În lumea fotografiei, popularitatea adevărată nu se măsoară în like-uri, ci în respect, prezență și implicare. La Gala LCF, premiul pentru Popularitate a fost acordat prin votul membrilor unui om care a știut să adune, să motiveze și să creeze punți între fotografi. Din Cluj-Napoca, Eliezer Tătar este fondatorul comunității „De nebuni prin Ardeal” și unul dintre cei mai activi și apreciați membri ai Conacului Fotografilor. Un om care nu fotografiază singur, ci alături de ceilalți.
Eliezer, premiul de Popularitate este oferit prin votul comunității. Ce a însemnat pentru tine această recunoaștere?
ET: Pentru mine, acest premiu înseamnă încrederea comunității. Faptul că a venit din partea oamenilor alături de care am fotografiat și am crescut spune mai mult decât orice popularitate – spune că ceea ce construim împreună contează.
Ai fondat comunitatea „De nebuni prin Ardeal”. Cum s-a născut ideea?
ET: Ideea s-a născut din dorința de a nu fotografia singur. De a aduna oameni cu aceeași pasiune, care să iasă din rutină, să exploreze și să se bucure de fotografie fără competiție, doar cu entuziasm și prietenie. A crescut natural, din ieșiri simple, din oameni „nebuni” frumosi, care au simțit la fel.
Ce crezi că îi ține pe oameni aproape de o comunitate de fotografie, dincolo de poze și aparate?
ET: Oamenii rămân pentru legături. Dincolo de aparate și poze, contează ieșirile împreună, poveștile, sprijinul și bucuria de a împărtăși aceeași pasiune fără presiune sau comparații.
Ești foarte activ în cadrul Conacului Fotografilor. Ce te-a atras aici și ce te face să revii mereu?
ET: Mă atrage comunitatea și pasiunea oamenilor pentru fotografie. Revin mereu pentru inspirație, experiențe și legăturile pe care le creează.
Într-o vreme în care totul pare grăbit și superficial, tu pui accent pe ieșiri, dialog și spirit de gașcă. Cât de important este „mersul pe teren”, așa cum se făcea odată?
ET: „Mersul pe teren” rămâne esențial. E momentul în care te conectezi cu oamenii și locurile, în care apar prietenii și povești. Fără astfel de ieșiri, fotografia ar rămâne doar un clic pe aparat, iar comunitatea ar pierde farmecul ei adevărat.
Ce rol joacă Ardealul – locurile, oamenii, tihna – în felul tău de a fotografia și de a aduna oameni în jurul tău?
ET: Ne numim “De nebuni prin Ardeal”, dar depasim deseori granitele lui, prin urmare nu pot spune ca doar Ardealul joaca un rol in felul meu de a fotografia. De fapt toti ne-am cunoascut prin Conacul Fotografilor.
Ai observat cum fotografia poate lega oameni foarte diferiți. Ai vreo întâmplare care te-a marcat în acest sens?
ET: Da, am multe momente de acest fel, dar unul îmi rămâne mereu în minte: într-o ieșire, oameni care nu se cunoșteau deloc au început să colaboreze, să râdă și să împărtășească idei. La finalul zilei, erau deja prieteni. Fotografia are acest dar – să creeze legături dincolo de diferențe.
Ce sfat ai da unui fotograf care vrea nu doar să fie văzut, ci să conteze într-o comunitate?
ET: Să fie prezent, să împărtășească și să asculte. Să fotografieze împreună cu alții, să construiască legături și să contribuie la comunitate, nu doar să caute vizibilitate. Respectul și implicarea contează mai mult decât orice like.
Cum vezi viitorul comunităților de fotografie din România? Mai au ele forța de altădată?
ET: Cred că au încă forța de altădată, dar depinde de oameni. Comunitățile care pun accent pe prietenie, sprijin și bucuria de a fotografia împreună vor continua să crească, chiar și într-o lume mai grăbită și digitală.
La final, spune-ne: ce urmează pentru Eliezer Tătar și pentru „nebunii” din Ardeal?
ET: Urmează să continuăm să explorăm, să fotografiem și să ne bucurăm împreună. Planurile sunt simple: ieșiri, povești și pasiune comună, pentru că magia comunității noastre stă în oamenii care o fac vie.
Ai un mesaj pentru cititorii nostri?
ET: Să nu uitați să fotografiați cu sufletul și să împărtășiți pasiunea cu ceilalți. Comunitatea se construiește din oameni care se bucură împreună, iar frumosul adevărat se simte atunci când e împărtășit.
Multumim frumos pentru timpul alocat si iti dorim mult succes!
Un articol de: Bajan Sorin