„Povesti despre fotografie cu fotografi romani” Vol. 12

Continuam calatoria noastra in minunata lume a fotografiei, cu povestile din spatele fotografiei povestite chiar de autori!

Ionescu Elena Andreea

Salutare tuturor, ma numesc Ionescu Andreea si am 27 de ani sunt din Vrancea dar locuiesc in Roma ( Italia) de 7 ani ,am intrat in aceasta minunata lume a fotografiei acum 2 ani si de atunci fiecare zi din viata mea este dedicata acestei pasiuni, iubesc sa creez povesti, prin ele retraindu’mi copilaria de altadata, cat despre aceasta fotografie totul a fost intamplator, fiul meu cantand la acel flaut mi’a dat inspiratia de a creea aceasta poveste, locatia fiind initial banala ( in fata blocului)insa mai apoi cu efect, ca si aparat folosesc canon 200 D , obiectiv Canon 85 f 1.8 . Daca doriti sa vedeti cat mai multe povesti ma puteti gasi pe , pagina de Facebook Andreea Ionescu Photography , va multumesc

Emy Leompescu

O poienita langa o padure din Olanda, cateva caprioare se relaxau sub soarele cald al primaverii.Fotografia e facuta in aprile 2018.Din mai multe cadre, cel din imagine mi s-a parut cel mai interesant.Caprioara poate trai pana la 15 ani dar apogeul este la varsta de 7-8 ani dupa care intra in regres.Ca si la cerb impresioneaza ochii mari si blanzi dar foarte ageri si atenti.Dintr-un grup de 6 caprioare si un cerb, cea din imagine venea spre mine si m-am decis sa fac cateva cadre.Este facuta cu un NikonD5300 si obiectiv de 70-300mm.In Olanda sunt multe tarcuri cu animale, copiii vin sa le dea mancare si sunt educati de mici cu grija fata de natura.Neavand munti, olandezii se relaxeaza in zonele de padure.Joggingul, mersul cu bicicleta si chiar plimbarile fac parte din viata olandezilor, cei mai inalti oameni din lume.In padurile lor se gasesc trasee de mers pe jos si de bicicleta.Din loc in loc gasesti cate o bancuta din lemn pentru odihna sau pur si simplu pentru a admira natura.De multe ori cele mai frumoase clipe sunt in salbaticie, departe de lumea dezlantuita.

 

Costel Covaci – CONSTANȚA

Maci în vază!
De loc din Sibiu, de suflet din Contanța ador verdele crud de munte combinat cu albatrul turcoaz al mării. Obișnuiesc de fel să merg spre casă de la muncă schimbând aproape zilnic traseul. O nouă zi, un nou gând la zilele de carantină care vor urma mă face să mă gândesc la gara din Constanța…
Fac la stanga brusc din mersul meu și mă îndrept spre liniile de cale ferată cu speranța să culeg câteva fire de maci. O bucurie mare mă cuprinde când plec spre casă cu un braț de boboci de mac. Zilele trec și bucuria devine mai mare văzând cum în fiecare dimineață vaza cu maci este tot mai plină de culoare!
Bucuria a fost maximă când lumina zilei avea să îmi „spună” acum este momentul. Pregătesc cadrul, o masă de lemn în curtea casei, găsesc o bucată de lemn mai veche pe care o transform în fundal și pornesc aparatul un Canon 80D, un obiectiv 70-200 mm 2.8 (prima versiune) și recunosc că după primele cadre trase bucuria era 100%.
Exif: 1/60, f6.3, iso 100, focala 200 lumina naturală și puțin LR!

Costel Covaci – România – Constanța – https://www.facebook.com/costel.covaci.5

Lucian Miron

Trebuie sa incep prin a spune ca nu imi place iarna. Nu imi plac frigul, umezeala, hainele care sunt mai grele ca mine si traficul de sarbatori din Bucuresti. Asa ca de cate ori am ocazia “migrez” in zone mai calde in perioada de sarbatori. Asa se face ca in 04.01.2019 eram in Abu Dhabi, unul din locurile mele preferate pentru aceasta perioada. Moscheea Sheikh Zayed este poate cel mai frumos loc din acest oras si unul dintre cele mai frumoase din UAE. Nu puteam sa ratez ocazia sa o fotografiez la apus. Inarmat cu Sony A7R3, Sony GM 24-70mm f2.8 si un trepied, am mers impreuna cu un prieten acolo si am stat cateva ore. Odata cu venirea serii moscheea este luminata superb, este aproape imposibil sa mai iti ridici degetul de pe declansator. Imaginea a fost trasa la f4, ISO 100, 1 sec. de pe trepied. Si a stat apoi mai mult de un an pe un hdd. De ce? Pentru ca am postat altele cu moscheea luminata si foarte colorata. Si pentru ca e suficient sa cauti pe google Zayed Mosque si o sa mai gasesti cateva sute de imagini similare. Asa a aparut ideea de a face imaginea black&white. Am ezitat putin la inceput, parea o blasfemie sa ascunzi culoarea intr-o imagine in care ai o cladire colorata de un albastru superb. Dar pana la urma de ce sa nu o fac?!? Si a iesit aceasta varianta. Mai mistica, mai aproape de ceea ce credinta ar trebui sa fie, o relatie intima. Eu nu sunt un mare credincios, dar in acealsi timp nu sunt nici fotograf de landscape sau arhitectura. Imi plac mai mult fotografia de astro, close-up si portretele. Iar ca business fac cu multa placere fotografie de produs pe care o puteti descoperi aici: https://www.facebook.com/commercialphoto . Dar asta nu inseamna ca nu imi place sa experimentez ori de cate ori am ocazia. Si da, imaginea asta este un experiment. Iar daca a ajuns aici, am sa il notez ca pe unul reusit…

Lucian Stroe

Salutare! Numele meu este Stroe Lucian Daniel, sunt născut și crescut în Valea Jiului, mai exact în orașul Lupeni unde locuiesc și în prezent. Practic o meserie care mă plimbă mai prin toată lumea, o meserie care de multe ori îmi oferă satisfacție și multe subiecte sau peisaje de fotografiat. Acestă nutrie este fotografiată în Slovenia, într-o zonă destinată odihnei șoferilor. Ce pot să spun, am zărit-o prin tufele mari de iarbă și buruieni, nu am stat pe gânduri, mi-am luat aparatul, niște pâine (ca să am cu ce o ademeni) și m-am apucat de fotografiat. Nicidecum acest cadru nu este făcut din prima. Mai întâi, cateva cadre în timp ce mânca dintr-o bucata de paine, după care mi-a venit ideea să încerc un cadru mai comic, așa că am luat sticla de bere, am așezat-o în zona unde își făcea apariția și am așteptat…și iar am așteptat. Nu exagerez, dar cred că a trecut jumătate de oră și spre norocul meu și-a făcut apariția, și atunci cu puțină momeală cu pâine până cand s-a apropiat curioasa de sticluța cu bere am reușit acest cadru. Ca aparatură am folosit un Nikon D5300 și obiectivul Nikkor 70-300mm. Vă doresc lumină bună tuturor și cadre cât mai frumoase!

Valentin Munteanu

 Pasiunea mea cea mai mare in fotografia de peisaj este sa surprind cum rasare soarele: din largul marii, de dupa un varf de munte sau de printre blocuri. Nu am pandit acest moment dar visam la el: pescarii, pasarile, marea la rasarit. A fost un moment fericit ca s-au aliniat toate asa cum mi-am dorit, asta dupa o fuga zdravana prin nisip ca sa-mi gasesc unghiul potrivit. Am tras cateva cadre cu batranul meu Nikon D4, greoi si voluminos dar care nu rateaza astfel de momente. Am folosit un obiectiv Nikon 70-200/2.8 si un Teleconvertor 2X. ISO 300, diafragma 5.6, timp de expunere 1/1200, distanta focala 400.

Eduard Florin Niga

Am cunoscut bunica sotiei mele cu putin timp inaintea nuntii noastre. Asa a fost sa fie, locuind departe, in alta tara, n-am apucat sa ne cunoastem mai bine. Fotografia aceasta a fost realizata in una din primele intalniri undeva in iulie al lui 2015. Era vaduva din 1988, adica de vreo 27 de ani la vremea aceea. Sotia, care ii spunea “mama” si pentru care a fost o a doua mama, si-a petrecut copilaria, vacantele scolare acolo, la tara si mi-a povestit ca la fereastra aceea era locul ei preferat. Cand isi termina treburile, se uita pe fereastra cu vedere la drum si la sat. Ce sa faca si ea: ca omul singur. Vedea cine se mai duce in sat cine se intoarce. Tot acolo o gaseai de fiecare data cand, adolescenta fiind, sotia mea se intorcea de la intalniri cu prietenii. “ Ai grija, tu copcila, ca lume-i rea..”, ii spunea bunica. Femeie harnica, a tinut gospodaria dupa ce omul ei s-a dus la Domnul. Mi-a spus in ziua aceea ca nici atunci nu se obisnuise cu singuratatea si ca-i e urat singura, dar nu s-ar fi mutat din casuta ei nici in ruptul capului. S-a stins patru ani mai tarziu in 2019 si ma bucur ca am apucat sa o cunosc macar. Mainile ei zbarcite si muncite, fata arsa de soare la camp, cumintenia basmalei de pe cap purtata cu sfintenie, toate astea spun povestea vietii ei si asta am vrut sa imortalizez in aceasta imagine facuta ad-hoc. Nu veti gasi aceasta imagine pe site-ul meu www.eddimage.com deoarece focusul meu primordial in fotograpfie este fotografia macro si stradala.

 

Daniel Coman
A fost o saptamana nici grea nici usoara, grea pentru ca tocmai am stat doua saptamani in izolare iar reluarea jobului cu tot ce implica el trebuie sa treaca prin niste etape ca sa intre in rutina. Asa ca saptamana a trecut putin mai greu ca de obicei. A mai si plouat aproape tot timpul. Asta nu a fost chiar in totalitate rau pentru ca sambata se anunta soare si gandul imi era la o incursiune montana unde sa ma bidedispun cu sunetul apei si limistea padurii. Asa a fost, dimineata soarele a batut in geam deloc sfios, si-a trimis lumina sa inunde camera si sa ne anunte ca avea sa fie o zi minunata. Soția avea deja în gind sa ma puna la treaba prin gradina cabana de gradina era plina cu tot felul de deșeuri pe care nu le-am putut arunca fiind izolați. Am făcut putina mișcare dimineața, ce spun eu dimineața ca mi-a luat o jumate de zi, dar dupa amiaza a fost a mea. Mi-am încărcat singurul aparat ce îmi mai rămăsese, trepied și hai la drum. Auzisem de un loc în care apa cădea de la aproape 20 de metri și am zis hai acolo. Am plecat sa vedem Cascade du Flumen, drumul cu mașina l-am facut pina la un anumit punct după care m-am împodobit cu ruxac, trepied aparatul de gat și hai. Mereu ma fascinat apa curgătoare și ce poate sa facă o pauza lungă. Nu am mers foarte mult și în dreapta a apărut o mica cadere de apa și o gramada de pietre imbracate frumos in muschi. Am zis hai sa îmi fac încălzirea cobor cu grija pe malul sting și încep sa trag niste cadre, am pus filtrul ND am montat trepiedul și hai. Nu uitați sa dezactivați stabilizatorul obiectivului eu pierdusem obișnuița și cele câteva cadre au fost mișcate. Ceva nu ieșea cum vroiam in încadrare asa ca am sărit din piatra în piatra pe malul celălalt. Am aranjat totul și când ma uit pe ecran a inceput sa îmi placa a iesit cadrul pe care îl vedeți. Încadrarea dădea sens. Bine încercarea de a trece dincolo s-a soldat cu apa la picioare dar ce mai contează când ești bucuros de ce iese la sfirsit. Am ajuns apoi la cascada cea mare ziua a fost reusita vizita in natura mi-a adus aceeași liniste și bucurie. Faptul ca apoi aceasta vizita o poți revedea mereu prin intermediul fotografiei e un câștig. Si am vrut sa impart cu voi acest unic moment. MULTUMESC PENTRU APRECIERE.

 

Plaino Marian

Fotografia a fost realizata intr-un workshop de nud organizat de Bogdan Botofei. Fiind mai multi fotografi am folosit lampi cu lumina continua. Mi-au placut atat forma contorsionata a modelului feminin, cat si paralelele usor ascendente pe care le fac mana lui si piciorul ei. Prelucrarea este destul de minimala (de obicei incerc sa realizez direct din aparat si incadrarea si lumina – cam asa se invata acum 20 de ani).Am folosit un aparat Nikon D7100, Nikkor 16-35/f4, Iso1600,1/30s

 

Mariana Scubli

Cadrul este surprins in Biserica din Desesti-Monument UNESCO(vechimea ei este din sec XVII) Fotografia il reprezinta pe preotul care slujeste in aceasta biserica si pe fiica lui Maria, un copil alintat, deoarece a venit dupa doi baieti si la o diferenta destul de mare. Maria este speciala, un copli deosebit, si parintele si-a dorit o fotografie in biserica cu fiica lui. Asa a luat nastere un cadru care si mie imi este drag. Eu, sunt din Oradea, si locuiesc in Sighetul Marmatiei, stabilita aici dupa facultate(sotul meu a crescut pe aceste meleaguri) Am inceput fotografia in urma cu cca 9 ani, acum fiind o adevarata pasiune Fotografiile mele sunt semnate MSNeva( in spatele acestei semnaturi se afla o poveste) Am o pagina de facebook pe care postez fotografiile mele( Mariana Scubli) si un site in constructie marianascubli.ro

 

Todoran Florin-Biertan

Salutare, dragi Conasi! Majoritatea dintre dumneavoastra ma cunoasteti deja din povestile anterioare, sau chiar din intalniri personale. Povestea acestei fotografii s-a scris in Muntii Apuseni,cand alaturi de alti conasi inimosi ne aflam intr-o campanie de ajutorare. Am intrat la Nea Simion,in casa.O casa traditionala, specifica,locului. Nea Simion incerca sa aprinda focul, dar chibritele erau umede. Cand ne-a vazut pe toti ,s-a bucurat tare mult si din putinul lui a incercat sa ne dea si nou: o jumatate de paine si niste untura.A dapanat cateva amintiri impreuna cu noi, si ne-a multumit frumos pentru tot ce i-am adus pentru sarbatori (cu lacrimi in ochi).Nu a ajuns asa datorita saraciei, era un om bogat la suflet si avea inca 6 vaci la 86 de ani.Batranetea si singuratatea m-au facut asa copii …ne spunea el.Ar mai fi multe de povestit din putinul timp pe care l-am petrecut impreuna cu Nea Simion, dar nu vreau sa va plictisesc. Poveste continua…

 

Stefan Andrei-Cluj Napoca

La prima iesire, in natura, dupa ridicarea starii de urgenta, eram nerabdator sa testez drona pe care mi-o achizitionasem in perioada starii de urgenta, si pe care nu o folosisem pana acum. Am ales initial, ca si locatie, cetatea Coltesti, pe care am vizitat-o intr-o drumetie binevenita, dupa care am coborat, putin mai jos, intr-o zona cu mai putina lume, pentru a imi porni drona si a face cateva cadre asupra Cetatii Coltesti. Din acel punct, am observat, in partea opusa, suprafetele arabile de pamant, unele cultivate, altele nu. Un “V” format din acele suprafete, si un drum care separa acele suprafete, mi-au atras curiozitatea fotografica si dorinta de a explora “acel V” din zona arabila. Luandu-mi ca reper, biserica din satul Rimetea, si o strada laturalnica spre dreapta, am ajuns in camp. Ceea ce vezi de sus, bineinteles, nu poti vedea, si de la suprafata solului, asa ca nu am reusit, sa gasesc “V”-ul, dar am reusit sa surprind acest cadru.

 O intamplare as zice, dar si o dorinta mai mare de a explora, ulterior, si alte zone, pe care uneori le crezi lipsite de potential fotografic, dar surprinzatoare, in ipostaza de a le vedea din drona, si de ce nu, si de la sol. Cadrul prezinta o imagine asupra Pietrei Secuiului si a Coltilor Trascalaului, din zona Rimetea, iar ca aparatura am folosit o drona DJI, varianta Mavic Mini.

 Autorul sunt eu, Tomas Andrei, din Cluj-Napoca, pasionat de fotografie, mandru sa fac parte din acest grup minunat si doritor de a investi din timpul meu liber in tot ce inseamna fotografie: fotografie de produs, fotografie de familie, ture foto in natura, etc.

 Ma puteti gasi pe grupul “La Conacul fotografilor”, dar si pe

  Facebook: https://www.facebook.com/TomasAndreiFoto/ sau

  Instagram: https://www.instagram.com/andreitomas_foto/

 

Gina Ioana Sterea

Deșertul Sahara, Maroc, noiembrie 2018. Cam asa începe povestea acestei fotografii pe care nu am premeditat-o. Supărată ca n-a primit și ea un măr ca suratele ei din șir, cămilă pe cocoasa căreia ma aflam m-a aruncat la propriu în nisip!! Am reușit sa ma țin doar cu mâna stânga, în timp ce întreg corpul îmi atârnă pe trupul “mastodontului”. Pret de câteva secunde mi-am amintit de Antoine de Saint-Exupéry și de Micul Prinț! A venit berberul, cu greu a făcut-o pe cămilă sa îngenuncheze ca să pot sa cobor. Am coborât tremurând și m am așezat în nisip preț de câteva minute. Am văzut urmele pe nisip si verdele acelei plantei.. Exista viata în deșert, am gândit, am tras și cam aceasta fotografie a ieșit! Am tras cu Nikon D3300 pe care avem un 55-200. Sunt Gina Sterea, locuiesc de câțiva ani în Anglia, la început de drum în ale fotografiei! Abia acum descopăr acest domeniu! Îmi place fotografia de strada, de arhitectura, fotografia alb negru! Mulțumesc tare mult ca am poposit din întâmplare în paginile revistei voastre! Spor în cele bune și lumina din Lumina sa aveți! Gânduri bune!

 

Bogdan Albu

Salutare conași! Bine v-am regăsit! De data aceasta, am să povestesc un cadru ceva mai vechi, dar tot un cadru foarte drag mie. De ce? Pentru că este unul dintre cadrele trase la prima mea ședință foto având ca tematică nudul în grâu, în câmp deschis, cumva limitate variantele de încadraturi și compoziție. Îmi amintesc cu mare drag acel moment mult dorit de mine, un moment încărcat cu multă emoție și teamă de nou. Noi erau și setup-ul folosit și genul de fotografie într-o asemenea scenă. Aveam oarecum ideile, aveam “ceva recuzită”, un material , cum i-au mai spus alții “perdea” și o pălărie. Cam mult! Ora și vremea au fost perfecte pentru lumina pe care o doream. Cei câțiva stropi răzleți de ploaie au făcut ca tensiunea să fie și mai mare, dar și mai încărcat momentul cu încă o provocare. Cu gândul la “dacă mai ieșim din câmp după ploaie” ne-am apucat de ședință. Momentul fiecărui cadru era magnific și îmi dădea câte un impuls în a mai trage încă unul și încă unul și încă unul. Cadrul l-am vrut încadrat așa, să pot să regăsesc în el legătura dintre mine și model. Am folosit micuțul Panasonic G80 cu o super sticlă de la Olympus, mai exact Olympus 7-14mm f2.8 PRO. Lumina a fost naturală, oferită de Sorinel, exact înainte ca acesta să lase loc Lunei! Pe Sorinel și pe Luna sunt convins că îi cunoașteți! Cam atât! Până data viitoare, de-o fi de nu o fi, vă doresc click după click în lumină bună!

 

Constantin Ticu

Salutare tuturor, ma numesc Constantin Ticu si locuiesc in Germania, pe Borkum, o insulă aflată la Marea Nordului la graniță cu Olanda.
Este o insulă turistică, iar ceea ce vedeți în fotografia mea sunt Strandkörb.uri ( scaune de plajă). Sunt celebrele noastre șezlonguri, însă în această formă sunt ideale aici pentru momentele extrem dese când vântul bate foarte tare si care este la el acasa. Te trezesti ca ploua din senin si pentru a te ferii de aceste intemperii sacaitoare, apelezi la planul B.. Fata de anii trecuti, acum pe plaja datorita pandemiei sunt mai putine scaune, iar acest lucru m-a ajutat. Am mai incercat genul acesta de cadre si anul trecut, dar era foarte mare aglomeratie si nu reuseam sa-mi aleg o tinta si sa am o compozitie aerisita si clar conturata pe subiect. Si ca sa accentuez si mai mult atmosfera, am asteptat apusul pentru a ma juca si cu acele umbre lungite de jos. Cred ca ele dau plus valoare fotografiei si de regula, ma folosesc de umbre de fiecare data cand se poate acest lucru.
Ca si date tehnice, am tras cu un Canon 5D mark 2, canon 16-35 f4 USM IS la focala 16 mm,ISO 200, f9, 1/640 timp, WB 7300.

Un articol de: Bajan Sorin