini extrem de puternice atunci când axul central este respectat.

Perspectiva

Perspectiva poate transforma radical o clădire.

Fotograful poate fotografia de la nivelul solului, de la distanță, dintr-un punct înalt sau chiar deasupra construcției.

Liniile verticale

Sunt una dintre cele mai importante probleme ale fotografiei de arhitectură.

Atunci când aparatul este înclinat în sus pentru a cuprinde o clădire înaltă, liniile verticale tind să convergă.

Acest efect poate fi folosit artistic, dar în fotografia arhitecturală profesionistă este adesea corectat.

Detaliile

O clădire nu trebuie fotografiată întotdeauna în întregime.

O fereastră, o ușă, un ornament, o coloană, o balustradă sau textura unei fațade pot spune uneori mai mult decât imaginea întregii construcții.

Levi Bagy/Mariana Negulescu Andrei

Corina Tatar

4. ECHIPAMENTUL RECOMANDAT

Nu ai nevoie de cel mai scump aparat pentru a începe fotografia de arhitectură.

Un aparat DSLR sau mirrorless modern oferă suficientă calitate pentru majoritatea situațiilor.

Aparatul foto

Este recomandată o cameră care permite controlul manual al:

• diafragmei;
• timpului de expunere;
• sensibilității ISO;
• focalizării;
• balansului de alb.

Un senzor cu rezoluție bună este un avantaj, mai ales atunci când imaginea va fi imprimată la dimensiuni mari.

Obiective

Obiectivul wide este probabil cel mai folosit.

Un 14–24 mm sau 16–35 mm este foarte util pentru clădiri mari și interioare.

Un obiectiv de 24–70 mm este extrem de versatil și permite fotografierea unor cadre mai naturale.

Teleobiectivul nu trebuie ignorat.

Un 70–200 mm poate izola detalii arhitecturale și poate comprima perspectiva într-un mod foarte interesant.

Obiectivele tilt-shift

Pentru fotografia profesională de arhitectură, obiectivele tilt-shift reprezintă una dintre cele mai bune soluții pentru controlul perspectivei.

Acestea permit deplasarea axei optice și ajută la menținerea liniilor verticale.

Accesorii

Un echipament util poate include:

• trepied solid;
• telecomandă sau declanșare de la distanță;
• nivelă;
• filtru polarizator;
• filtre ND;
• parasolar;
• baterii suplimentare;
• carduri de memorie rapide.

Trepiedul este deosebit de important pentru fotografiile realizate la lumină slabă și pentru expuneri lungi.

Melanie Bliss

Marius Marius/Ramona Ciuchendea

5. SETĂRILE APARATULUI

Nu există o singură rețetă pentru fotografia de arhitectură, însă câteva valori pot constitui un punct bun de plecare.

Diafragma

Pentru fotografii de exterior:

f/7.1 – f/11

sunt valori foarte bune pentru obținerea unei imagini clare pe o zonă mare.

Pentru detalii sau separarea unui element arhitectural de fundal se poate folosi o diafragmă mai deschisă.

Timpul de expunere

În lumină bună, timpul poate fi suficient de rapid pentru fotografierea din mână.

În condiții de lumină slabă, un trepied permite folosirea unor timpi mai lungi.

Pentru fotografia de noapte, expunerea poate ajunge la câteva secunde sau chiar mai mult.

ISO

Ideal este să folosim:

ISO 64–100

atunci când lumina permite.

ISO redus înseamnă zgomot mai mic și o calitate foarte bună a detaliilor.

În interior sau noaptea putem crește ISO-ul, însă este preferabil să folosim mai întâi un trepied.

Focalizarea

Pentru subiectele statice:

AF-S / Single AF

este o alegere foarte bună.

În situațiile în care aparatul este montat pe trepied, focalizarea manuală poate oferi un control excelent.

Măsurarea luminii

Modul Matrix / Evaluative este un punct bun de pornire.

Totuși, atunci când avem zone foarte luminoase și foarte întunecate, trebuie să verificăm histograma și să ajustăm expunerea.

Pentru arhitectură, este important să nu pierdem detaliile din zonele foarte luminoase, mai ales în cazul clădirilor albe sau al fațadelor iluminate puternic.

6. COMPOZIȚIA

Aici se află una dintre marile diferențe dintre o fotografie obișnuită și una bună.

Respectă liniile

Încearcă să păstrezi verticale și orizontale cât mai corecte atunci când fotografia cere acest lucru.

Caută simetria

Stai exact pe axa clădirii și verifică marginile cadrului.

Uneori câțiva centimetri la stânga sau la dreapta pot schimba complet fotografia.

Folosește liniile directoare

Scările, drumurile, balustradele, zidurile și coridoarele pot conduce privirea către subiect.

Caută repetitivitatea

Ferestrele, coloanele, balcoanele și elementele decorative repetitive pot crea modele grafice foarte puternice.

Nu uita de spațiul negativ

Cerul sau un perete gol pot deveni spații negative care pun în valoare clădirea.

Schimbă punctul de fotografiere

Nu fotografia întotdeauna de la nivelul ochilor.

Încearcă:

• un unghi foarte jos;
• un punct de observație mai înalt;
• o fotografie laterală;
• o vedere frontală;
• o perspectivă diagonală.

Uneori cea mai bună fotografie se află la doar câțiva metri de locul în care ai făcut prima fotografie.

Paul Varga

7. LUMINA

Lumina poate transforma o clădire obișnuită într-un subiect spectaculos.

Dimineața

Lumina este mai blândă, iar umbrele pot scoate în evidență textura fațadelor.

După-amiaza

Lumina laterală poate crea contraste puternice și poate accentua formele arhitecturale.

Ora albastră

Este unul dintre cele mai frumoase momente pentru fotografia de arhitectură.

Cerul păstrează încă lumină naturală, iar iluminatul artificial al clădirii începe să devină vizibil.

Rezultatul poate fi o imagine echilibrată între albastrul cerului și lumina caldă a ferestrelor.

Noaptea

Arhitectura iluminată poate deveni complet diferită față de imaginea din timpul zilei.

Un trepied și o expunere lungă pot produce imagini spectaculoase.

Vremea

Nu fugi întotdeauna de vremea rea.

Norii dramatici, ceața, ploaia sau zăpada pot transforma atmosfera unei fotografii.

Un fotograf bun nu caută doar „vreme frumoasă”.

Caută lumina potrivită.

Radu Suciu

8. POSTPROCESAREA

Fotografia de arhitectură beneficiază foarte mult de o editare atentă.

Ajustări recomandate

• corectarea expunerii;
• recuperarea luminilor;
• deschiderea moderată a umbrelor;
• corectarea balansului de alb;
• corectarea distorsiunilor obiectivului;
• îndreptarea liniilor;
• ajustarea contrastului;
• corectarea perspectivei;
• accentuarea moderată a detaliilor.

Un program precum Lightroom, Camera Raw sau Photoshop oferă instrumente foarte bune pentru aceste operațiuni.

Ce trebuie evitat?

Editarea excesivă.

O fotografie de arhitectură trebuie să păstreze aspectul natural al clădirii.

Prea mult HDR, claritate excesivă, culori suprasaturate sau corecții exagerate ale perspectivei pot face imaginea să pară artificială.

Scopul postprocesării este să îmbunătățească fotografia, nu să înlocuiască fotografia bună.

Radu Suciu

9. GREȘELI FRECVENTE

1. Fotografia realizată prea larg

Un obiectiv ultra-wide poate introduce deformări importante.

2. Liniile care fug

Clădirile înalte fotografiate de jos pot părea că se prăbușesc spre interior.

3. Lipsa unui punct de interes

O clădire fotografiată central, fără o compoziție atentă, poate deveni monotonă.

4. Fotografia la prânz

Lumina puternică de la mijlocul zilei poate produce umbre dure și contraste neplăcute.

5. Ignorarea fundalului

Un cablu, un indicator, o mașină sau un obiect care apare accidental în cadru poate distrage atenția.

6. HDR exagerat

Arhitectura nu trebuie să arate ca o ilustrație artificială.

7. Fotografierea unei singure imagini

Un fotograf experimentat caută mai multe variante ale aceluiași subiect.

8. Neglijarea detaliilor

Uneori povestea unei clădiri se află într-un detaliu de doar câțiva centimetri.

10. SFATURI DE LA PROFESIONIȘTI

Privește înainte să fotografiezi

Nu scoate imediat aparatul.

Plimbă-te în jurul clădirii.

Observă lumina, umbrele și perspectivele.

Fotografiază în mai multe momente ale zilei

Aceeași clădire poate arăta complet diferit dimineața, la apus și noaptea.

Folosește trepiedul

Nu doar pentru stabilitate.

Trepiedul te obligă să încetinești și să construiești mai atent imaginea.

Verifică marginile cadrului

Înainte de declanșare, privește fiecare colț al fotografiei.

Acolo apar adesea lucrurile nedorite.

Nu te teme de simplitate

O fotografie cu o singură formă geometrică poate fi mai puternică decât o imagine foarte încărcată.

Caută fotografia pe care ceilalți nu o văd

Dacă toată lumea fotografiază fațada principală, caută spatele clădirii.

Dacă toți fotografiază clădirea întreagă, caută un detaliu.

Dacă toți fotografiază ziua, întoarce-te seara.

Originalitatea începe atunci când încetezi să fotografiezi exact ceea ce vede toată lumea.

Carmen Murgu/Julian Ciobanu

Monica Bancila/Melanie Bliss

11. FOTOGRAFI CARE AU FĂCUT ISTORIE

Eugène Atget

Unul dintre marii pionieri ai fotografiei de arhitectură și documentare urbană.

Atget a fotografiat Parisul la începutul secolului XX, păstrând în imagini străzi, clădiri, vitrine, curți și colțuri ale orașului care aveau să se transforme sau să dispară.

Fotografiile sale au astăzi o valoare documentară extraordinară.

Ce putem învăța de la el?

Că fotografia nu trebuie să fie spectaculoasă pentru a fi importantă.

Uneori, valoarea unei imagini stă în faptul că păstrează ceea ce timpul va șterge.

Julius Shulman

Un nume esențial în fotografia de arhitectură modernă.

Shulman a devenit celebru prin imaginile sale dedicate arhitecturii moderne, în special caselor proiectate în California.

Fotografiile sale nu prezentau doar clădiri.

Ele prezentau modul în care oamenii trăiau în acele spații.

Aceasta este o lecție importantă: arhitectura nu este doar beton, sticlă și linii. Este un spațiu creat pentru oameni.

Ezra Stoller

Unul dintre cei mai importanți fotografi de arhitectură ai secolului XX.

Stoller era cunoscut pentru compozițiile sale precise și pentru modul în care fotografia arhitectura modernistă.

Imaginile sale sunt caracterizate de claritate, geometrie și control al perspectivei.

Iwan Baan

Fotograf contemporan cunoscut pentru modul în care introduce viața oamenilor în fotografia de arhitectură.

Imaginile lui demonstrează că o clădire poate fi înțeleasă mai bine atunci când este fotografiată în relație cu oamenii și mediul său.

Lecția lui: arhitectura nu există izolată de viață.

12. ȘTIAȚI…?

1.

Primele fotografii de arhitectură au fost favorizate de faptul că clădirile erau subiecte statice, ideale pentru timpii lungi de expunere ai primelor aparate fotografice.

2.

În fotografia de arhitectură, o clădire perfect verticală în imagine nu înseamnă neapărat că fotograful a ținut aparatul perfect drept. Perspectiva poate fi corectată ulterior sau controlată încă din momentul fotografierii cu un obiectiv tilt-shift.

3.

Ora albastră este una dintre perioadele preferate de fotografii de arhitectură deoarece permite echilibrarea luminii naturale cu iluminatul artificial.

4.

Un obiectiv foarte wide nu este întotdeauna cea mai bună alegere. Cu cât unghiul este mai larg, cu atât pot apărea mai multe deformări.

5.

O clădire poate fi fotografiată foarte bine chiar și într-o zi înnorată. Lumina difuză poate reduce umbrele dure și poate evidenția uniform detaliile fațadei.

6.

Fotografia de arhitectură poate avea și o importantă valoare istorică. O imagine poate deveni, în timp, documentul unei clădiri care nu mai există.

7.

Reflexia unei clădiri într-o suprafață de apă, într-o fereastră sau chiar într-o altă clădire poate crea o compoziție complet diferită.

8.

Uneori, fotografia de arhitectură este mai interesantă atunci când nu arată întreaga clădire.

9.

Arhitectura și fotografia au o relație foarte veche: încă din primele decenii ale existenței fotografiei, orașele și monumentele au fost printre cele mai fotografiate subiecte.

10.

Cea mai importantă regulă? Nu există o singură perspectivă corectă.

Fotograful poate respecta geometria perfectă sau poate folosi intenționat deformarea și unghiurile neobișnuite pentru a crea o imagine artistică.

CONCLUZIE

Fotografia de arhitectură este, în esență, un exercițiu de răbdare, precizie și observație.

Trebuie să înveți să vezi ceea ce se află în fața ta dincolo de simpla clădire.

Să vezi lumina care alunecă pe o fațadă.

Să vezi geometria unei ferestre.

Să vezi ritmul unor coloane.

Să vezi umbra unei balustrade.

Să vezi urmele timpului pe un zid vechi.

Și, mai ales, să vezi povestea locului.

Pentru că arhitectul construiește spațiul, timpul îi dă caracter, iar fotograful îi păstrează memoria.

Un proiect LCF Photo Magazine dedicat descoperirii, înțelegerii și aprofundării marilor stiluri fotografice.

Un articol de: Bajan Sorin