Descoperim Natura Prin Fotografie, 110 pasari din Romania si din Europa

Fotografia nu este doar o arta, este un mijloc de comunicare atunci cand cuvintele mor, fotografia ne poate apropia de natura, aducand mai aproape de oameni, imagini la care nu toti au acces!

Putem redescoperi natura impreuna prin fotografie, aducand in prim plan, fauna din Romania sau din Europa!

O colectie de 110 de pasari surprinse in natura, te vor ajuta sa le recunosti mai usor in momentul intalnirii cu ele!

Stilt-ul cu gat negru, (Black – necked stilt)

Arealul natural este din coasta Californiei traieste in cea mai mare parte a vestului Statelor Unite ale Americii

Această pasăre este abundentă local în Valea San Joaquin, unde iernează de obicei.

Adulții au o lungime de aproximativ 36 cm. Au picioare lungi roz și o factură neagră lungă subțire. Sunt albi sub și au aripi și spatele negru. Coada este albă cu o bandă gri.

Foto: Bajan Sorin

Bufnița polară, (Bubo scandiacus)

Este o pasăre răpitoare care face parte din ordinul Strigiforme, familia Strigidae. Trăiește în ținuturile polare nordice de tundră. Femela este mai mare, albă cu striuri și pete negricioase. Masculul este mai mic, aproape complet de culoare albă. Prada lor constă din lemingii și alte rozătoare polare, dar și potârnici de zăpadă sau iepuri. Vânează pe lumină. Cuibărește în regiunile mlăștinoase, pe movile de pământ. Iarna, în căutarea hranei, migrează spre sud. Ca adaptare la clima rece, are penajul foarte dens și picioarele îmbrăcate în pene. Ea este totuși alba și se camuflează în zăpadă extrem de ușor și rapid.

Foto: Bajan Sorin

Chirigita cu obraz alb – Chlidonias hybridus

Penajul este gri închis, obrazul alb şi partea superioară a capului este neagră. Ciocul este roşu, spre deosebire de celelalte specii înrudite de chirighiţe. Adulţii au înfăţişare similară, dar femela este mai mică ca dimensiuni decât masculul. Lungimea corpului este de 24 – 28 cm şi o greutate de 65 – 100 g. Anvergura aripilor este de circa 57 – 70 cm.

Foto: Bajan Sorin

Cinteza, (Fringilla coelebs)

Este o pasăre migratoare de talie mică (14 – 18 cm), din famila Fringillidae. Ea este răspândită în România din ținuturile cele mai joase, ca pădurile de sălcii din delta Dunării, până în regiunile de munte cu pășuni alpine și jnepeni ajungând la altitudinea de 1.500 m deasupra n.m.. Arealul de răspândire a cintezei cuprinde regiunile din Europa, Africa de Nord și Asia de Sud Vest

Cinteza prezintă un dimorfism sexual accentuat, masculul având culoare cărămizie. Gușa pieptul și părțile laterale ale capului, târtița și restul capului sunt cenușii, și pe spate este cafeniu. Femela are penajul de culoare cafenie cu nuanțe cenușii.

Foto: Bajan Sorin

Ciocîntorsul, (Recurvirostra avosetta)

Este o specie caracteristică zonelor de ţărmuri şi coastelor marine, cu apă salmastră sau sărată. Lungimea corpului este de 42-46 cm şi are o greutate medie a corpului de 310-410 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 67-77 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Ciocul masculului este mai lung şi mai puţin curbat în sus. Penajul este o combinaţie interesantă de alb cu negru. Se hrăneşte printr-o mişcare de „cosire„ realizată cu ciocul, prinzând insecte, moluşte, crustacei, viermi, dar şi cu fragmente vegetale de la suprafaţa apei.

Foto: Bajan Sorin

Ciocănitoarea de grădină,(Dendrocopos syriacus)

Este o pasăre din familia picidelor (Picidae), de mărimea mierlei negre, de culoare tărcată, albă cu negru și roșu în regiunea subcaudală, cu ciocul cenușiu, dur, ascuțit, cu muchii longitudinale și picioare negre, degete și unghii puternice, pentru cățărat pe trunchiuri, masculul cu ceafa roșie; se hrănește cu diferite insecte, viermi, larve, pupe și ponte; în sezonul rece consumă și semințe tari, boabe; este întâlnită în mai ales în vecinătatea așezărilor omenești, în parcuri, pădurici, terenuri de cultură (livezi, grădini) cu arbori și arbuști, își face cuibul în scorburi de copaci. În România este prezentă tot timpul anului și este răspândită îndeosebi în ținuturile joase.

Foto: Bajan Sorin

Ciuful de pădure, (Asio otus)

Este o pasăre răpitoare de noapte din familia bufnițelor (Strigidae), ordinul strigiformelor (Strigiformes) , sedentară, răspândită în Europa, Asia, Africa de Nord și America de Nord. Are o mărimea de 36 cm (între guguștiuc și porumbel). Coloritul corpului pe spate este ruginiu-gălbui deschis cu desene cenușii și brune, în formă de dungi subțiri, longitudinale; abdomenul roșiatic sau ruginiu-gălbui, amestecată cu alb, cu dungi longitudinale. Ciocul este brun, iar picioarele galben-ruginii. Urechile sunt înalte și întunecate, fața este înconjurată cu penaj galben, ochii sunt mari și aurii. Trăiește în pâlcuri de păduri, câmp deschis, zone mlăștinoase, parcuri, livezi, dumbrăvi. Cuibărește în pâlcurile de păduri folosind cuiburile vechi ale altor păsări: ciori, coțofene sau cele de veveriță, rar pe pământ, la baza trunchiurilor sau în iarba înaltă. Se hrănește cu șoareci în proporție de 90%, păsări mici. Duce viață arboricolă nocturnă. Ziua nu vânează ci stă așezat lângă trunchiul vreunui arbore, în caz de pericol înălțându-se și ridicându-și urechile. Strigă numai lângă cuib, unde se aude un “hu-uu”, dar și miorlăituri, plesnituri din aripi etc. Depune 4-6 ouă la intervale de 2 zile, începând din mijlocul lui martie până la începutul lui aprilie. Ouăle sunt scurt eliptice, netede, cu pori fini, albe. Incubația durează 27-32 de zile. Clocitul este asigurat numai de femelă. Are loc o clocire pe an, iar în condiții de hrană bogată și două. Puii sunt nidicoli și sunt hrăniți de femelă cu hrana adusă de mascul.

Foto: Bajan Sorin

Codalbul, (Haliaeetus albicilla)

Este o pasăre răpitoare de zi, protejată, din ordinul falconiformelor (Falconiformes), familia Accipitridae. În România este pe cale de dispariție, fiind răspândită doar în regiunea Dunării și în Delta Dunării. Este de talie mare (80–100 cm, de mărimea unui curcan), cu corpul cafeniu, coada albă, ciocul galben puternic, lung, drept, încovoiat spre vârf și picioare galbene, la fel ca și degetele; unghii negre, mult curbate. Se hrănește cu pești, broaște, șerpi, rațe, iepuri, popândăi, hoituri. Cuibărește în arbori din vecinătatea apelor.

Foto: Bajan Sorin

Codobatura Alba, (Motacilla alba)

Este o pasăre de dimensiuni mici, din familia Motacillidelor. Trăiește pe arii extinse, în Europa, Asia și nordul Africii. Exemplarele din nordul Europei și Asiei, migrează iarna în sud, uneori până în nordul Africii, dar cele din regiunile cu climă mai blândă rămân sedentare.

Fiind o pasăre insectivoră preferă zonele cu câmp deschis, adesea lângă lacuri sau râuri. Exemplarele care trăiesc în zone urbane s-au adaptat la noul habitat.

Cuibărește în crăpăturile stâncilor, uneori pe sol, adesea chiar și pe structuri antropice.

Foto: Bajan Sorin

Cojoaica de pădure, (Certhia familiaris)

Este o pasăre insectivoră, cățărătoare, sedentară, din ordinul paseriformelor răspândită în Eurasia, inclusiv în România și Republica Moldova. În România rămâne și iarna și este răspândita aproape în toate pădurile, la șes și la munte, unde urcă până în zona coniferelor; preferă pădurile mari cu arbori bătrâni. De asemenea, în parcuri, grădini, chiar livezi, însă numai unde sunt copaci bătrâni. Cuibărește în găuri mici din arbori sau sub scoarța lor. Este o specie sedentară, iarna fiind înclinată spre eratism.

Este o pasăre mică cu o lungime de 11-14,4 cm și o greutate de 7-10 g. De culoarea scoarței copacilor, este greu de observat când se urcă în spirală pe trunchiuri, scotocind cu ciocul fin și curbat prin crăpături, în căutarea insectelor. Spatele este cafeniu cu striuri ruginii mai deschise, iar partea ventrală a corpului este în întregime albă. Deasupra ochiului are o sprânceană (dunga supraciliară) albă, vizibilă. Fruntea și creștetul capului cu multe pete; rahisul acestora albicios. Ciocul fin și arcuit. Gheara degetului posterior este mai lungă de 8–10 mm.

Foto: Bajan Sorin

Corcodelul cu gât roşu,(Podiceps grisegena)

Este o pasare ce are ca habitat preferat lacuri și bălți interioare cu vegetație palustră relativ abundentă, în special în sezonul de cuibărit, iar iarna poate fi observat pe lacuri sau golfuri cu suprafață mai mare de apă.

De obicei ziua stă în desișuri, iar spre seară pe luciul de apă. Pe uscat iese rar și se mișcă greu, iar pentru a se ridica în zbor de pe apă trebuie să-și ia avânt fugind pe apă. Nu poate zbura de la nivelul solului.

Foto: Bajan Sorin

Corcodelul mare, (Podiceps cristatus)

Cel mai mare corcodel din Europa şi nordul Africii, corcodelul mare este faimos pentru paradele sale de curtare uimitor de elaborate, care implică posturi ritualizate complexe, scufundări şi scuturat din cap; în timpul paradelor, creasta stă ridicată şi vârfurile penelor mărite.

Această pasăre elegantă se deosebește printr-o creastă neagră decorativă pe creștetul capului şi pene alungite negre şi castanii pe lângă cioc. Părinții fac cu schimbul pentru a-şi duce puii pe spate şi a-i hrăni. Fiecare părinte preferă un anume pui şi, ca atare, se ocupă aproape exclusiv de acesta.

https://infoanimale.net/corcodelul-mare/

Foto: Bajan Sorin

Corcodelul mic, (Tachybaptus ruficollis)

Cunoscut și sub denumirea de corcodel pitic, este cel mai mic membru al ordinului Podicipediformes din zona Europei. Este o pasăre de baltă, cu o lungime între 23 și 29 cm.

Foto: Bajan Sorin

Cormoranul Mare, (Phalacrocoracidae)

Este des intalnit pe tot cursul Dunarii, mai ales in zonele unde aceasta formeaza balti de revarsare. Cea mai mare concentratie de cormorani este intalnita in zona Deltei Dunarii.

Penajul este negru stralucitor. Pe burta si pe piept, penele dese si marunte au reflexii albastrii metalice. In zona obrajilor si soldurilor apar zone cu pete albe. Pe spate si pe aripi, penele sunt bine diferentiate, asemenea solzilor.

Ambii parteneri naparlesc in Decembrie si capata un penaj foarte frumos, dar care naparleste din nou in mijlocul verii.

Ciocul este puternic, incovoiat, alb pe partea inferioara si negru pe partea superioara, cu nuante de galben spre baza. Varful este indoit in jos, ca un carlig.

Orificiile nazale nu sunt vizibile, iar cavitatea nazala este aproape inexistenta. Aceste carasteristici impiedica apa sa patrunda in aparatul respirator atunci cand pasarea isi cufunda capul in apa.

Foto: Bajan Sorin

Dumbrăveanca, (Coracias garrulus)

Dumbrăveanca preferă luminișurile de la liziera pădurilor ca și pășunile sau fânețele unde trăiesc de obicei un număr mare de insecte. În prezent poate fi întâlnită și în parcurile mai mari. Pasărea are cuibul în apropierea apelor unde sapă galerii în malurile din argilă, gresie sau loess. În lipsa hranei se apropie și de așezările omenești. Este o pasăre activă ziua, hrana principală a ei o constituie insectele (păduchi de plante, gândaci, libelule, lăcuste, urechelnițe), amfibii reptile mici pe care le pândesc, numai în timpul migrației consumă și vegetale (în special fructe).

La sosirea anotimpului rece păsările migrează spre sud în regiunile din sud sau sud-estul Africii iernând în regiunile de deșert, semideșert, savană din Sahel, țări ca Somalia Efectivul de păsări este apreciat la ca. 200.000 de perechi, numărul lor a scăzut rapid prin aniii 1970.

Foto: Bajan Sorin

Egreta Mică, (Ardea garzetta)

Este o pasăre de baltă care face parte din genul Egretta, familia Ardeidae, ordinul Ciconiiformes.

Preferă habitatele mlăștinoase presărate cu zone de copaci, de obicei sălcii, dar și deltele care au zone întinse de stuf dens unde își construiesc cuiburile din crengi și stuf. Se hrănește în ape putin adânci și liniștite, unde stau la pândă și vânează pești mici, amfibieni, insecte și moluște.

Foto: Bajan Sorin

Erete de stuf – Circus aeruginosus

(48-56 cm) Specie ce prezinta cioc masiv, inconvoiat, ascutit si puternic. Curbura maxilarului se inconvoaie inca de la baza ciocului, formand un semicerc neintrerupt pana la varf. Degete prevazute cu ghiare ascutite si foarte puternice. Masculul adult are penajul brun-roşcat, cu aripi şi coada cenuşii. Masculul juvenil are penajul brun, aripi cenusii mai deschise la culoare cu putin alb pe partea inferioara si coada cenusie. Femela adulta are penajul brun fata de cea juvenila ce are penaj brun negricios. Femelele depasesc in talie masculii.

https://www.info-delta.ro

Fazanul, (Phasianus colchicus)

Fazanul este originar din Asia. Denumirea științifică (Phasanius colchicus) are o legătură directă cu zona de proveniență și de răspândire a fazanului.

Masculul are o coadă lungă bifurcată, iar penajul sau bogat si auriu cu pene pestrițe alb cu negru, sau galben cu cenușiu. Capul este albăstrui cu reflexe verzui. Femela are penajul de culori mai spălăcite de nuanțe galben cu cenușiu. În prezent se cunosc ca. 30 de rase, toate fiind păsări active ziua, trăind pe câmpuri cu terenuri cultivate, unde consumă de obicei o hrană de natură vegetală, iar noaptea se retrag în pădure dormind în arbori. Este o pasăre poligamă (un cocoș având 5 -6 găini), sedentară, care nu migrează iarna ci numai în căutare de hrană. Femela depune în cuib 8 – 15 ouă verzui sau brune pe care le clocește din aprilie până în iunie timp de 24 de zile pe un sol cu ierburi. Pentru a menține constant efectivul de păsări există în prezent crescătorii de fazani, puii eclozând în incubatoare.

Gaița

„Gaița albastră” sau Matiaș (Garrulus glandarius) este o pasăre din familia corbului (Corvidae).

Gaița este o pasăre de mărime mijlocie (32 – 35 cm) având o greutate de ca. 170 g. Penajul gaiței este cenușiu-roșcat, aripile având culoare pestriță de un albastru deschis punctat cu negru. Ea poate imita glasul unor păsări din pădure sau alte sunete percepute de pasăre. În caz de pericol, atenționează alte animale prin strigăte de alarmă.

Pasărea consumă începând de la hrană de natură animală (pui de pasăre, ouă) până la semințe, fructe, insecte și larvele acestora. Semințele le depozitează ca rezervă pentru iarnă în scorburi sau sub scoarța copacilor, acest obicei al lor contribuind la răspândirea unor specii de plante.

Foto: Bajan Sorin

Găinușa de baltă sau corla,(Gallinula chloropus)

Este o pasăre semiacvatică migratoare din familia ralide de mărimea unui porumbel sălbatic cu penajul negru-cenușiu, cu o dungă albă pe părțile laterale ale corpului și cu o pată albă sub coadă. Picioarele sunt galben-verzui, fruntea și baza ciocului sunt roșii, vârful ciocului este însă galben. Masculul și femela seamăna foarte bine. Lungimea corpului este de 30-38 de centimetri, anvergura aripilor de 50-55 cm, iar greutatea medie de 320 de grame.

Foto: Bajan Sorin

Gârlița mare, (Anser albifrons)

Gârlița mare este o specie de gâscă de talie mare. Penajul este în majoritate gri cu maroniu și are o pată albă care înconjoară baza ciocului rozaliu. Coada este închisă la culoare cu o dunga alba la vârf. Pieptul este mai deschis la culoare iar pe abdomen are pete negre mari (la juvenili pieptul este nemarcat). Picioarele sunt de culoare portocalie. Lungimea corpului este de 64-78 cm și are o greutate medie de 1800-3600 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 130-160 cm.

Foto: Bajan Sorin

Graurul, ( Sturnus vulgaris)

Este o pasăre din familia Sturnidae. Originari din Eurasia și Africa, graurii au fost răspândiți de către om pe celelalte continente. Graurii au între 15 și 30 cm, au culori închise cu luciu metalizat și se hrănesc cu insecte și fructe.

Pasarea graur este una calatoare, aceasta isi petrece o mare parte din timp pe teritoriul tarii noastra, stationand de la inceputul primaverii pana la sfarsitul toamnei.

Aceasta pasare este foarte usor adaptabila, dar prefera zonele de campie, indiferent daca sunt cultivate sau nu. De asemenea, padurile si zonele periurbane pot reprezenta un mediu propice pentru dezvoltarea lor. Graurii patrund fara jena si in localitati pentru a cauta hrana si adapost.

Desi, initial, graurele se hranea doar cu insecte si fructe, dieta lui s-a diversificat atat de mult incat acum este considerata o pasare omnivora. Coprul acestuia este de dimensiuni mici, in jur de 20 cm, si are o greutate de aproximativ 100g. Coada este scurta, ciocul este lung negru sau galben si ascutit, iar picioarele au o culoare rozalie.

https://www.pestmag.ro

Foto: Bajan Sorin

Huhurezul mic, (Strix aluco)

este cunoscut în toatǎ Europa; culoarea penajului variazǎ de la cenușiu la brun-roșcat. Este un vânǎtor iscusit, plonjeazǎ silențios asupra victimei; poate prinde liliacul și în zbor. Huhurezul Mic (Strix aluco)

În Europa Centralǎ și de Est îl întâlnim în pǎdurile mixte, dese, ce îi oferǎ suficienți copaci bǎtrâni și scorburoși. Apare și în parcuri, cimitire, chiar și în orașe, uneori putând fi observat pe acoperișurile caselor. Preferǎ marginea pǎdurilor de brad, deoarece spre centrul acestora nu gǎsește destulǎ hranǎ și nici suficiente scorburi. Se pare cǎ apare mai frecvent în zonele cu surse de apǎ, unde lǎstǎrișul rǎrește pǎdurea.

Lungimea: 37-39 centimetri Greutatea corporala: 360-650 grame Anvergura aripilor: 94-104 centimetri

Foto: Bajan Sorin

King Vulture, (Sarcoramphus papa)

Este o pasăre mare, raspandita în America Centrală și de Sud. Este membru al familiei de vulturi din Lumea Nouă Cathartidae. Acest vultur trăiește cu precădere în pădurile tropicale de jos și se întind din sudul Mexicului până în nordul Argentinei. Este singurul membru supraviețuitor al genului Sarcoramphus.

Foto: Bajan Sorin

Lăcarul de stuf, (Acrocephalus scirpaceus)

Ocupă habitatele cu stufăriș vechi, de-a lungul lacurilor, râurilor, mlaștinilor și canalelor, deseori procurându-și hrana din habitatele deschise cu tufăriș din apropierea acestora. Rar apare și pe terenurile agricole.

Își procură hrana de pe vegetație sau din aer, pe teritoriile din jurul cuibului; ocazional iese la vânătoare pe terenurile agricole sau în tufărișurile din apropiere. Consumă insecte și larvele lor, mai ales diptere și păduchi de frunze, dar și păianjeni, viermi sau melci. Ocazional alege și hrana vegetală (fructe, semințe și flori).

Foto: Bajan Sorin

**26. Lebăda de vară, (Cygnus olor)**

Este o pasăre migratoare sau sedentară din ordinul anzeriformelor (Anseriformes), familia anatidelor (Anatidae) cu o talie foarte mare (lungime 125–160 cm, greutate 6,6–15,0 kg) răspândita în mlaștini, bălți, lacuri cu vegetație bogată (stuf, papură etc.) din nordul și centrul Eurasiei, Turcia, Balcani și din America de Nord. Se recunoaște după culoarea albă, gâtul unduit în S când lebăda înoată, ciocul roșu-portocaliu cu un cucui negru pe frunte (la baza ciocului), picioarele negre și obiceiul de a-și arcui aripile deasupra spinării (mai ales masculul). Nu cântă, însă în zbor aripile produc un vâjâit muzical care se aude de departe. Se hrănește cu plante, rădăcini, semințe de ierburi, viermi, insecte, moluște, uneori și pești mici. În România este prezentă în sezonul cald în Delta Dunării, complexul lagunar Razim-Sinoie și unele bălți mari din ținuturile joase; iarna migrează spre sudul Mării Caspice, Delta Nilului și estul Mării Negre ori în preajma bălților neînghețate din interiorul României, unde iernează și unele populații nordice. În Republica Moldova cuibărește într-un număr mic în bălțile din sudul republicii și în unele lacuri din zona centrală.

Foto: Bajan Sorin

**27. Lișița,(Fulica atra)**

Este o pasăre acvatică migratoare din familia ralide care cuibărește în regiunile temperate și calde din Europa, Asia, Africa de Nord, India, Australia, Noua Zeelandă, Noua Guinee. Este comună pe lângă lacurile și iazurile de la altitudini joase, cu vegetație abundentă. În România și Republica Moldova este prezentă aproape în toate bălțile cu stuf și cu papură. Toamna migrează pentru iernare în vestul Europei și în ținuturile din jurul Mării Mediterane; populațiile din sud-estul arealului de cuibărit iernează în sudul și estul Asiei. Migrează în timpul nopții, plecă spre zonele de iernat prin septembrie, iar călătoria de întoarcere începe prin luna februarie. Este de mărimea unei rațe. Lungimea corpului este de 36-43 cm, anvergura aripilor de 65-75 cm, iar greutatea medie de 800 g. Longevitatea maximă cunoscută este de 20 ani. Are penajul de culoare cenușie-neagră, fruntea și ciocul albe, capul și gâtul negre. Picioarele sunt verzi, cu nuanțe portocalii în partea de sus; degetele și palmatura acestora cenușii. Degetele picioarelor nu au membrane interdigitale, însă sunt înzestrate cu lobi laterali, adaptate la deplasarea pe substrat moale. Sexele nu se pot diferenția (nu prezintă dimorfism sexual), însă femelele au o greutatea mai mică. Se hrănește în principal cu vegetale acvatice: frunze, muguri, vârfuri proaspete de ierburi, semințe de buruieni acvatice, mai rar cu insecte acvatice și larvele lor, moluște, peștișori, mormoloci. Înoată foarte bine și se cufundă frecvent în apă după hrană. Deși se înalță greu de pe apă, bătând pe distanțe mari apa cu picioarele, după ce ajunge în aer poate parcurge, cu ușurință, distanțe foarte mari. Un exemplar de lișiță a parcurs în timpul migrației 730 km în 48 ore. Când înoată are aceleași mișcări de ridicare ritmică a capului ca și la găinușa de baltă.

Foto: Bajan Sorin

28. Lopătarul, (Platalea leucorodia)

Lopătarul are penajul de culoare albă cu nuanțe gălbui portocalii pe piept și pe cap. Pe ceafă are un moț format din pene mai lungi, care ,când este iritat se ridică în formă de evantai. Este o pasăre de talie mare atingând înălțimea de 80 de cm. Picioarele sunt lungi de culoare neagră, ciocul lung care este lățit la vârf, la tineret este de culoare galbenă, iar la adulți devine de culoare neagră, numai vârful ciocului rămâne galben.

Foto: Bajan Sorin

**29. Mierla, (Turdus merula)**

este o pasăre cântătoare care este răspândită în Europa, Asia, Africa de Nord, Australia și Noua Zeelandă. Ea se hrănește în special cu hrană de origine animală, dar consumă în funcție de anotimp și unele fructe și semințe vegetale. Mierla este clasificată după culoarea penajului sau după dimensiunea corpului.

Astfel se poate aminti „mierla neagră” (Turdus merula merula), la care masculul are culoarea neagră ciocul galben și ochelari (inel în jurul ochilor) portocalii.

Foto: Bajan Sorin

30. Muscar negru, ( Ficedula hypoleuca )

Muscarul negru ( Ficedula hypoleuca ) este o pasare mica care poate fi intalnita in toata Europa. Prefera padurile de foioase insa poate fin intalnit si in gradini si in parcurile din orase.

Masculul este negru pe spate si alb pe burta si poate fi diferentiat de muscarul gulerat prin lipsa gulerului alb. Femela este cenusie pe spate si alba pe burta. Ochii sunt negri, la fel ca picioarele si ciocul. Lungimea muscarului gulerat este de 12-13 cm, deschiderea aripilor de 21 -24 cm si greutatea de 12 – 15 g.

Muscarul negru se hraneste cu insectele pe care le gaseste pe crengi, frunze si pe sol. Mai rar se hraneste si cu fructe de padure.

http://www.animale-salbatice.ro

Foto: Bajan Sorin

**31. Nagâțul, (Vanellus vanellus)**

Este o pasăre migratoare din familia Charadriidae. Este o pasăre reprezentativă pentru regiunile de câmpie și de pășune din Europa Africa de Nord și Asia. Mai demult, ouăle păsărilor puteau fi găsite pe listele de bucate, fiind adevărate delicatese, dar azi culegerea lor în Europa este interzisă.

În România păsările cuibăresc frecvent pe lângă regiuni de baltă. Ele preferă regiunile joase, deschise, de câmpie și smârcuri. Sunt păsări monogame. Teritoriul cuibului este apărat cu înverșunare de mascul. Ponta este depusă în lunile aprilie, mai fiind alcătuită din 3 – 4 ouă verzui cu puncte întunecate. Clocesc ambii părinți, iar puii eclozează la circa 26 – 27 de zile. Iarna păsările migrează spre Asia de Sud și spre bazinul mediteran.

Foto: Bajan Sorin

32. Păunul Alb, (Pavo)

Sunt un gen de păsări galiforme din familia fazanului, Phasianidae, format din două specii: Pavo cristatus și Pavo muticus.^[1] O specie înrudită trăiește în pădurile tropicale din Africa (Afropavo congensis – păunul de Congo sau mbulu).

Păunii sunt binecunoscuți pentru coada extravagantă a masculului folosită în procesul de curtare a femelei. Masculul este numit păun iar femela păuniță. Femela este de culoare maro cu tonuri gri, puii fiind gălbui spre maro cu pete întunecate. Prezintă un puternic dimorfism sexual. Datorită penajului bogat masculul poate zbura cu greutate, doar distanțe scurte, refugiindu-se în copaci de către prădători.

**33. Pelicanul comun, (Pelecanus onocrotalus)**

Este o pasăre mare, migratoare, ihtiofagă, cu penaj alb, marginea aripilor neagră și cu un cioc lung și încovoiat la vârf și un sac (pungă) de piele galbenă și elastică sub maxilarul inferior în care adună peștii cu care se hrănește; este bun înotător și zboară cu ușurință pe distanțe lungi; trăiește în colonii în stufăriș din sud-estul Europei (majoritatea în Delta Dunării) până în estul Mongoliei și Africa. Este o specie rară, ocrotită la nivel internațional, fiind inclusă în Cartea Roșie și o specie-simbol pentru Delta Dunării.

Foto: Bajan Sorin

**34. Pelicanul creț, (Pelecanus crispus)**

Inrudit cu pelicanul comun, este prezent in Delta Dunarii in efective mult mai mici,insa se poate vedea fara probleme in unele zone cum ar fi lacurile mari din nord sau in apropierea marii. Cuibareste pe plauri, uneori impreuna cu pelicanul comun, cuibul fiind asemator cu al acestuia.

Are un penaj alb cenusiu (alb roziu la pelicanul comun), penele de pe ceafa ondulate, ochii deschisi la culoare (rosii la pelicanul comun), in zbor fara contrastul puternic de pe aripa inferioara, aceasta fiind uniform gri cenusie cu varfurile negre. In penaj nuptial (ianuarie –februarie) ciocul este rosu portocalui iar penele ondulate de pe ceafa sunt mai mari. Juvenilul se deosebeste de adult prin griul deschis de pe aripi si spate iar fata de juvenilul de pelican comun prin coloritul general mai deschis si dimensiunile putin mai mari.

Foto: Bajan Sorin

**35. Pescărașul albastru, (Alcedo atthis)**

Cunoscut și ca Ivan Pescarul, este o pasăre care face parte din familia Alcedinidae reprezentată printr-o singură specie în Europa Centrală. Arealul lui de răspândire este Europa, Asia și Africa de Nord. Pasărea trăiește pe malul apelor curgătoare repezi sau a celor stătătoare cu apa clară unde trăiesc pești. Hrana principală sunt peștii mici, insectele acvatice, larvele acestora dar și crustaceii mici și mormolocii. În ultimul timp, efectivul de păsări s-a refăcut după o perioadă în care această pasăre era o specie periclitată.

Foto: Bajan Sorin

**36. Pescărelul Negru sau Mierla de apă, (Cinclus cinclus)**

Este o pasăre din ordinul paseriformelor (Passeriformes), familia cinclidelor (Cinclidae) cu o mărimea de 17–20 cm, brună-negricioasă pe spate cu o pată albă, mare pe piept și gușă, cu coadă scurtă și ridicată în sus,care trăiește pe lângă râurile de munte și se hrănește larve acvatice și alevini de pești.

Are o lungime de 17–20 cm (între vrabie și mierla neagră), masculul are o greutate 53-76 g, femela 46-72 g. Coloritul este cafeniu închis (sau negru-cenușiu) pe partea superioară; are o pată albă, mare pe piept și gușă; abdomenul este cafeniu închis sau brun-roșcat în funcție de rasă, partea de jos a abdomenului este cafeniu închis. Unele rase asiatice au partea inferioară mare, albă. Ciocul este drept, negru-albăstrui. Picioarele sunt plumburii.

37. Pescarusul razator (Larus ridibundus)

Iarna, pescarusul razator poate fi gasit intr-o mare varietate de habitate, inclusiv in apropierea fermelor sau parcurilor. In Romania, pescarusul razator este specia cea mai des intalnita si cu cea mai mare arie de raspandire.

Penajul pescarusului razator este diferit in functie de anotimp. Vara, adultul are capul cafeniu inchis, partea inferioara este alba, aripile sunt cenusiu deschis cu varful penelor negru cu alb. Restul corpului este argintiu pe spate si alb pe burta. Iarna, capul devine alb, cu un punct negricios in spatele ochilor.

Ciocul si picioarele sunt rosiatice vara. Iarna, picioarele sunt rozalii, iar ciocul are o pata neagra in varf.

Cuibareste in colonii si, cel mai adesea, aceasta specie este vazuta in stoluri.

Lungime: aproximativ 35-39 cm.

Anvergura aripilor: 86-99 cm.

Greutate: 250-350 grame.

Alimentatie: pescarusul razator este o specie oportunista cand vine vorba despre hrana, care este extrem de variata, de la insecte la viermi, pesti, hoituri si gunoaie menajere. La inceputul primaverii, cand baltile sunt inghetate, se aduna pe langa rauri mai mari si patrund pana in zonele locuite unde se lasa hraniti de trecatori.

Foto: Bajan Sorin

38. Pescarus argintiu, (Larus argentatus)

Specie sedentara, prezenta la noi in tara pe toata perioada anului, ce s-a adaptat chiar si la conditiile urbane.

Coloritul spatelui si a aripilor este argintiu, cu varfurile aripilor negre, in rest corpul este alb. Aripile au o anvergura de 150 cm. Ciocul este de culoare galbena, avand o pata rosie aproape de varf. La exemplarele imature aripile un colorit de alb si brun, partea ventrala a corpului alba, ciocul brun deschis. Se hraneste cu pesti, crustacee, scoici, dar si cu resturi menajere

https://www.info-delta.ro

Foto: Bajan Sorin

39. Pescarusul cu picioare galbene, ( Larus michahellis )

Este o pasare sedentara intalnita in apropierea baltilor si a lacurilor si de-a lungul litoralului. Este adaptata foarte bine si habitatului urban unde profita de abundenta hranei. Mult timp a fost considerata o subspecie a pescarusului argintiu care este specific zonei nordice a Europei. Cu acesta se aseamana foarte mult la infatisare si de aici au aparut si multele controverse si confuzii. In Romania sunt si carti de specialitate unde specia este prezentata ca fiind Larus argentatus, adica pescarusul argintiu iar in mediul online pescarusul cu picioare galbene este aproape inexistent si prezentat ca fiind pescarusul argintiu. Exista si o subspecie a pescarusului cu picioare galbene

Foto: Bajan Sorin

40. Pinguinul african, (Spheniscus demersus)

Cunoscut și sub denumirea de pinguinul din Cape, și pinguinul din Africa de Sud, este o specie de pinguin limitată în apele sud-Africane.

Foto: Bajan Sorin

**41. Pițigoiul Mare (Paridae)**

este o familie de păsări arboricole insectivore paseriforme larg răspândite în Eurasia, America de Nord, Africa. Preferă pădurile, parcurile, livezile și grădinile cu pomi fructiferi, și numai puține trăiesc prin tufișuri. De obicei sunt sedentare, dar unele specii se deplasează spre sud sau vest în unii ani. În afara perioadei de cuibărit, adeseori formează stoluri mixte, hoinărind din loc în loc, asociindu-se uneori și cu țicleni, cojoaice și aușei. Sunt păsări vioaie, veșnic în mișcare. Au talie mică de 9-21 cm., corpul sferic, acoperit cu penaj des și moale, cu picioare și unghii puternice, care le permit cățăratul pe arbori. Ciocul este conic, subțire. Sexele sunt asemănătoare, iar juvenilii destul de asemănători cu adulții. Pițigoii nu-și clădesc singuri cuibul, ci cuibăresc în scorburi de arbori, în crăpături de stânci și de ziduri sau în cuiburi părăsite de alte păsări. Cuibăresc cu încredere în cuiburile artificiale ce li se pun la dispoziție. Pițigoii sunt păsări prolifice depunând multe ouă, uneori câte 15-16 ouă într-o pontă. Adesea depun 2 ponte pe an. Ouăle sunt clocite de femelă, puii sunt hrăniți de ambii părinți. Hrana este formată din insecte, larve, pupe sau ouă de insecte, pe care le culeg de pe ramuri, frunze, trunchiuri, fapt pentru care iau cele mai diverse poziții în cățăratul lor. Iarna consumă și boabe de semințe; unele specii fac în acest scop provizii pentru sezonul rece. Prin regimul lor de hrană, sunt păsări folositoare omului, în preajma căruia trăiesc. Familia paridelor include 14 genuri și 60 specii. În România au fost înregistrate 8 specii: pițigoiul albastru, pițigoiul azuriu, pițigoiul moțat, pițigoiul mare, pițigoiul de brădet, pițigoiul de livadă, pițigoiul de munte, pițigoiul sur, iar în Republica Moldova 6 specii: pițigoiul mare, pițigoiul de brădet, pițigoiul albastru, pițigoiul sur, pițigoiul de munte, pițigoiul moțat. Speciile din alte 3 familii de păsări sunt numite tot pițigoi: pițigoiul pungar sau boicușul (familia Remizidae), pițigoiul codat (familia Aegithalidae), pițigoiul de stuf

Foto: Bajan Sorin

**42. Pițigoiul albastru, (Cyanistes caeruleus, sin. Parus caeruleus)**

este o pasăre mică sedentară din familia paridelor, care cuibărește în Europa, inclusiv în România și Republica Moldova, și Orientul Apropiat. Este o specie foarte răspândită în păduri de foioase până la altitudini ce depășesc 1000 m, nu evită nici pădurile mixte, grădinile, livezile și parcurile din interiorul localităților. Este sedentară dar hoinărește toamna și iarna. Nouă subspecii sunt recunoscute. În România și Republica Moldova cuibărește subspecia Cyanistes caeruleus caeruleus. În România populația este stabilă, iar efectivul speciei a fost estimat la 750.000-1.500.000 de perechi cuibăritoare. Populația din Republica Moldova este estimată la 35.000-40.000 de perechi cuibăritoare. Este o pasăre de talie mică, are o lungime de 11-12 cm, și o greutate de 7,5-14,7 g. Atinge în libertate longevitatea maximă de 14 ani și 6 luni. Ambele sexe prezintă colorit identic. Penajul de pe creștetului capului, aripi și coadă este albastru, iar restul spatelui verzui-măsliniu. Supraalare mari tivite pe vârfuri cu alb, formează o dungă alară albă transversală îngustă. Fruntea, sprânceana, partea superioară a cefei, obrajii și regiunea auriculară sunt albe. Centrul cefei și mantaua superioară albastru-închise. Bărbia și partea inferioară a gâtului sunt negre. O dungă negru-albăstruie se întinde de la baza mandibulei peste ochi până la ceafă, separând sprânceana albă de obraz, această dungă coboară apoi în spatele regiunii auriculare până la partea inferioară neagră a gâtului (formând un guler) și limitează din spate obrajii albi. Partea dedesubt galbenă; mijlocul abdomenului poate fi albicios, în centrul pieptului poate fi o linie negricioasă. Este o specie insectivoră în perioada caldă a anului, consumând diverse insecte și păianjeni, pe care îi colectează în coroana arborilor, atârnând cu capul în jos pe ramuri subțiri; toamna și iarna se hrănește cu semințe, fructe și pomușoare, fiind și un vizitator comun la hrănitoarele de păsări. Pițigoiul albastru este o specie monogamă. Masculii pot fi poligami, având mai multe partenere în același teritoriu. Cuibul și-l instalează în diferite scorburi existente în copacii bătrâni, preferând mai ales arbori ce se află în apropierea unor cursuri de apă sau lacuri. Cuibul este construit din mușchi, frunze uscate, păr de animale, lână, pene, și este căptușit cu material mai fin. Poate ocupă cuiburi artificiale. Ponta este depusă în aprilie-mai și este formată din 7-8 ouă, a căror clocit durează 14 zile. Adesea se întâlnesc ponte mai mari, de 15-18 ouă, care provin de la două sau chiar mai multe femele.

Foto: Bajan Sorin

43. Presura de stuf (emberizide)

Este o specie cu răspândire largă, cuibărește prin Europa de Vest și trăiește în întinderile de stuf din apropierea lacurilor, mlaștinilor și a câmpurilor umede.

Lungimea corpului este de 15-16 centimetri. În timp de vară masculul are capul negru cu guler alb, pântecul este alb, iar spatele se aseamănă cu penajul vrabiei. În timp de iarnă masculul se aseamănă cu femela, capul fiind negru sau gri iar gulerul alb – rămâne vizibil.

Cuibul este construit de femelă în stuf sau pe pământ în vegetație densă

Populația globală este estimată la 29-130 milioane de reprezentanți. În România cuibăresc aproximativ 580000-745000 de perechi.

Foto: Bajan Sorin

44. Prigoria (Merops apiaster)

este o pasăre migratoare, zveltă, din familia meropidelor (Meropidae), ordinul coraciiformelor (Coraciiformes) răspândită în mare parte a Europei, nordul Africii, de mărimea unei turturele, viu colorată cu capul și spatele cafenii, bărbia galbenă, pieptul albastru, coada verde, aripile galben, cafeniu și verde, cu ciocul lung, subțire, ascuțit și ușor curbat în jos și cu coada lungă și ascuțită, care trăiește prin malurile lutoase ale unor ape și se hrănește în zbor mai ales cu viespi și cu albine. În România este oaspete de vară (mai-august). Iernează în Sudul Africii.

Merops apiaster (Prigoria) este o specie de pasare inclusă în Anexa 4 B (SPECII DE INTERES NAȚIONAL, Specii de animale și de plante care necesită o protecție strictă) din Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

Foto: Bajan Sorin

45. Rața cu ciuf (Netta rufina)

Este o specie de rață scufundătoare de mărime mare specifică sudului și vestului Europei, dar este întâlnită și în Asia Centrală. Atinge 55 cm lungime, are 85-90 cm anvergura aripilor și o greutate de până la 1 kg. ^[2] În România este oaspete de vară.

Masculul are capul roșu și trupul negru, cu alb pe aripi, iar femela are un penaj brun-cenușiu șters. Prin luna mai depune șase până la zece ouă mari, pe care le clocește numai femela timp de 4 săptămâni. Cuibul este așezat pe un loc uscat.

Foto: Bajan Sorin

46. Rață mare (Anas platyrhynchos)

(cunoscută sub denumirea comună de rață mare) este o specie de păsări anseriforme din familia Anatidae. Poate fi întâlnită în zonele temperată și subtropicală din Americi, Europa, Asia și Africa de Nord, dar și în Noua Zeelandă și Australia, unde a fost introdusă de om.

Foto: Bajan Sorin

47. Rața moțată, (Aythya fuligula)

Este o specie de rață scufundătoare de mărime medie.

Lungimea ratei moțate este de 40-47 cm, anvergura aripilor de 65-75 cm iar greutatea de 0,5 – 1 kg.^[2] Este o pasăre migratoare ce cuibărește în Europa și Asia, și care iernează în jurul Mediteranei, din Africa până în Etiopia, China, India și Filipine. În România, mai ales în Dobrogea, este oaspete de iarnă.

Rățoiul este negru cu flancurile albe și cu un moț de pene, iar rața are un colorit mai brun și nu prezintă moț. Depune 6 până la 14 ouă în perioada mai-iunie într-o gaură din sol, lângă apă, sub vegetație. Bobocii ies după 24 de zile de clocit și sunt acoperiți cu un puf brun-negricios, cu pete galbene pe abdomen.

Foto: Bajan Sorin

48. The scarlet ibis, (Eudocimus ruber)

Este o specie de ibis din familia păsărilor Threskiornithidae. Locuiește în America de Sud tropicală și în insule din Caraibe.

Este una dintre cele două păsări naționale din Trinidad și Tobago.

Foto: Bajan Sorin

49. Stârcul cenușiu, (Ardea cinerea)

Trăiește în regiunile cu climă blândă din Europa, Asia, ca și în din sudul Africii cu excepția regiunii de coastă din sudul Namibiei. În regiunile lipsite de îngheț este sedentar, numai în regiunile mai reci unde iarna îngheață apele este o pasăre migratoare. Stârcul cenușiu preferă regiunile de baltă care sunt înconjurate de vegetație. În ultimul timp se apropie de zonele urbane, putând fi văzut în parcurile cu lacuri.

Stârcul cenușiu (90 cm) este cu ceva mai mic ca o barză. Penajul pe cap este alb, el fiind împodobit de un moț negru; pe gât și spate este cenușiu cu dungi albe. Ochii sunt înconjurați de un inel negru. Deschiderea aripilor la cocor atinge 1,70 m – la stârc încă nu știm cât. Zborul lui este lin planat cu bătăi rare din aripi. În zbor capul este tras înapoi, gâtul formând o buclă în formă de S. În timpul zborului pasărea emite sunete caracteristice.

Foto: Bajan Sorin

50. Starc galben, (Ardeola ralloides)

Specie amenintata pe scara globala, prezenta in Romania ca oaspete de vara indeosebi in Delta Dunarii.

(40 – 49 cm). Culoarea penajului este in general galbui spre rosiatic, abdomenul albicios, spatele prezinta dungi longitudinale negre – cafenii pe un fond al coloristicii penajului galben – cafeniu. Picioarele sunt verzui.

Foto: Bajan Sorin

51. Stârcul de noapte, (Nycticorax nycticorax)

Este o specie din familia stârcilor (Ardeidae) și aparține ordinului păsărilor picioroange (Ciconiiformes).

Stârcul de noapte este întâlnit în toata lumea, în afară de Australasia. Acesta era inițial foarte răspândit și în Europa Centrală, dar acum se întâlnește doar în sudul și estul acesteia, în perioada de cuibărit și de vară.

Stârcii de noapte ating între 58 și 65 cm și cântăresc între 727 și 1014 g. Femelele sunt, de obicei, mai mici și au în timpul reproducerii au smocul de pene mai mic decât masculii. Stârcii de noapte au un corp cu gâtul și picioarele mai scurte.

Penajul exemplarelor adulte este gri, negru și alb. Boneta este neagră. Spatele și șoldurile sunt, de asemenea, negre, burta fiind gri deschis până la alb. În rest, trunchiul și aripile sunt gri- cenușii. Fruntea și fața sunt albe, iar în locurile unde aceasta este fără pene, pielița este verde-gălbuie. Ciocul este negrul, irisul este roșu. Picioarele adulților sunt de-un verde-gălbui pal.

Foto: Bajan Sorin

52. Stârcul roșu, (Ardea purpurea)

Stârcul roșu are o lungime a corpului de la 70 până la 90 cm (cu gâtul întins) și o anvergură a aripilor de la 107 până la 143 cm. Este mai mic decât stârcul cenușiu, căruia i se aseamănă în zbor, dar se deosebește de el prin colorit și prin degetele de la picioare mai lungi. Picioarele și ciocul mai subțire și mai puțin asemănător cu o suliță sunt de un galben mat iar creasta ciocului este închisă la culoare, baza părții superioare a ciocului fiind deschisă. Capul este mai mic și mai plat decât la stârcul cenușiu. Irisul este galben.

Partea de la cap la gât este roșu-maronie iar pe gât se găsesc dungi negre. Partea superioară a corpului este gri-închis, elitrele având în special la mascul un ton albastru-violet. Stârcul își ține capul în formă de S în zbor. Frecvența datului din aripi este mai mare decât la stârcul cenușiu.

Stârcul roșu clocește în colonii în întinderi mari de stufăriș, dar și în tufișuri. Hrana și-o caută în principal în stufăriș. Datorită degetelor sale lungi de la picioare poate apuca foarte bine stuful.

Foto: Bajan Sorin

53. Sticletele, (Carduelis carduelis)

din familia Fringillidae, este o pasăre cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben, fiind una dintre cele mai cunoscute păsări de talie mică, din România. Deoarece este o pasăre cântătoare, a fost ținută frecvent în colivii. Sticletele este răspândit din Europa Occidentală până în regiunile centrale din Siberia, Africa de Nord, Asia Centrală, Asia de Sud-Vest. În Australia, Noua Zeelandă și unele insule din Oceania a fost dusă de om. Penajul viu colorat în regiunea ciocului este roșu, iar ceafa, coada și aripile sunt colorate negru cu galben, pe când restul corpului este cafeniu. Această caracteristică ajută păsărea la marcarea teritoriului, și la asigurarea succesului în reproducție. În acest scop ea își alege o ramură uscată dezgolită unde poate fi ușor remarcată prin cântec și coloritul penajului.

Foto: Bajan Sorin

54. Sturzul de vâsc, (Turdus Viscivorus)

Sturzul de vasc, denumit stiintific Turdus Viscivorus, face parte din ordinul Pesseriformes, familia Turdidae. Este o pasare foarte raspandita in Europa Centrala, fiind una dintre pasarile care se adaposteste in Romania pe perioada iernii, venind dinspre zonele nordice. Sturzii din tara noastra insa migreaza de multe ori catre Sudul Europei, pentru a se intoarce in luna februarie cand se pregatesc sa-si creasca puii. Sturzul de vasc are aceasta denumire datorita faptului ca el consuma cu multa placere vascul si mai ales fructele acestuia, iar pe timpul iernii putem chiar sa-l ademenim in gradina pentru a-l putea observa mai usor, dandu-i o cantitate moderata de boabe de vasc.

55. Țigănușul, (Plegadis falcinellus)

Țigănușul este răspândit în regiunile de țărm sau luncă din zonele calde din sudul Europei, Africa, Asia, Australia și în zona caraibiană și atlantică a continentului America.

În România este oaspete de vară în delta Dunării și în restrânse locuri din estul țării.

Țigănușul clocește în luna mai între 3 și 6 ouă. Ouăle sunt de culoare albăstrui-cenușii. Perioada de incubație la țigănuși este de 3-4 săptămâni. Țigănușul își face cuibul în copaci sau arbuști în colonii, uneori mixte împreună cu stârcii.

Țigănușii se hrănesc cu pești mici, broaște, insecte, viermi, moluște, etc.

Foto: Bajan Sorin

56. Uliul păsărar, (Accipiter nisus)

Denumit și uliu mic, uliul păsărilor, uliu păsăresc, uliu păsărar, uliu păsăratic, uliul vrăbiilor, regional și uli de păsări, uli de pasăre, uli de hulubi, uli vrăbier) este o pasăre răpitoare de zi din familia Accipitridae, de talie mică (între guguștiuc și porumbel) care trăiește în pădurile de deal și munte, sau mai joase din Europa, Asia și nord-vestul Africii. Populațiile din nordul Eurasiei sunt migratoare, cele din centrul Eurasiei sunt parțial migratoare, iar populațiile din sudul Europei sunt sedentare. Păsările migrează toamna spre locurile de iernare din sudul Europei, Africa, Orientul Mijlociu și sudul Asiei.

Foto: Bajan Sorin

57. Barza, (Ciconiidele (Ciconiidae)

Ciconiidele sunt păsări de apă de dimensiuni medii și foarte mari. Un mascul al marabuului african (Leptoptilos crumenifer) poate avea o înălțime de 152 cm și o greutate de până la 8,9 kg, în timp ce barza lui Abdim (Ciconia abdimii) are o lungime numai de 75 cm și o greutate de aproximativ 1,3 kg. Ciocul berzelor este lung, conic și drept. Au picioare înalte, cu 4 degete bine dezvoltate, degetele anterioare sunt legate la bază prin membrane înguste. Tarsul și partea inferioară a coapsei sunt golașe. Aceste picioare sunt foarte potrivite pentru deplasarea prin ape puțin adânci și prin smârcuri. Mersul lor este demn, iar zborul lent, hotărât și cu gâtul întins. În corelație cu picioarele lor lungi, aceste păsări au și gâtul lung. Aripile lor, de asemenea, sunt lungi și late. În zborul planat, la mari înălțimi, țin gâtul și picioarele întinse. Penajul lor are culori destul de modeste, asemănătoare la cele două sexe și, de regulă, în concordanță cu culorile mediului în care trăiesc.

58. Vulturul Auriu

Este raspandit in majoritatea emisferei nordice . Este o pasare ce a fost privita , inca din timpuri stravechi ca un simbol al curajului si al puterii , datorita marimii sale , capacitatilor sale de zbor si mai ales datorita locurilor inaccesibile in care isi face cuibul , de obicei pe crestele salbatice ale muntilor

Barza, Buffalo Weaver, Bufnița polară, Chirele, Cinteza, Ciocănitoare, Ciocîntorsul, Codalbul, Codobatura Alba, Cojoaica de pădure, Corcodelul cu gât roşu, Corcodelul mare, Corcodelul mic, Cormoranul Mare, Deltadunarii, Dumbrăveanca, Egreta Mică, Fazanul, Fluierarul de

59. Gâscă călugăriţă, (Branta leucopsis)

Gâscă de barnac aparține genului Branta de gâște negre, care conține specii cu penaj în mare parte negru, deosebindu-le de speciile Anser gri. În ciuda asemănării sale superficiale cu gâsca îndoită, analiza genetică a arătat că este un derivat estic al liniei de gâscă cackling

**60. Codobatură galbenă(Motacilla flava)**

Este o mică pasăre cântătoare din familia Motacillidae. Este o specie clocitoare, destul de comună în România, pe pajiști umede, în apropierea apelor.

**61. Sfrânciocul roșiatic(Lanius collurio)**

Este o pasăre din genul Lanius, familia Laniidae, de talie mică, cu o lungime a corpului de 16–18 cm. Este oaspete de vară și cuibărește în perioada mai-iulie; ponta este formată din 5-6 ouă, clocite de femelă timp de 14 zile. Puii sunt nidicoli. Aceasta este o specie solitară. Este prezent în lizierele pădurilor mari de deal și de luncă.

**62. Vânturelul roșu(Falco tinnunculus)**

Cunoscut și ca vânturel, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie, este o pasăre răpitoare de zi, specie de șoim, care preferă stâncăriile.

Este o pasăre de pradă, mică, de culoare castanie. Îi este specific zborul staționar, realizat prin bătăi rapide din aripi (“zborul Sfântului Duh”), la circa 7-15 m de sol, timp în care își pândește pradă, lăsându-se apoi brusc asupra ei. Numele de vânturel (“bate vântul”) i se trage tocmai de la acest fel de zbor.

**63. Țicleanul(Sitta europaea)**

Este o pasăre mică întâlnită în Europa temperată și Asia. Este cea mai răspândită pasăre din familia Sittidae (Scorțari).

**64. Pițigoiul codat(Aegithalos caudatus)**

Este o pasăre mică sedentară din familia egitalidelor (Aegithalidae), destul de comună în pădurile de foioase și de amestec, cu tufișuri dese din Eurasia, de la Europa de Vest până la Extremul Orient și sud-estul Asiei. Trăiește în pădurile de foioase, de la șes până în zona pădurilor montane de amestec. Poate fi întâlnit și în parcuri, grădini, tufișuri și mlaștini. Este o pasăre sedentară, însă populațiile din centrul și nordul Europei pot efectua deplasări mari. Sunt recunoscute 17 subspecii. În România cuibăresc subspecia Aegithalos caudatus europaeus (în vestul, estul și sudul României) și subspecia nominată Aegithalos caudatus caudatus (în nordul României)

**65. Presura galbenă(Emberiza citrinella)**

Este o pasăre parțial migratoare din familia emberizidelor (Emberizidae), ordinul paseriformelor (Passeriformes) care cuibărește în Europa și Rusia. Iarna unele populații migrează în sudul Europei, Turcia și ținuturile din jurul Mării Caspice. Se hrănește cu insecte, melcișori, semințe. Are o talie de 17 cm, cu spatele cafeniu-roșcat cu pete întunecate; capul, gâtul și abdomen au o culoare galben pătată, ciocul este cenușiu-albăstrui, conic, ascuțit la vârf și picioarele sunt cafenii deschis. În sezonul cald preferă ținuturile împădurite de șes și de deal, unde cuibărește. Iarna coboară în ținuturi joase, descoperite de câmp, unde apar și exemplare nordice.

**66. Vânturelul de seară(Falco vespertinus)**

Este o pasăre răpitoare care poate trăi în colonii a câte 20 indivizi. Este mai mare decât vânturelul roșu (Falco tinnunculus). Hrana vânturelului de seară este formată preponderent din insecte mari (lăcuste, coropișnițe, cosași) și rozătoare mici, dar și din broaște, șopârle, păsări cântătoare. Masculii sunt agresivi, cel mai mult în perioada de împerechere. Este o specie monogamă. Nu-și construiește cuib, ci ocupă cuiburi vechi ale păsărilor din familia Corvidae și ale altor păsări răpitoare. Este o specie periclitată. Preferă să vâneze în zbor.

**67. Rândunica(Hirundo rustica)**

Este o pasăre migratoare, insectivoră, din ordinul paseriformelor, care cuibărește din nordul Eurasiei până în Africa de Nord și în America de Nord și iernează în nordul Africii, Africa subsahariană, sudul Asiei, America de Sud și nordul Australiei. Sunt recunoscute opt subspecii.

Este o pasăre mică, are o lungime de 19 cm, mai mică decât vrabia, și o greutate de 16-24 g. Longevitatea maximă este de 15 ani și 11 luni. Are aripile lungi, înguste și ascuțite și coada adânc bifurcată, cu rectricele laterale foarte lungi. Fruntea este brun-roșcată, creștetul și spatele albastru-închis; aripile și coada negre, partea inferioară a gâtului brun-roșcată, pe piept o dungă lată albastru-închisă; restul părților inferioare, inclusiv tectricele subcodale și subalare, sunt alb-gălbui sau alb-brunii. Sexele sunt aproape identice, femela este mai puțin lucioasă, cu rectricele laterale ale cozii mai scurte. Zboară rapid, cu bătăi neregulate din aripi.

68. Codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus),

Numit și codroșul de grădină, este o pasăre mică cântătoare, insectivoră din familia muscicapidelor (Muscicapidae), la care penajul masculului este roșu-portocaliu pe coadă și piept, cenușiu pe creștet și spate, negru pe obraji și gușă, alb pe frunte și abdomen; femela este cafenie, dar are coada tot roșie. Este o pasăre destul de comună în Europa, nord-vestul Africii, nordul Asiei (până în centrul Siberiei, Kazahstan, Mongolia, nord-vestul Chinei) în vestul Turciei. Este o specie migratoare, locurile de iernare fiind în Africa la sud de Sahara și sud-vestul Peninsulei Arabice. Cuibărește în păduri bătrâne de foioase sau mixte, dar și în grădini, parcuri, iar la nord și în păduri bătrâne de pin.

**69. Cucuveaua sau huhurezulde stâncă (Athene noctua)**

Este o pasăre din familia Strigidae, care viețuiește în mare parte în zonele temperate și calde din Europa, Asia și de nordul Africii.

Cucuveaua este de fapt o bufniță de talie mai mică (23–27 cm), cu un penaj cenușiu deschis, având ochii (irisul) de culoare galbenă. Are o coadă scurtă, fiind o pasăre care este activă și ziua și noaptea.

Există două tipuri de bufnițe: Strigidae și Tytonidae. Bufnița vânează insecte și mamifere mai mici, inclusiv unele păsări, cu toate că unele se specializează în a vâna pește.

Oul de bufniță este mai alb și are o formă aproximativ sferică. Aceasta poate depune de la câteva până la o duzină, depunerea lor durând între o zi și trei zile. Nu eclozează în același timp.

**70. Pițigoiul sur (Poecile palustris, sin. Parus palustris)**

Este o pasăre sedentară din familia paridelor, răspândită în Europa, din Marea Britanie până în sudul Uralilor, și în estul Asiei. Este întâlnit în păduri de foioase și de amestec din câmpie, preferând desișuri cu frunziș bogat și grădini neîngrijite, poate fi întâlnit până la altitudini de 1.300 m. În România și Republica Moldova este este o specie comună, întâlnită în pădurile de foioase de stejar sau de fag, în special sectoarele din preajma apelor, putând ajunge până la peste 1000 m altitudine, poate fi întâlnit și în grădini și livezi cu pomi bătrâni, în perdelele forestiere, parcurile din localități. Populația din România este estimată la 350.000-700.000 de perechi cuibăritoare, iar cea din Republica Moldova la 2.000-4.000 de perechi cuibăritoare. Pițigoiul sur este o specie sedentară, dar toamna și iarna hoinărește în căutarea hranei, uneori în stoluri mixte împreună cu alte specii de pițigoi. Este un pițigoi de talie medie, are o lungime de 11-12 cm și o greutate de 8,9-15 g. Atinge în libertate longevitatea maximă de 11 ani și 9 luni. Seamănă foarte mult cu pițigoiul de munte.

71. Corcodelul cu gat negru

Corcodelul cu gât negru este o specie a cărei distribuție este vastă, cuibărește în Europa, America de Nord, centrul și estul Asiei, precum și vestul Americii de Nord. Efective care nu migrează există și în sudul continentului african, precum și în zonele lacurilor mari din estul Africii. Frecventează toate tipurile de habitate acvatice înconjurate de vegetație emergentă și submergentă din interiorul continentelor în sezonul de cuibărit, iar iarna preferă zonele de coastă din vestul Americii de Nord, Marea Mediterană și Japonia, efective ajung și în Marea Neagră și Marea Caspică. Vara are un penaj caracteristic cu gâtul negru și subțire, creștet înalt, moțuri pe obraji de culoare albă arcuite în jos ca un evantai. În penajul de iarnă se aseamănă cu corcodelul de iarnă, diferențiindu-se prin gâtul și părțile laterale ale capului de culoare gri, ciocul cubțire și ușor curbat în sus, iar fruntea se înalță spre creștet. Se hrănește cu nevertebrate acvatice din toate genurile, precum și pești mici și amfibieni. Lungimea corpului este de 28-34 cm, iar anvergura aripilor este de 40-55 cm, cu o masă corporală de 300-550 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 13-14 ani.

Text preluat

http://pasaridinromania.sor.ro/Corcodel-cu-gat-negru

72. Pănțărușul (Troglodytes troglodytes)

Numit și ochiul-boului este una din cele mai mici păsări din Eurasia, unicul reprezentant al familiei Troglodytidae. Populează pădurile Americilor, Eurasiei și ale nordului Africii. Seamănă cu un bulgăre mic și pufos, din care iese o coadă scurtă și un cioc nu prea mare. Este o pasăre foarte energică și dispune de un glas relativ puternic, comparabil cu cel al privighetorii sau al canarului. Masculii îl folosesc pentru a-și marca teritoriul.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pănțăruș

73. Cormoranul Mic

Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus) este o pasăre acvatică, parțial migratoare ce aparține familiei Phalacrocoracidae ^[1], are o talie scundă (45–55 cm) și prezintă o anvergură a aripilor de 75–90 cm. În perioada de împerechere, adulții au capul și gâtul de culoare brun-închis, iar corpul prezentă un luciu verde metalic cu pete mici, albe (prezente la ambele sexe). În restul sezonului, petele albe dispar iar pieptul devine roșu închis-brun. Are capul mic cu ochi rotunzi de culoare maro închis. Pe frunte prezintă o creastă și o dipsersie de pene albe filoplume care coboară pe gât, spate, coadă și părțile inferioare. Ciocul cormoranului mic adult este scurt, de culoare neagră, gâtul este subțire, prevăzut cu un sac gular. Juvenilii au cioc de culoare gălbuie, pe spate penajul lor este maro închis iar abdomenul și bărbia au o tentă albicioasă. Cormoranii nu prezintă glande uropigiene (glande care se găsesc la majoritatea păsărilor acvatice în zona cozii și au rolul de a secreta o substanță uleioasă care are rolul de a împiedica îmbibarea penelor cu apă), din acest motiv după fiecare plonjare în apă sunt nevoiți să-și întindă aripile pentru a le usca. Petrece mult timp scufundat în apă în vederea căutării hranei, uneori mai mult de un minut, după care se refugiază pe diferite suporturi (crengi), cu aripile largi deschise pentru a-și usca penajul.

74. Cocoșarul sau sturzul de iarnă

(Turdus pilaris) este o pasăre migratoare insectivoră din familia turdidelor (Turdidae) cu penaj cenușiu pe cap și târtiță, brun-castaniu pe spate, ocru-portocaliu pe gâtlej, piept și flancuri cu pete mici brun-negricioase pe gâtlej și piept și pete mari triunghiulare negre pe laturile pieptului și flancuri.

Cuibărește în nordul și centrul Europei, la est în nordul Rusiei, centrul Siberiei, nordul Kazahstanului, munții Altai și Saian până în bazinul râului Aldan și Transbaikalia; și-a extins arealul în secolul XX spre sud și vest și acum cuibărește în estul Franței, Belgia, Olanda, nordul Danemarcei, Elveția, Germania, nordul Italiei, nordul Iugoslaviei până în centrul României, sudul Ucrainei. Este o specie migratoare care iernează în vestul și sudul Europei, nordul Africii și sud-vestul Asiei. Cuibărește în păduri deschise de mesteacăn, pin, molid, arin și mixte, adesea la marginile lor și în zone umede sau în apropierea pajiștilor și de-a lungul văilor râurilor și marginilor mlaștinilor; uneori în parcuri, livezi, la marginile terenurilor cultivate și în grădini, în zonele montane cuibărește în pădurile de mesteacăn pitic până la limită superioară a pădurilor.

**75. Codroșul de munte(Phoenicurus ochruros)**

Este o pasăre mică cântătoare, migratoare, insectivoră din familia muscicapidelor (Muscicapidae).^[2]^[3] Sunt recunoscute cinci subspecii: ochruros, gibraltariensis, semirufus, phoenicuroides și rufiventris. Subspecia gibraltariensis cuibărește în majoritatea țărilor din Europa

**76. Porumbelul Gulerat Columba palumbuseste o pasăre din familia Columbidae(porumbei)**

Columba palumbus este cea mai mare dintre speciile de porumbei întâlnite în Europa Centrală, fiind întâlnită atât în zone împădurite cât și în orașe – în parcuri și chiar în perimetrele locuite unde există zone cu vegetație lemnoasă.

Se deosebește de porumbelul de casă prin două trăsături caracteristice: benzile albe de pe aripi, care pot fi observate mai ales în zbor, și dungile albe din zona gâtului (în părțile laterale). În poziție statică, la marginea inferioară a aripii este vizibilă o dungă albă, de circa 1 cm, bordată de una mai subțire, de culoare închisă. Rectricele (penele mari ale cozii) prezintă la capătul terminal o bandă închisă la culoare, care poate fi observată atât în zbor cât și la observarea frontală și de jos, când este așezat în copac.

**77. Șoimul rândunelelor(Falco subbuteo)**

Este cel mai mic șoim din România, el are mărimea unui porumbel. Hrana lui constă în lilieci, insecte mari, rozătoare, păsări mici. Asemănător vânturelului de seară preferă să vâneze în zbor. Zboară la înălțime, astfel fiind confundat cu o drepnea. Asemănător tuturor speciilor din familia Falconidae nu-și construiește cuib, ci ocupă cuiburile altor păsări. Este o specie monogamă.

Foto: Madi Bajan

78. Gasca Egipteana -Alopochen aegyptiaca

Gâscă egipteană (Alopochen aegyptiaca) este un membru al familiei de rațe, gâște și lebede Anatidae. Este originar din Africa la sud de Sahara și valea Nilului.

Gâștele egiptene au fost considerate sacre de către vechii egipteni și au apărut în multe dintre lucrările lor de artă. Datorită popularității lor în principal ca pasăre ornamentală, evadatorii sunt obișnuiți, iar populațiile sălbatice s-au stabilit în Europa de Vest, Statele Unite și Noua Zeelandă.

Foto: Bajan Sorin

79. CHIRA DE BALTA, Sterna hirundo

Cuibareste colonial, in colonii proprii sau mixte, pe insulite de nisip, alteori pe vegetatie plutitoare. Poate cuibari si individual daca balta e mai micuta si ofera hrana din belsug dar locuri limitate de cuibarire. In timpul verii se pot observa cate 3-4 pui cum stau pe insulite sau pe frunze de nufar, expusi vederii dar inaccesibili, asteptandu-si parintii ce ii hranesc o perioada mai lunga dupa parasirea cuibului. Stau cu ciocurile intinse, ordonati, de parca ar canta intr-un cor.

Foto: Bajan Sorin

**80. Bătăușul(Philomachus pugnax)**

Este o pasăre migratoare care face parte din familia „Scolopacidae” și apare frecvent în perioadele de pasaj vara în delta Dunării și regiunea litoralului Mării Negre, însă nu cuibărește în România.

Foto: Bajan Sorin

**81. Călifarul(Tadorna)**

Este un gen de păsări de baltă, care face parte din ordinul Anseriformes, familia Anatidae. Mai este denumit și „Kasarka” denumire care provine din limba rusă. Subfamilia Tadornidae cuprinde 7 specii, diferențiate după aspectul și comportamentul păsărilor. În România se întâlnesc 2 specii: călifarul alb (Tadorna tadorna) și călifarul roșu (Tadorna ferruginea).

Foto: Bajan Sorin

82. Cufundar polar(Gavia arctica)

Cuibărește în zona N Europei și în Scoția pe lacuri dulci, bogate în pește, rar pe coasta mării. Sunt păsări migratoare, iernează pe lacuri și pe mare. Vara, nota distinctivă o constituie gâtul și bărbia de culoare neagră și creștetul gri închis.

**83. Pitulicea mică (Phylloscopus collybita)**

Numită și pitulice verde mică, este o pasăre mică, insectivoră, parțial migratoare din familia filoscopide (Phylloscopidae) care cuibărește în cea mai mare parte a Europei și în vestul Rusiei (spre est până în Peninsula Kanin și Ural), cu populații izolate în Turcia, Caucaz, Transcaucazia și Iran. Iernează în estul, nord-vestul și vestul Africii, Orientul Mijlociu, peninsula Arabică, regiunea mediteraneană din sud-vestul Europei și Balcani. Cuibărește atât în pădurile de foioase, mixte sau de conifere cu subarboret mic din regiunile de câmpie, cât și în habitatele antropice precum parcuri, livezi, perdele forestiere de protecție, cimitire vechi și grădini. https://ro.wikipedia.org

**84. Viesparul(Pernis apivorus)**

Este una dintre puținele păsări de pradă din România care s-a adaptat pentru a mânca albine/viespi, cuiburile și mierea lor. Pentru a evita înțepăturile și alte cauze neplăcute are piele dură și groasă, stratul de pene este mare și dispus ca țiglele unui acoperiș, gheare lungi și ascuțite pentru a rupe cuibul și nări cu pene. De asemenea ghearele sunt utilizate și la săpat, adâncimea maximă a gropii este de 40 cm.

Hrana mai este alcătuită și din râme, melci, ouă și pui de pasăre, păsări mici, rozătoare și chiar fructe.

Ca habitat preferă pădurile de la câmpie și deal.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Viespar

**85. Rata Rosie (Aythya nyroca)**

Lungimea ratei roșii este de 38-42 cm, anvergura aripilor de 60-67 cm cm, iar greutatea de 450-650 g. Este o pasăre migratoare ce cuibărește în Europa și Asia, prin mai-iunie. Are o culoare roșie întunecată. Depune în stuf 7 până la 11 ouă mici cu o nuanță roșcată, iar clocitul durează 25 de zile. Puful puilor este cenușiu întunecat

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rață_roșie

86. MĂRĂCINAR MARE (Saxicola rubetra)

Poate fi intalnit in zone deschise, cu puncte de unde sa poata vedea intinderea, asa cum sunt vegetatia joasa sau gardurile. Traieste pe pajisti, miristi si plantatii tinere de conifere. Putin mai mic decat un macaleandru, marimea corpului de 12-14 cm, anvergura de 21-24 cm, masa corporala medie de 17 g. Masculii au partile superioare maroniu patate si un piept ocru maroniu, cu o dunga alba proeminenta deasupra ochiului. Femelele sunt de culoare mai putin deschisa. Se hranesc cu insecte si rame, dar ocazional si cu fructe si seminte. In libertate, longevitatea este de doi ani.

http://pasaridinromania.sor.ro/Maracinar-mare

Foto: Bajan Sorin

87. Presura de Gradina, (Emberiza hortulana)

Este o specie de presură de talie medie, zveltă. Dimorfismul sexual este foarte redus. Masculul este mai colorat, având capul, banda lată de pe piept și linia laterală de pe gușă gri-măsliniu iar abdomenul și flancurile maroniu-portocaliu. La femelă creștetul, pieptul și linia laterală a gușii prezintă pete închise, fine; banda gri de pe piept este îngustă sau slab vizibilă iar ventral coloritul portocaliu este mai puțin intens. Partea dorsală la ambele sexe este brun-gălbuie cu striuri proeminente. Ciocul și picioarele au culoare roz-gălbui. Inelul orbital este alb-gălbui.

http://pasaridinromania.sor.ro/Presura-de-gradina

Foto: Bajan Sorin

88. PESCARUS ROZALB, (Larus Genei)

Pescăruşul rozalb, denumit şi martin cu cioc subţire, este o specie caracteristică lacurilor interioare şi coastelor nisipoase marine. Apare şi pe păşuni sau în zone mlăştinoase. Lungimea corpului este de 42-44 cm şi are o greutate de 220-350 g. Anvergura aripilor este de circa 102-110 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul capului şi abdomenul sunt albe cu nuanţe roz-trandafirii, iar ciocul este roşu. Se hrăneşte cu insecte, larve, scoici, melci şi peşti mici. http://pasaridinromania.sor.ro/Pescarus-rozalb

Foto: Bajan Sorin

89. GHIONOAIE SURĂ (Picus canus)

Este o specie de ciocănitoare de talie medie. Dimorfismul sexual este redus. Ambele sexe au coloritul relativ similar: capul gri cu ”mustață” neagră îngustă, abdomenul gri deschis, pal, iar spatele verde. Masculul are o pată roșie pe frunte (lipsește la femelă). Lungimea corpului este de 27-30 cm şi are o greutate medie de 125-165 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 38-40 cm.

Foto: Bajan Sorin

**90. Sorecar Comun (Buteo buteo)**

Este una dintre cele mai des întâlnite păsări de pradă din România. Șorecarul comun este întâlnit atât în zonele împădurite și în câmpiile întinse unde folosește orice loc cu vizibilitate sporită.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Șorecar_comun

Foto: Bajan Sorin

91. Cioara Griva (Corvus cornix)

Este o pasăre eurasiatică din genul ciorilor. Larg răspândită, este de asemenea cunoscută local ca „cioara scoțiană”, „cioara daneză”, și „corbie” sau „cioara gri” în Irlanda. Se găsește în nordul, estul și sud-estul Europei, precum și în unele părți din Orientul Mijlociu. Are capul, gâtul și coada negre, restul fiind cenușie. Ca și alte corvide este omnivor și oportunist.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cioară_grivă

Foto: Bajan Sorin

92. **Presura sură(Emberiza calandrasau Miliaria calandra)**

Este o pasăre parțial migratoare din familia emberizidelor (Emberizidae), ordinul paseriformelor (Passeriformes) care cuibărește în regiunile de câmpie și de dealuri descoperite din Europa, vestul Asiei și nordul Africii. Iarna populațiile din nord migrează spre centrul și sudul Europei, nordul Africii și peninsula Arabia. Are o lungime de 18 cm. Penajul de culoare cafenie cu pete întunecate pe spinare și piept, cu abdomenul mai spălăcit și uniform colorat. Cuibul se află în iarbă, pe sol sau mai rar în tufișuri pipernicite. Se hrănește cu insecte și semințe în timpul verii, iar iarna numai cu semințe.

Foto: Bajan Sorin

https://ro.wikipedia.org/wiki/Presură_sură

93. Guguștiucul(Streptopelia decaoctoFrivaldszky)

Este o pasăre sedentară din familia Columbidae , ordinul Columbiformes, asemănătoare cu porumbelul sălbatic. Are penajul cenușiu-brun pe spate și pe pântece, cu o dungă neagră pe gât, lungimea de circa 28 cm și este originar din Asia Mică.

Prin 1930, guguștiucul era prezent numai în Turcia, Siria, Irak, nordul Greciei și sudul Bulgariei. În următorii 15 ani era deja prezent și în Iugoslavia, Ungaria, Austria, sudul României, Cehoslovacia și în unele regiuni din Germania. În anii ’70, populația de guguștiuci devenise abundentă în toată Europa de Vest, Insulele Britanice și Scandinavia ^[1], invadând practic toată Europa. Aici au găsit o nișă ecologică liberă, în care s-au putut instala. Nu interferează cu porumbeii de oraș, care au alte obiceiuri decât ale lor. În timp ce perechile de guguștiuci își apără teritoriul de alte perechi din aceeași specie, porumbeii nu au astfel de teritorii delimitate. Guguștiucii cuibăresc în copaci, în timp ce porumbeii în construcții antropice, ca balcoane, poduri, șoproane, astfel că, practic, nu există competiție pentru locul de cuibărit. În ultimii ani au fost observate perechi de guguștiuci cuibărind în imediata vecinătate a locuințelor. Nici hrana, care este suficientă în orașe, nu constituie subiect de competiție.

**94. Rața mandarin(Aix galericulata)**

Rata mandarin este una din cele mai deosebite pasari de apa, fiind supranumita si “curcubeul orientului indepartat”.

Ratoiul are un penaj frumos colorat doar in perioada de imperechere. In restul anului are culori mai sterse, cenusi – maronii.

În mod normal, specia efectuează migrații în estul Asiei, pornind din nordul-estul Chinei spre sud-vestul Chinei, cu toate acestea specia este cu precădere sedentară, având o populație stabilă în Japonia, iar în Marea Britanie și Germania există efective reduse de indivizi sălbatici. Cuibăresc în scorburi la baza copacilor în apropierea unor corpuri de apă. Cu toate că masculul poate apăra femela și cuibul de posibili intruși, acesta nu clocește ouăle și părăsește cuibul înainte de eclozarea puilor. Rațele mandarin se hrănesc la nivelul solului cu fire de iarbă pe care le rup de la vârf și cu semințe. Încep cuibăritul din al doilea an de viață.

**95. Piciorongul (Himantopus himantopus)**

Picioroangele (în engleză wader, în franceză échassiers) sunt păsări care au picioare foarte înalte, potrivite pentru deplasarea prin ape puțin adânci și prin smârcuri. În corelație cu picioarele lor lungi, aceste păsări au și gâtul lung și ciocul lung, acomodate pentru căutarea hranei prin ape puțin adânci, de pe sol și dintr-o vegetație mai joasă decât statura lor. Degetele sunt alungite și de obicei lipsite de membrană interdigitală. Sunt strâns legate de terenurile mlăștinoase, cu solul umed sau acoperit cu apă nu prea adâncă și cu vegetație bogată, de unde își procură hrana. Cuiburile și le așază pe plantele din jurul bazinelor acvatice, dar unele își depun ouăle direct pe sol sau pe mici insule plutitoare.

Foto: Bajan Sorin

**96. Muscarul sur(Muscicapa striata)**

Este o pasăre arboricolă insectivoră migratoare din familia muscicapidelor (Muscicapidae) de dimensiuni mici (12 cm, cât o vrabie), răspândită în Europa, Africa și Asia. Trăiește în păduri luminoase și rare, parcuri, grădini. Iernează în Africa, la sud de Sahara. Are irisul cafeniu, ciocul și picioarele negre; penajul este cenușiu cu galben-ruginiu și striații longitudinale pe piept. Sexele se aseamănă între ele. Cuibul în formă de cupă și-l fac între crengi. Din luna mai depune 4-5 ouă albastre-verzui sau smântânii pătate cu maroniu, care sunt clocite numai de femelă timp de circa 13-14 zile. Se hrănește cu insecte, pe care le prinde din zbor. Se postează pe o ramură uscată din vârf, la marginea unei poieni sau a unui loc deschis, de unde prind prăzile din zbor, cu mare precizie, apoi revin la locul de bază.

Foto: Bajan Sorin

**97. Cucul(Cuculus canorus)**

Caracteristicile acestor păsări sunt culoarea cenușie și cântecul lor prin care masculul își marchează teritoriul și care se poate asemăna cu denumirea dată păsării. Are mărimea unui porumbel suplu (30–35 cm). Pasărea nu clocește, ci femela depune ouăle în cuiburi străine care sunt de regulă ale unor păsări cântătoare mai mici. La mascul, capul și partea superioară a corpului sunt de culoare cenușie, iar partea inferioară a corpului are o nuanță cenușie-albăstruie. Coada este lungă, pestriță și cu penele foarte grele.

Foto: Bajan Sorin

**98. Silvia de câmp(Sylvia communis)**

Numită și silvie de câmpie, silvie cenușie, silvie cu cap sur, priveghetoare cenușie, este o pasăre migratoare din familia silviidelor, ordinul paseriformelor, răspândită în Europa, centrul și vestul Asiei, precum și în nordul Africii, din Maroc până în Tunisia. Este o specie migratoare, care iernează în Africa, la sud de Sahara în savanele tropicale și în estul Africii, până în sudul continentului african. Sunt descrise 4 subspecii: Sylvia communis communis, Sylvia communis volgensis, Sylvia communis icterops și Sylvia communis rubicola. În România și Republica Moldova cuibărește subspecia Sylvia communis communis, care este un oaspete de vară. În România este destul de frecventă, întâlnindu-se în toată țară, în Carpați până la 1300 m. Populația cuibăritoare din România este cuprinsă între 1.000.000 și 3.000.000 de perechi. În Republica Moldova cuibărește în zonele silvice, de câmpie și în cele din lunca Nistrului și Prutului. Este o specie comună în mărăcinișuri și tufișuri din zone deschise, inclusiv terenuri cultivate. Preferă terenuri mai deschise decât silvia mică. Se întâlnește adesea în pâlcurile de arbori și arbuști din terenurile agricole, în tufișurile arboricole de-a lungul drumurilor, în parcurile și livezile cu vegetație abundentă, în margini și poieni ale pădurilor de foioase (rar și de conifere) și câteodată în zona tufărișurilor subalpine și pe lângă ape în zone mlăștinoase. Este o pasăre mică, având o lungime de 14 cm, cât vrabia, și o greutate de 13-15 grame.

Foto: Bajan Sorin

99. LĂCAR MIC (Acrocephalus schoenobaenus)

Este o specie comună în stufărișuri, în mlaștini sau în alte tipuri de vegetație deasă de-a lungul malurilor lacurilor sau râurilor. Evită copacii, tufărișurile înalte și terenurile deschise.

Față de celelalte specii de lăcar, aceasta este mai agilă, mai curajoasă și se poate observa mai des. Adesea cânta în miez de noapte. În timpul zilei execută frecvent un zbor scurt, deasupra stufului, aproape vertical, însoțit de cântec.

Hrana este constituită din insecte și larvele acestora, dar consumă și păianjeni, cosași sau melci de mici dimensiuni; în afara perioadei de reproducere poate mânca și râme sau plante. Se hrănește și cu fructe de soc și fructe de mur. Vânează insecte în partea joasă a vegetației dense, stând cu picioarele agățate pe două tulpini de stuf, cu performanța unui acrobat, câteodată cu capul în jos.

În timpul migrației urmărește o direcție dreaptă și nu ocolește nici un obstacol. Poate să acumuleze o cantitate mare de grăsimi, dublându-și frecvent masa corporală înainte de migrație. Iernează la sud de Sahara; pleacă în august și se întoarce la mijlocul lunii aprilie.

Cuibărește într-o varietate de vegetație densă și joasă, deseori aproape de apă sau în depresiuni umede, incluzând vegetația de la marginea bălților, a cursurilor de apă și a canalelor, mlaștinilor de șes cu păpuriș, stufăriș, evitând însă stufărișurile din apele stagnante. Se reproduce și în habitate mai uscate, precum livezi părăsite, garduri vii, tufărișuri dense, culturi agricole, care se află la o distanță de maximum 500 m de habitatul acvatic.

**100. Pitigoiul de Stuf (Panurus biarmicus)**

Pițigoiul de stuf, numit și pițigoi mustăcios, pițigoi bărbos, pițigoi perciunat, aușel de stuf, aușel bărbos, este o pasăre mică sedentară din familia panuride care trăiește în ținuturile joase în marile întinderi de stufăriș din majoritatea țărilor din Europa și Asia. Coloritul spatelui este galben lutos, capul albastru-cenușiu cu două mustăți negre la masculi, ce pornesc de la ochi și de la baza ciocului, însă care lipsesc la femele. Are coada foarte lungă, ciocul conic, cu vârful ascuțit, galben ca lămâia, iar picioarele negre.

101. Chirighiță neagra (Chlidonias niger)

Este o pasare migratoare, mica si gratioasa, care populeaza zona temperata a Europei, Pe cap si gat este gri-inchis spre negru, coada si penele de zbor sunt in nuante de culori gri-albastrui, zona de sub coada este alba, partea ventrala a corpului este gri-ardezie. Penajul puilor este maro-inchis cu nuante de gri pe aripi.

Se hranesc cu insecte si larve de insecte pe care le culeg de pe suprafata plantelor sau le prind cu usurinta din zbor. Dupa perioada de imperechere se reintorc iar in locurile de coasta pentru a se hrani cu peste marin si crustacee. Deseori prefera sa manance amfibieni si mormoloci.

102. Pescarusul asiatic – Larus ichthyaetus.

Este un pescăruș de talie mare, fiind de fapt cea mai mare dintre speciile de pescăruși care cuibăresc la noi (și printre cele mai mari prezente în România

La noi in tara zona unde poate fi intalnit el mai des este in aria Naturala Protejata Lacul Beibugeac-Plopu, situata in apropierea Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii.

**103. Acvila de Munte (Aquila chrysaetos)**

Numită și pajură, aceră sau aciră este una dintre păsările de pradă cele mai cunoscute și mai răspândite pe pământ.

Acvila de munte vânează din aer. Pentru a reuși este echipată cu arme tipice de pasăre răpitoare: puternice picioare terminate cu gheare bine dezvoltate, cioc încovoiat, mare forță, viteză și o ascuțită percepție vizuală pentru a localiza prada la sute de metri distanță. Prăzile pe care le poate prinde sunt de toate mărimile: șoareci, iepuri, marmote, păsări terestre și zburătoare, vulpi, pisici, chiar iezi și indivizi batrâni sau bolnavi a căprilor sălbatice, cerbilor, mistreților, lupilor

**104. Lastun de mal (Riparia riparia)**

Este o pasăre insectivoră, migratoare, din familia hirundinidelor, care cuibărește în aproape toată Europa. În România cuibărește de-a lungul cursurilor de apă (Siret, Bahlui, Olt, Mureș, Someș, Criș, Dunăre ș.a.), în carierele de nisip sau chiar în pereții unor râpe. Populația cuibăritoare din România

Este cea mai mică dintre speciile de rândunele din Europa. Are o lungime de 12-13 cm și o greutate de 11-19,5 g. Longevitatea maximă înregistrată în natură este de 10 ani, dar media este situată în jurul vârstei de 4 ani

**105. Pupăza (Upupa epops),**

Cucul armenesc sau (regionalisme) pasăre de balegă este o pasăre insectivoră, migratoare, din familia upupide (Upupidae), ordinul coraciiforme (Coraciiformes), de circa 28 cm lungime, cu penajul pestriț de culoare cafeniu, cu aripile și coada negricioase, cu dungi transversale albe, cu ciocul cafeniu deschis, lung, ascuțit la vârf și curbat în jos, picioare cenușii, aripi rotunjite și cu un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o creastă în vârful capului, pe care îl poate desface și strânge după dorință. Cuibărește în România, dar pleacă în sezonul rece.

106. Fugaci Roşcat

Fugaciul roșcat are o lungime de 19-21 cm, anvergura aripilor 32-36 cm, greutatea 40-60 g. Vara au abdomenul rosu – maroniu, spinare ruginiu-roșcată cu striatii negre. În timpul iernii, abdomenul devine alb, spinare cenușie. În zbor se observă o bandă albă pe aripă și coada întunecată, cu laturile rădăcinii albe. Ciocul destul de lung este negru și ușor ușor curbat spre vârf. Picioarele de lungime medie sunt brune. Masculii și femelele arată la fel.

**107. Fugaciul mic ( Calidris mînuță )**

Este o pasăre migratoare care se reproduce în zonele de tundra din Nordul Europei. De toamna și până primăvară poate fi văzut în toată Europa în zonele litorale. În interiorul continentului, apare toamna și primăvară pe rutele de migrație, aflate în principal în Europa Estică.

Fugaciul mic are un penaj de culoare cenușie-brună în părțile superioare și albă în părțile inferioare. Ciocul și picioarele sunt negre. Penele de pe spate și aripi au aspectul unor solzi cu marginile în nuanțe deschise. Culoarea brună este mult mai intensă primăvară, în perioada reproducerii.

108. Nagâțul (Vanellus vanellus)

Este o pasăre migratoare din familia Charadriidae. Este o pasăre reprezentativă pentru regiunile de câmpie și de pășune din Europa, Africa de Nord și Asia. Mai demult, ouăle păsărilor puteau fi găsite pe listele de bucate, fiind adevărate delicatese, dar azi prinderea lor în Europa este interzisă.

**109. Fluierarul negru (Tringa erythropus)**

Este o pasăre migratoare limicolă din familia scolopacidelor (Scolopacidae), ordinul caradriiformelor (Charadriiformes) În România este o pasăre de pasaj puțin numeroasă, venind din ținuturile de cuibărit din nordul Europei și Asiei, îndreptându-se spre sud-vestul Europei, Africa și Asia, unde iernează.

110. Drepneaua neagră (Apus apus)

Este o pasăre migratoare, asemănătoare cu rândunica, din familia apodide (Apodidae) răspândită în aproape toată Europa, în nordul Africii și Asia. Iernează în sudul Africii. În Republica Moldova și în România este oaspete de vară care pleacă în cursul decadei a doua a lunii august și revine în ultima decadă a lunii aprilie sau în primele zile ale lunii mai.

Cea mai mare parte a vieții o petrece în aer, fiind perfect adaptată la viața aeriană, în zbor își prinde nu numai hrana, dar și se împerechează, bea, sau chiar se odihnește și doarme, plutind într-un zbor relaxat, efectuat la înălțimi mari. Intră în cuib din zbor; în caz de necesitate se agață cu dibăcie de intrarea în cuib, de aici își ia zborul lansându-se în cădere liberă de la înălțime. Practic nu se așază niciodată pe sol, deoarece cu greu se ridică în zbor de pe pământ sau din vegetația înaltă

Un articol semnat de: Bajan Sorin

Stilt-ul cu gat negru, (Black – necked stilt)

Bufnița polară, (Bubo scandiacus)

Chirigita cu obraz alb – Chlidonias hybridus

Cinteza, (Fringilla coelebs)

Ciocîntorsul, (Recurvirostra avosetta)

Ciocănitoarea de grădină,(Dendrocopos syriacus)

Ciuful de pădure, (Asio otus)

Codalbul, (Haliaeetus albicilla)

Codobatura Alba, (Motacilla alba)

Cojoaica de pădure, (Certhia familiaris)

Corcodelul cu gât roşu,(Podiceps grisegena)

Corcodelul mare, (Podiceps cristatus)

Corcodelul mic, (Tachybaptus ruficollis)

Cormoranul Mare, (Phalacrocoracidae)

Dumbrăveanca, (Coracias garrulus)

Egreta Mică, (Ardea garzetta)

Erete de stuf – Circus aeruginosus

Fazanul, (Phasianus colchicus)

Gaița

Gârlița mare, (Anser albifrons)

Graurul, ( Sturnus vulgaris)

Huhurezul mic, (Strix aluco)

King Vulture, (Sarcoramphus papa)

Lăcarul de stuf, (Acrocephalus scirpaceus)

26. Lebăda de vară, (Cygnus olor)

27. Lișița,(Fulica atra)

28. Lopătarul, (Platalea leucorodia)

29. Mierla, (Turdus merula)

30. Muscar negru, ( Ficedula hypoleuca )

31. Nagâțul, (Vanellus vanellus)

33. Pelicanul comun, (Pelecanus onocrotalus)

34. Pelicanul creț, (Pelecanus crispus)

35. Pescărașul albastru, (Alcedo atthis)

36. Pescărelul Negru sau Mierla de apă, (Cinclus cinclus)

37. Pescarusul razator (Larus ridibundus)

38. Pescarus argintiu, (Larus argentatus)

39. Pescarusul cu picioare galbene, ( Larus michahellis )

40. Pinguinul african, (Spheniscus demersus)

41. Pițigoiul Mare (Paridae)

42. Pițigoiul albastru, (Cyanistes caeruleus, sin. Parus caeruleus)

43. Presura de stuf (emberizide)

44. Prigoria (Merops apiaster)

45. Rața cu ciuf (Netta rufina)

46. Rață mare (Anas platyrhynchos)

47. Rața moțată, (Aythya fuligula)

48. The scarlet ibis, (Eudocimus ruber)

49. Stârcul cenușiu, (Ardea cinerea)

50. Starc galben, (Ardeola ralloides)

51. Stârcul de noapte, (Nycticorax nycticorax)

52. Stârcul roșu, (Ardea purpurea)

53. Sticletele, (Carduelis carduelis)

54. Sturzul de vâsc, (Turdus Viscivorus)

55. Țigănușul, (Plegadis falcinellus)

56. Uliul păsărar, (Accipiter nisus)

57. Barza, (Ciconiidele (Ciconiidae)

58. Vulturul Auriu

59. Gâscă călugăriţă, (Branta leucopsis)

60. Codobatură galbenă(Motacilla flava)

61. Sfrânciocul roșiatic(Lanius collurio)

62. Vânturelul roșu(Falco tinnunculus)

63. Țicleanul(Sitta europaea)

64. Pițigoiul codat(Aegithalos caudatus)

65. Presura galbenă(Emberiza citrinella)

66. Vânturelul de seară(Falco vespertinus)

67. Rândunica(Hirundo rustica)

69. Cucuveaua sau huhurezulde stâncă (Athene noctua)

70. Pițigoiul sur (Poecile palustris, sin. Parus palustris)

71. Corcodelul cu gat negru

73. Cormoranul Mic

74. Cocoșarul sau sturzul de iarnă

75. Codroșul de munte(Phoenicurus ochruros)

76. Porumbelul Gulerat Columba palumbuseste o pasăre din familia Columbidae(porumbei)

77. Șoimul rândunelelor(Falco subbuteo)

78. Gasca Egipteana -Alopochen aegyptiaca

79. CHIRA DE BALTA, Sterna hirundo

80. Bătăușul(Philomachus pugnax)

81. Călifarul(Tadorna)

82. Cufundar polar(Gavia arctica)

83. Pitulicea mică (Phylloscopus collybita)

84. Viesparul(Pernis apivorus)

**Ciocănitoarea de grădină,(Dendrocopos syriacus)**

**Ciuful de pădure, (Asio otus)**

**Codalbul, (Haliaeetus albicilla)**

**Cojoaica de pădure, (Certhia familiaris)**

**Corcodelul cu gât roşu,(Podiceps grisegena)**

**Corcodelul mic, (Tachybaptus ruficollis)**

**Dumbrăveanca, (Coracias garrulus)**

**Egreta Mică, (Ardea garzetta)**

**Graurul, ( Sturnus vulgaris)**

**King Vulture, (Sarcoramphus papa)**

**Lăcarul de stuf, (Acrocephalus scirpaceus)**

**26. Lebăda de vară, (Cygnus olor)**

**27. Lișița,(Fulica atra)**

**29. Mierla, (Turdus merula)**

**31. Nagâțul, (Vanellus vanellus)**

**33. Pelicanul comun, (Pelecanus onocrotalus)**

**34. Pelicanul creț, (Pelecanus crispus)**

**35. Pescărașul albastru, (Alcedo atthis)**

**36. Pescărelul Negru sau Mierla de apă, (Cinclus cinclus)**

**41. Pițigoiul Mare (Paridae)**

**42. Pițigoiul albastru, (Cyanistes caeruleus, sin. Parus caeruleus)**

**60. Codobatură galbenă(Motacilla flava)**

**61. Sfrânciocul roșiatic(Lanius collurio)**

**62. Vânturelul roșu(Falco tinnunculus)**

**63. Țicleanul(Sitta europaea)**

**64. Pițigoiul codat(Aegithalos caudatus)**

**65. Presura galbenă(Emberiza citrinella)**

**66. Vânturelul de seară(Falco vespertinus)**

**67. Rândunica(Hirundo rustica)**

**69. Cucuveaua sau huhurezulde stâncă (Athene noctua)**

**70. Pițigoiul sur (Poecile palustris, sin. Parus palustris)**

**75. Codroșul de munte(Phoenicurus ochruros)**

**76. Porumbelul Gulerat Columba palumbuseste o pasăre din familia Columbidae(porumbei)**

**77. Șoimul rândunelelor(Falco subbuteo)**

**80. Bătăușul(Philomachus pugnax)**

**81. Călifarul(Tadorna)**

**83. Pitulicea mică (Phylloscopus collybita)**

**84. Viesparul(Pernis apivorus)**

**85. Rata Rosie (Aythya nyroca)**

**90. Sorecar Comun (Buteo buteo)**

92. **Presura sură(Emberiza calandrasau Miliaria calandra)**

**94. Rața mandarin(Aix galericulata)**

**95. Piciorongul (Himantopus himantopus)**

**96. Muscarul sur(Muscicapa striata)**

**97. Cucul(Cuculus canorus)**

**98. Silvia de câmp(Sylvia communis)**

**100. Pitigoiul de Stuf (Panurus biarmicus)**

**103. Acvila de Munte (Aquila chrysaetos)**

**104. Lastun de mal (Riparia riparia)**

**105. Pupăza (Upupa epops),**

**107. Fugaciul mic ( Calidris mînuță )**

**109. Fluierarul negru (Tringa erythropus)**