Selectați pagina

„Povesti despre fotografie cu fotografi romani” Vol. 16

„Povesti despre fotografie cu fotografi romani” Vol. 16

O noua saptamana in lumea minunata a fotografiei, alaturi de fotografi romani din tara si de peste hotare!  Astazi descoperim povestile din spatele fotografiilor alaturi de 18 fotografi romani!

Anton Calpagiu – Ibiza

Ma numesc Anton Calpagiu si locuiesc pe insula Ibiza din 2010 . Pasiunea pentru fotografie a inceput aici si astfel am intrat in contact cu fotografi pasionati de peisaj , aici pe insula . In ziua de azi avem trei grupuri importante de fotografi , de zi , nocturna si astronomie … Fotografia de fata a fost realizata saptamana trecuta si a fost planuita in grupul nostru nocturn , cautand o locatie propice pentru a incadra Calea Lactee , Ajunsi la locatie am instalat camerele si am pregatit impreuna cu modelul compozitia , s-au facut incercari de proba si apoi cand am avut Calea Lactee in cadru am facut fotografia . Am utilizat Nikon Z7 cu un obiectiv Sigma 24-35mm f2 la f/2.5 , ISO 2500 , 30 sec. Editata in Adobe Lightroom si Photoshop .

anton calpagiu resize

Voicu Sorin Andrei – Polonia

Bine v-am regăsit dragilor. Am din nou placerea de a vă povesti despre pățaniile mele în ale fotografiei. După ce cu o zi înainte am reușit să-l scot pe conasul Sorin Grigoraș la un răsărit, în dimineața cu pricina am decis să ies singur. Planul inițial era să merg în oraș și să găsesc noi perspective ale locurilor faimoase din Gdansk…caci aici se desfășoară toată acțiunea. Zis și făcut. Mă trezesc pe la trei noaptea, cafea rucsacul și am ieșit. Ei bine, planul n-a funcționat … la primul semafor început să întrezăresc nuante de roșu pe cer. Mi-am zis “roșu cu 40 de minute inainte? ” … evident am abandonat planul și m-am dus cu vântul și ca vântul spre mare. Cel mai fotogenic și mai apropiat punct era Molo Brzeźno … pasarela sau podestul din imagine. Ei bine am ajuns acolo cu aproximativ 15 minute inainte de răsărit…cam târziu. Pierdusem cele mai intense culori și totuși arată așa. A fost de nedescris. Și am avut și norocul ca norul principal și cel mai colorat să-mi stea pe centru și pe direcția podestului. Ca și aparatură am folosit ceva ciudat, o combinație între o cameră fx și un obiectiv crop. Mai exact nikon d800 și tokina 11-16 PRO DX II fără filtre. Cam asta-i povestioara acestei imagini. Vă mulțumesc mult și sper să revin în curând cu ceva frumos. Lumină bună și numai bine!

voicu sorin andrei resize

 

Levi Bagy , 46 de ani, Luduș – jud Mureș

Ca în fiecare an, la început de iunie , sunt prezent într-un lan frumos de lavanda, aproape de orașul meu, unde fac  ședințe foto tematice. Era o zi călduroasă, și plecasem împreună cu soția și cu fata, căreia urma să ii fac ședința foto. După 15 minutede mers cu mașina ajungem pe hotarul unde era lanul de lavandă, iar în timp ce fetele se pregăteau pentru ședința foto, eu instalam aparatura. Ne apucăm de poze, dar nu apucasem să facem decât 5 cadre, și incepeau să apară nori de ploaie, iar curând se auzeau și tunete. Nu au trecut decât câteva minute bune, și s-a pornit o ploaie de toată frumusețea, iar noi am fost nevoiți să ne retragem în mașină. După ce a trecut ploaia de vară, soarele și-a făcut apariția, și a apărut și un curcubeu de toată frumusețea exact peste lanul de lavandă. Rapid am schimbat obiectivul de portrete, cu unul wide, pentru a putea suprinde tot curcubeul.  Am reușit sa fac  10-15 cadre cu curcubeul, iar apoi și cu fata în mijlocul lanului și curcubeul deasupra ei.                             Chiar dacă ne-am umplut de noroi, am rămas cu cadre și amintiri minunate din ziua aceea.

Aparatura folosită: Nikon D750 + nikkor 20 mm 1.8 G, și setările : f 5.6, iso 400, 1/250

https://www.facebook.com/bagy.levi – profil facebook

https://www.facebook.com/LeviBagy/ – pagina

https://www.instagram.com/levibagy/ – instagram

levi bagy resize

 

Adriana Ceausescu

Povestea acestei fotografii este simpla, dar vine la pachet cu metamorfoza prin care am trecut pana in acea dimineata de iunie.

E una din putinele mele fotografii “gandite”. Numar pe degete cate am in total in acesti ani  de cand fac fotografie. Am “vazut” curbele alniate care se iveau din ceata zorilor , casuta atat de familiara surprinsa in atatea si atatea cadre care mi s-au perindat prin fata ochilor in mediul online.

Mintea mea a compus imdiat cadrul, cu mult inainte de a declansa.

Evadarea in Apuseni era prima dupa saptamani de izolare, suferinta din cauza unor evenimente personale dramatice, indiferenta si dezamagirea cauzata de oameni candva apropiati, presiune la un loc de munca unde nu stiu niciodata cum imi va fi ziua,  ce mai! Rezumatul unei perioade nasoale.

6.30 dimineata, treaza de la 4. Un termos cu cafea fierbinte, bocanci cu doua numere mai mari. Bineinteles rucsacul foto, plus un croissant cu ciocolata.

Am urcat singura in varful muntelui la volanul unei rable de dacie Dokker de imprumut. M-am cocotat pe versantul de vis-à-vis, am stat in varf dealului, direct pe iarba uda ,nici urma de pietre, doar balegi uscate ici-colo si am asteptat. Soarele nu s-a ivit dintre nori asa cum mi-as fi dorit, dar cafeaua a avut gust bun, bauta acolo singura printre ceturile de la Dumesti

Fotografia a primit numele de “Muntele fermecat”, ca intreaga serie de fotografii pe care le-am tras acolo in acele dimineti de singuratate si cafea.

“Muntele fermecat” a venit la pachet cu restart, curatenie generala si rezolutii noi. Fotografia chiar iti da puterea sa faci asta.

Setari folosite: timp de expunere 1/60, compensare de expunere -2 , f/5.0, ISO 100, modul A, mici ajustari in Capture One.

Nikon D5600, Nikkor 18-140 mm. (plus croissant cu cioco si cafea)

adriana ceausescu resize

 

POP MONICA- Elvetia

Buna tuturor! Ma onoreaza faptul de a putea povesti detaliile unui cadru de-al meu. M-am nascut la Zalau acum 33 de ani si locuiesc in Elvetia. Pasiunea pentru fotografie a venit treptat si recent, mi s-a tot sugerat deoarece fotografiam la aniversari momentele emotionante cu telefonul , in repetate randuri ,sa investesc in acesta pasiune. Dupa scurt timp, in decembrie 2019 am achizitionat prima mea aparatura fotografica. Ma consider o pasionata a artei fotografice fiind totusi la inceput de drum, curioasa in descoperirile acestei arte, de una singura. Cadrul ales pentru rubrica e realizat la iesirea dintr-un castel din Bellinzona capitala Ticinului. Vazand tunelul de iesire m-a atras ideea de a experimenta acest tip de lumina si umbra . In cadru este una dintre fetitele mele. Ideea de baza era de a se misca incet spre iesire tinand pozitia centrala. Printre cele cinci cadre cu diferiti parametri, pozitii, focalizari, am realizat acest cadru la parametri de iso 100, 24mm cu 24-70mm Nikon ,0,6 secunde cu aparatul Nicon D5600 inchiriat in acea zi pana la verificarea aparatului meu Nikon D750. Pozele au fost prelucrate in Lightroom, modificarile si accentuarile au fost realizate in functie de cea ce imi transmitea si voiam sa trasmita. Cadrul in clar obscur neclar, imi trasmite senzatii de :frica,anxietate,neliniste,incertitudine.Mi-am dorit de la acest cadru sa lase mai mult spatiu imaginatiei si impactului emotional.Premeditat dar si cu factori intamplatori . Doresc tutror, lumina buna, cum se zice, cu multe momente emotionante!

pop monica resize resize

 

Alexandru Savescu – ” Vânătoare de fulgere”

De ce are nevoie un fotograf  pentru a imortaliza fulgerele? Pe lângă aparatură, este nveoie și de o furtună serioasă. Am avut în sfârșit și furtuna care mi-a oferit posibilitatea de a prinde câteva fulgere, imagin postate scurtă galerie foto (postată pe site-ul meu).
Fotografia a fost captată în seara zilei de 12 iunie 2020, după aproape două ore de pândă, de la fereastră, și multe încercări eșuate. A fost de fapt a doua tentativă. Cu o zi înainte alte două ore de pândă nu au dus la niciun rezultat.  

Fotografia a fost realizata in Falticeni!
Am fotografiat cu obiectivul Canon 10-18 mm, pe un Canon 700D. Setările pentru expunerea nocturnă au fost următoarele: timp de expunere 20 sec (am făcut multe încercări și pe Bulb), diafragmă f/11, ISO – 100. În programul Picassa am aplicat doar o ajustare automată a contrastului.

Alexandru Săvescu
Fălticeni, jud. Suceava
www.falticenionline.ro (site personal)
https://www.facebook.com/savescu.alex.3

Fotografiez de aproximativ 20 de ani. Am fotografiat pentru diverse publicații cu care am colaborat în acești ani, ca redactor și fotoreporter la evenimente sociale, culturale, sportive, etc. (presă scrisă și online).
Am fost câțiva ani membru al vechiului AAFR (2009-2012), dar și unul dintre cei care au contribuit la lansarea portalului comunitatefoto.ro.

alexandru savescu resize

 

Burlacu Lush

Salutare Conasi! Nu cred ca este cineva dintre voi sa nu fi trecut macar o data prin Bucovina, “o bucata de pamant din gradina raiului” asa cum imi place sa ii spun. De fiecare data cand fac o excursie in Bucovina imi place sa vin cu fotografii din locuri noi. De aceasta data am apelat la un bucovinean pentru a-mi da detalii despre “Codrii secularii de la Slatioara” care sunt Sit UNESCO. Auzisem de loc, vazusem fotografii si am visat sa ajung acolo și asa am pornit in cautarea lui. Cand am ajuns in față padurii, am fost intampinați un cățel, deși mai erau si alte masini in acel loc el a ales sa vina cu noi in excursie! Am urmat intocmai indicatiile prietenului meu și am dat de locuri “de poveste” . Nu mi- a fost de ajuns acea zi pentru a explora acea zona, cu siguranța am sa ma mai intorc in acel loc.Imaginea de sus este una dintr-o serie, de fapt este prima imagine pe care am postat-o din aceasta serie.Va multumesc pentru aprecierii si mulțumesc pentru oportunitatea de va spune cateva cuvinte despre aceasta fotografie! Nu uitați : “Frumusețea ramane in ochii privitorului”

Burlacu Lush resize 1

 

Dumitrascu Aurel-Constanta

Salutare, dragi conasi! Ma numesc Aurel Dumitrascu si locuiesc in Constanta ,orasul in care dealtfel m-am si nascut.Probabil apropierea de mare ma incarca cu acea energie si inspiratie ce ma anima atunci cand ma aflu pe malul unui ràu,lac sau la marginea unei simple bàlti…Nu am fost dintotdeauna vreun ,,fotograf in devenire” si nici acum nu ma consider a fi unul…Pasiunea a venit in viata mea ca o a doua iubire dupa ce pictura si desenul m-au parasit ìntr-un mod discret si rezonabil.Acum pot spune ,chiar m-au ajutat enorm si pentru asta nu voi avea vreodata cuvinte pentru a le multumii.Cadrele pe care uneori le surprind cu inima si imaginatia ,le dedic lor,prietenilor dragi si acelora care simt ca in spatele unei fotografii se afla o reteta complexa,un melanj de pasiune,rabdare si dorinta de sustragere a frumosului din tot ceea ce se afla peste tot in jurul nostru.Fotografia aleasa de voi a fost realizata la ìnceputul verii din 2016 ìntr-o zona mirifica din Croatia , la vreo 20 km.de parcul national Plitvice ,obiectiv pe care urma sa-l vizitez in zilele urmatoare.Oraselul se numeste Slunj o asezare pitoreasca ce troneaza pe marginea unui rau cu multe cascade si cataracte inconjurate de muulta verdeata si flori si pe care o reomand cu caldura acelora care vor sa viziteze aceste locuri unde daca te-i ìmpiedicat cu aparatul foto in mana,tot ai prins i cadru de poveste.Asa am surprins si eu una dintre numeroasele caderi spectaculoase de apa ,avand la momentul acela primul meu dslr,un Nikon 5200 cu unicul obiectiv de kit 18-55 la care am atasat un filtru ND400; toate ecestea fiind montate pe un trepied,dupa cum sigur banuiati…Povestea a durat 1s.la iso 200 si f/4.5 …ìntr-o frumoasa dupa amiaza de iunie.Mi-am propus sa revizitez acele locuri minunate .Voua ,dragi conasi va doresc sa aveti parte de lumina buna si mult frumos !

dumitrascu aurel resize

 

Daniel Coman

Plouase toata săptămâna, eram chiar usor depresiv ca nubse mai oprea, in dimineata respectiva chiar m-am trezit si sărit la geam sa vad daca mai ploua. Surpriza nu mai ploua erau nori dar ploaia se oprise. Stăteam la cafea și îmi era greu sa ma urnesc de pe canapea dar deodata imi amintesc ca fusesem la cascada asta si curgea asa un firicel si ii zic nevesti, hai facem un drum la cascada aricilor, ” cascade du Hérisson”. Nici n-am apucat sa zic de doua ori ca era la usa îmbrăcată. Mi-am strins materialele trepiedul, filtrul ND si hai. Am ajuns in parcare m-am făcut pom de Crăciun și hai ca erau 2km pina la cascada de mers pe jos. Norocul a fost ca drumul e pietruit prin pădure ca va dati seama dupa o saptamana de ploaie cum ar fi fost dacă drumul nu era amenajat. Când am ajuns chiar in locul de unde am fotografiat e o platforma din grilaje special amenajata sa vezi cascada, am vrut sa merg sa fac un cadru doua și de jos dar era impracticabil. M-am bucurat era apa din belșug, am tras cadru dupa cadru din mai multe pozitii am avut noroc cu timpul ca nu era mai nimeni. A fost o zi superba pentru tras cadre. Ma bucur ca v-a placut

Daniel Coman resize 1

 

Baltag Laurentiu

La mine fotografia a început odată cu muntele și tot aici găsindu-și și jumătatea.Inainte ma duceam și eu ca pantofarul pe munte și hop top scotea și telefonul pt o poza, asta pana când un prieten mia oferit sa compar o fotografie cu aparatul văzând diferența dar mai ales detaliile, culoare, claritate și multe altele. De la munte îmi plăceau foarte mult cascadele și ma minunam la alții cum făceau ei cadrele asa reușite cu timp lung de expunere.Odata cu timpul am început sa deprind tehnici în ale fotografiei cumpărând-mi pt început un dslr mai vechi care îl folosesc și acum, un Pentax kr 2009,având la el doua obiective, unul kit 18-55 și unul de 35mm f2.4.Odata mutat la munte am prins cadre în anotimpul de toamna care m-au fascinat enorm și totodată învățând sa stăpânesc aparatul mai bine pe modul manual recomandând oricui sa învețe acest mod al aparatului dacă are răbdare dând rezultate nemaipomenite. Acea fotografie am făcut-o in urma cu câteva zile deasupra cascadei Urlatoarea cam după ora 16.00 așteptând sa se facă mai umbra deoarece nu aveam filtru de polarizare. Am pus aparatul pe trepied am dat pe Tv,1, 6s, f22, ev coborând-l la minim iar rezultatul mi-a bucurat privirea. Decât sa pierd timpul liber prin cârciumi și bodegi prefer sa îmi iau pensionarul de aparat și atacul de trepied și sa iau calea muntelui și a pădurii descoperind un tărâm fermecat și liniștit în natura.Nu îmi doresc nimic altceva decât sa fim sănătoși cu toții și sa excelez în acest minunat domeniu al fotografiei cu tot dragul,pt mine muntele și fotografia mi-a schimbat viata dându-i speranța și încredere în tot ceea ce fac făcându-mă mai încrezător și optimist dar mi-a dat și ocazia sa va cunosc câte puțin pe fiecare în parte, Piciu cu trifoiul,Eliezer cu minunata lui primărie la Dumesti, alții mai rebeli samd.Daca voi ajunge sa îmi îmbunătățesc echipamentele de fotografie dar și tehnicile voi apela la voi cu drag în a ma ajuta sa le pun în aplicare. Cam asa e povestea mea, un meltean care a lăsat viata de oraș și a ales calea hrubelor și a pădurii pt o viata simpla alături de jumătatea lui draga pe care muntele ia scos-o în cale.

Baltag Laurentiu resize

 

Horia Scubli

Fotografia a fost facuta in urma cu 10 ani. Entuziasmat, la acea vreme, de noua lentilă macro, un Nikon 105mm/2.8, desi montata pe un aparat nu foarte performant, dar extrem de la moda atunci(Nikon D90), eram în cautare de subiecte in zona macro. Fiind primavara tarziu, iar libelule fiind in perioada de varf a activitatii de împerechere, am hotarat sa merg la un lac artificial din imediata apropiere a Sighetului. Prezenta acestui tip de libelule peste tot, m-a facut sa gasesc un loc in care sa stau la panda. Aceste libelule, la care coloritul mascului este diferit de al femelei, au o pozitie de acuplare ce seamana mult cu forma unei inimi, sunt extrem de fotogenice. Daca ai noroc de lumina buna, daca ai un baston sau un mic trepied, reteta pentru o fotografie buna, este doar rabdarea de a astepta o ocazie buna.

Gingase, delicate si aparent inocente, libelulele, spre surprinderea nostra, sunt unele din cele mai feroce insecte. Contructia dinamica a corpupui le face niste pradatori extre de eficienti.

Horia scubli resize

 

Puscas Rares – Cluj Napoca

Salutare dragi conasi , imi place sa abordez genuri diferite ale fotografiei dar mereu cascadele si vaile serpuite de apa cu bolovani stau in topul preferintelor mele . Cascada Valul Miresei, aflata in com Rachitele jud Cluj este una din cele mai frumoase din zona unde locuiesc si usor accesibila , fiind mereu pozata de mine si revin cu drag de fiecare dat sa vad ce mai ii nou in zona, asa s-a intamplat si sambata aceasta cand am luat-o de nebuni intr-o tura fara planuri de locatii exacte in Padis cu alti 3 conasi , primul obiectiv fiind cascada mai sus mentionata. In drum pe cascada am vazut si aceasta vale care serpuia frumos printre pietrele acoperite de muschi verde si desi era destul de dificil accesul si m-am murdarit putin la coborare nu am ezitat sa o abordez. Echipamentul a fost un samyang 14mm f2.8 cu focus manual, setat la f16 , iso 50 neavand filtru nd si 1/4 secunde expunerea de pe trepied focus la 1m distanta. Nu am inca un site unde sa puteti urmari fotografiile mele asa ca va invit pe profilul meu https://www.facebook.com/puscas.rares.5
Lumina buna la toti conasii , ii mult mai importanta ca echipamentul folosit !

Puscas rares resize

 

Sorin Daraban

Pentru mine, fotografia wildlife este o poarta spre o alta lume; o lume aproape magica, primordiala, ca prima bataie de inima sau aripi … o lume cu un mister aparte pe care o simti cum pulseaza in piept si cum trece cu un fior de adrenalina ori de cate ori natura iti releva, ca un dar de mare pret, farame din lumea aceasta ascunsa privirii (neatente).
Sunt Sorin Daraban, locuiesc in Bucuresti din 2005, am 40 de ani si sunt biolog ca pregatire universitara – ma gasiti pe contul de Facebook drept ID Sorin. Prima tangenta serioasa cu fotografia am avut-o in timpul facultatii, avandu-l drept sprijin pe dl Iosif Viehmann – sub indrumarea caruia am si participat cu cateva fotografii la unul din concursurile prilejuite de Speoarta unde am si castigat primul meu premiu in ale fotografiei. De la el am invatat ce inseamna un cadru bun. De la el am imprumutat primul teleobiectiv ca sa fotografiez ciufii “de pe strada Sperantei, la parter” – intr-o colonie de iernare care am inteles ca ar mai exista si azi in Cluj, de la el am imprumutat banii ca sa printez fotografiile “cum trebuie”, si de la el am invatat ca dintr-o mie de fotografii, 10 sunt bune, una este excelenta/fabuloasa si restul sunt “prostii” ( a se citi drept pamflet ).
De cate ori am in fata ochilor acel cadru dintr-o mie, ma transpun departe, langa oameni dragi si momente unice, primind si impartasind si altora bucurie si lumina… asa cum am invatat ca trebuie sa fie…
Treptat, am invatat ca tehnologia este imperfecta (ca niciodata focala nu va fi de ajuns!), ca oamenii gresesc (focusul si incadrarea ), ca iertarea nu isi are locul decat in inimile mari si ca acel cadru perfect pe care il cautam cu totii, nu il vom vedea niciodata cu ochii, ci doar cu sufletul … Din cauza aceasta, fotografia trebuie sa incante; sa fie o “poezie, cu si despre Lumina”.
Primul meu aparat foto DSLR l-am cumparat tot in anii studentiei, dintr-o bursa: un Zenit E. Pe film. Cu 3 obiective, un parasolar de cauciuc si un “blitz”. A fost prima caramida mare, pusa in arcul de bolta in devenirea aceasta a fotografiei, si care nu e incheiata inca. Treptat, au devenit realitate prin Facultatea de Biologie cu cursul de ornitologie si practicile ei unde fotografiam din plin, Delta Dunarii, Retezatul, pesterile, Cazanele Dunarii, padurile si baltile din jurul Clujului, calatoriile din afara tarii, prima jungla, primul ghetar etc. La modul si mai serios, prin achizitia primului DSLR digital (Canon EOS 7D) si a primelor obiective bune, am inceput in 2012. Am inceput cu Canon si am ramas fidel marcii datorita gamei foarte variata de obiective pe care le ofera.
Despre fotografia wildlife s-a mai vorbit iar cei cu state vechi de plata in ale domeniului o pot face mai bine decat mine. In evolutia mea insa, pot spune cu certitudine un singur lucru: pe masura ce progresezi si aprofundezi/deprinzi fotografia wildlife, conteaza in afara cunostintelor tehnice (despre fotografie si despre aparat/obiectiv) si cunoasterea comportamentului speciei si a habitatului sau dar si utilizarea unor tehnici corespunzatoare de abordare/apropiere, fara a deranja animalul din comportamentul lui natural. In acest sens e nevoie de multa practica, camuflaj bun, tehnica buna de apropiere/abordare. Un cadru bun nu va putea fi facut in absenta acestor lucruri decat daca esti binecuvantat cu mult noroc! dar asta nu va aduce performanta repetitiva, consolidata si nici cadre din ce in ce mai bune.
Fotografia de fata ( f/6,3 1/400 sec. ISO 800 ) cu lisita adulta hranindu-si puii, este facuta intr-o dimineata, destul de devreme. A fost nevoie de 2 zile pentru a tatona terenul si a intelege comportamentul de hranire dar mai ales pentru a alege locul de pozitionare pentru a fotografia fara a deranja pasarile. Te pozitionezi, si apoi astepti intr-un final, prin perseverenta, planetele se vor alinia pentru a putea realiza un cadru reusit: calitatea si directia luminii, pozitia pasarilor, stralucirea luminii in ochi, rabdarea ta … Uneori, fotografiez din pozitii foarte incomode si corpul isi cere drepturile lui , ramai cu julituri, dureri de spate, te murdaresti. Atata vreme cat “pretul platit” merita bucuria si satisfactia unui cadru bun, esti castigator!
Cea mai mare satisfactie insa nu este nici cadrul “cel bun”, nici lumina fabuloasa si nici macar premiile castigate la vreun concurs; ci trairea pe care o ai atunci cand un animal salbatic cu niste simturi fantastic de ascutite, STIE ca esti acolo, te studiaza, isi da seama ca nu esti un pericol si TE ACCEPTA ca facand parte din LUMEA LUI. Astfel de momente sunt rare si unice in felul lor, sunt aproape mistice.
Este un dar. Al naturii, al Spiritualitatii, a Luminii – dupa credintele si trairile fiecaruia deopotriva.

id sorin resize

Mariana Scubli

Salutare!
Cu toata pandemia, am mai reusit sa ies la cate-o tura foto, pe drumuri laturalnice, prin satele din apropiere:Am plecat asa,( impreuna cu sotul meu, care s-a reapucat de foto, )la plesneala ! Am ajuns prin satul Tisa, care este chiar pe malul Tisei-raul ce este granita cu Ucraina.
Am avut sansa sa vedem starci, berze, chire, codobatura si multe insecte.
Din departare, am zarit deodata copacul!
Maiestuos!In floare:
Era ceea ce cautam.Clar. Am facut ture largi, pentru a gasi unghiul pe care il voiam.
Si l-am gasit.Exact asa cum l-am vizualizat
Asta a fost unghiul din care mi-a placut mie.
Copacul falnic, inflorit, nu departe de-o gospodarie, si cu muntii Maramuresului pe fundal
Cadrul este surprins cu NikonD4, lentila Nikon 70-200mm(preferata mea)
Numele meu este Mariana Scubli, locuiesc in Sighetul Marmatiei,(la origine sunt din Oradea) stabilita aici dupa facultate(sotul meu a crescut pe aceste meleaguri)
Am inceput fotografia in urma cu cca 9 ani, ca hobby, pentru a-mi ocupa timpul,acum fiind o adevarata pasiune.
Fotografiile mele sunt semnate MSNeva( in spatele acestei semnaturi se afla o poveste)
Am o pagina de facebook pe care postez fotografiile mele( Mariana Scubli) si un site in constructie-marianascubli.ro

mariana scubli resize 1

 

Chilom Anca

Buna ziua si multumesc frumos pentru aprecierea fotografiei si onoarea de a-i spune povestea. Povestea acestei fotografii s-a nascut in acest weekend, din intamplare. Sunt din Timisoara si am urmarit un eveniment in weekend, organizat la o plantatie de lavanda, situata cam la jumatate de ora de oras. Iubesc mult aceasta planta si imaginile pe care le pot obtine in lan. Asa ca, am urmarit pagina lor si cand s-a lansat prima culegere, am vrut sa fiu printre primii, sa prind cat mai mult din lanul de lavanda netaiat. Desi in oras era intunecat, am avut parte de un apus superb in lan, nu-mi venea sa plec. La intoarcere spre casa, sotul meu cauta un loc mai retras unde sa iti poata testa o arma noua de airsoft. Soarele mai avea foarte putin si apunea, sotul meu fiind atent in jur, a zarit lanul de grau si a oprit. Cand a zarit imaginea, a uitat si el ce cauta si s-a apucat de poze . Am descoperit si macii, care completau cadrul de minune. Chiar daca eram sub euforia lavandei, am mai facut inca o serie de poze, pana nu a mai ramas urma de soare . Nu stiam ce sa admir si sa prelucrez mai intai, pozele cu lavanda sau apusul in lanul de grau. Asa am obtinut aceasta imagine.
Exif: Iphone 11 Pro Max, 6mm, ISO 20, F/2, 1/430sec
Daca doriti sa imi vedeti si alte fotografii, pagina mea personala: Chilom Anca PhotoMania.
Va multumesc si va doresc lumina buna!

Chilom anca

 

Flegner Calin – Cluj Napoca

Salut ! Numele meu este Flegner Calin si sant din Cluj Napoca . Pasiunea mea pentru fotografie a inceput acum aproximativ 6-7 ani . Preferatele mele in fotografie sant peisajele dar mai nou incerc sa ma axez cat pot de mult si pe portrete si mai fac si alte genuri de fotografii ! Acest cadru a fost gandit initial ca o panorama din 8 cadre dar pana la urma am unit doar 5 cadre ! Cadrul a fost premeditat datorita faptului ca am vazut acei nori pufosi albi si am zis sa ii integrez in acest peisaj de munte ! Ca si aparatura am folosit Canon 6d mkII cu tamron 28-75 f2.8 si doua filtre , unul de polarizare si un nd gradual pentru a intuneca partea de sus a fotografiei (cerul) avand in vedere ca nu era ora ideala pentru fotografie . Fotografia este facuta in Cheile Aiudului .

flegner calin resize

 

Todoran Florin – Biertan

Fotografia a fost realizata in Cheile Nerei, mai exact la cascada Văioaga, langa Sasca Montană, judetul Caras Severin. Am parcurs in aceea zi aproximativ 12 km pe jos in Cheile Nerei, un traseu minunat cu multe cascade minunate. Pentru fotografie am folosit un trepied, Nikon d7100, obiectivul de kit 15-55mm si un filtru ND, pentru a face expunerea mai lunga. Mă simt onorat ca mi-a fost din nou selectată o fotografie pentru rubrica Povesti cu fotografi romani. Despre autor…. mă cunoașteți majoritatea, pentru ca sunt detul de activ pe Conac, si m-am prezentat de vreo 3 ori 😉 . Va doresc tuturor o vara minunată, multă inspiratie, sănătate multă si LUMINA BUNĂ!! vă salut cu drag

todoran florin

Gabriela Nasturica

Bună ziua conasi ! Ma numesc Gabriela Nasturica ,fotograf amator si admirator al fotografiilor de pe Conac , cand nu sunt plecată, de la care am avut de invatat multe. Fotografia selectată este din ultima excursie externă înainte de pandemie . Din fericire m-am intors pe 13 martie în București și în orașul Craiova, chiar înainte de izolarea la domiciliu. Am fost într-o extraordinară peregrinare, contra cronometru în Turcia ,Cappadochia, dar chiar si asa o recomand cu căldură pentru ineditul peisajelor .Aveti de admirat locuri fantastice ce stârnesc imaginația, peisaje de un inedit tulburător și veți dori sa vă întoarceți negreșit din dorința de a imortalizat totul. Fotografia selectată este făcută cu un aparat Olympus OM-D, E-M10,mark lll , cu un obiectiv de kit M.Zuiko – Digital 14 – 42 mm.-1 3,5 – 5,6 . Fotografia nu e cea mai reprezentativă din întreaga peregrinare, dar s-a încadrat temei date ‘ cascada ‘ si e făcută cu ocazia turului Antalya-Konya Cappadochia în Turcia . Zona este poarta de intrare în Riviera turcească – o cascada de mică înălțime într-un peisaj inedit . Fotografia este făcută la mijlocul zilei, cand lumina nu e cea mai potrivită dar si asa ma bucur ca am avut ocazia s-o vad si s-o fotografiez. Sper sa va mai delectez si cu alte fotografii inedite, cel putin ca subiect dacă nu ca tehnică. VA multumesc pentru atenție !

gabriela nasturica resize

Un articol de: Bajan Sorin

Lasă un răspuns

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Partener recomandat!