Selectați pagina

Povestea din spatele fotografiei vol. VI

Povestea din spatele fotografiei vol. VI

O noua saptamana, o noua poveste, haideti sa descoperim impreuna secretele din spatele fotografie, povestita chiar de autori!

Nicu Barz    Nicu Barz

De câțiva ani, în fiecare primăvară, începând cu sfârșitul lunii martie și până la jumătatea lui aprilie, merg împreună cu alți împătimiți de natură să admirăm frumosul dans al cocoșilor de munte, perioadă cunoscută și sub denumirea de rotit. Dimineața devreme la cocoși, iar în restul zilei ne delectăm cu orice altceva ne oferă mama natură: cerbi, ciute, mistreți, câte o ciocănitoare neagra, o broscuță, niciodată nu știi ce ți-a pregătit natura pentru ziua respectivă, și evident, ciuvica, un „trofeu” râvnit de mulți, care de altfel e și specia mea preferată de „bufniță”. Deși am sute de cadre cu ea, de fiecare dată îmi place să o surprind în alte ipostaze, iar de data aceasta am avut noroc să se așeze pe o creangă care mi-a oferit un fundal curat, dar și mai mult m-a bucurat faptul ca am surprins-o pe ploaie. (faci și sacrificii de genul acesta ). Totul nu a durat mai mult de câteva secunde până când și-a luat zborul, dar suficient cât să apuc să-i fac opt cadre din care cu greu am ales unul.
Aparatura utilizată: Mirrorless Olympus OM-D EM-1 M2 împreună cu obiectivul Olympus M.Zuiko Digital ED 300mm ƒ/4.0 I.S. Pro + TC 14
F 5.6, 1/160s si ISO 160

Nicu Bartz resize

 

stefan surugiu    Stefan Surugiu

Așa cum adesea mi se întâmplă, cadrele cele mai dragi sunt întâmplătoare, eram setat pentru panning când i-am observat pe cei doi îndrăgostiți și felul în care lumina cădea pe ei. Era un moment al despărțirii și se vedea că cei doi voiau să-l prelungească cât mai mult. În post procesare am dorit să-i izolez cât mai bine pentru a sublinia percepția subiectivă a timpului și locului, pentru ei timpul se oprise. Am folosit Lightroom-ul pentru setări de bază după care am trecut prin Photoshop, Nik Collection și Topaz Denoise. Echipamentul folosit a fost Olympus em-1 mark II și olympus 40-150mm f2.8 cu ISO 800, 1/30 și diafragma la f2.8.

Stefan Surugiu resize

 21317783 784410018433722 4367413423835235713 n   Vlad Gabriel Ionescu

Deși sunt un impătimit al muntelui, in Indonezia am descoperit marea. Și nu mă refer la imaginea pe care toți o avem în minte cu umbreluțe și nisip alb plin de corpuri perfecte întinse leneș pe pături, imagine de care eu mă feresc. Am descoperit marea care îmi oferă aceleași satisfacții cu o drumeție pe creasta Făgărașului. Acea frumusețe copleșitoare care te face sa te simți atât de mic în fața naturii.
Așa că am început să fac drumeții pe plaje. La început fară vreun plan anume, dar ca și muntele, marea nu iși dezvăluie frumusețea oricand. Am învațat să verific fluxul, și să mă documentez mai bine înainte să plec la drum. Rezultatele s-au îmbunătățit mult.
“Labirintul verde” este în mare parte acoperit de apă. Iese la suprafață doar când fluxul este foarte mic, iar dacă vrem să il combinăm cu ora apusului, ne rămân doar 4-5 zile pe lună pentru un cadru bun. Un filtru gradual ar fi fost perfect în cazul ăsta, dar am renunțat să folosesc filtre, așa că am avut nevoie de o expunere pentru cer, și una pentru pietre.
Canon 6d, Canon 17-40L @17mm /30s/1.6s ISO 400 / f 13, trepied

Ionescu Vlad resize

10325631 849651575064263 6437629526755051343 n    Janeta Sandutu

Fiecare fotografie are o poveste….Eram la un curs la Baile Herculane, cand am facut aceasta fotografie….cred ca prin ianuarie 2013. Indiferent unde plec, imi iau aparatul foto cu mine, nu stiu niciodata ce pot surprinde…si intotdeauna gasesc cate ceva sa fotografiez. Atunci mi-a suras norocul …am zis “wow… ce frumos” nu pot sa ratez asa ceva…am surprins un fragment de iarna, cu raul Cerna si zapada pe acei pomi …era superb acel peisaj… De data aceasta, aparatura a fost un Canon SX40HS f/4 exp.1/40 ISO 200…iar prelucrarea in Photoshop.

Janeta Sandutu resize

tatar cristian   Tatar Cristian

 Vacanta in Romania (printre putinii care merg in vacanta afara in Romania 😀 ). Am programat o iesire la pozat cu Eli. Dupa o tura larga prin Apuseni am ajuns spre seara la lacul Belis. Soarele era inspre apus. Am facut cateva fotografii…era multa lume si era greu sa obtin ceva cat de cat acceptabil. Am tras mai mult pentru a avea o amintire din acea zi. Exif: Sony Alpha a7 II
Sony FE 28-70mm f/3.5-5.6 OSS/28mm/ƒ/7.1/1/200s/ISO 50

Developarea am facut-o in Lightroom…cu putine modificari si un mic crop.

Tatar Cristian

 

cristian bucur     Cristian Bucur

Inainte de poveste, as vrea sa fac o precizare vis-a-vis de aceasta fotografie, pt a nu lasa loc interpretarilor. Locatia unde am obtinut aceasta fotografie este in Monkey Forest-Ubud, din insula Bali, Indonezia- un parc natural cu flora si fauna naturala, unde maimutele sunt bine hranite pt siguranta lor si a turistilor. Cu alte cuvinte, nu, nu am fost in jungla pentru a obtine acest cadru, tavalit prin buruieni si agatat de liane. Povestea in sine a aceste fotografii, la fel ca a intregii serii, a fost una emotionanta si inabusitoare, la propriu, pt ca umiditatea si temperatura erau foarte ridicate in acea padure foarte deasa, cu un iz de jungla foarte bine pronuntat– si normal, pt ca era prima oara cand eram inconjurat la propriu de maimute libere, “salbatice”. Am tinut cont de instructiunile primite la intrarea in habitatul maimutelor si am incercat sa le deranjez cat mai putin. Totodata, am avut in memorie la fiecare pas ca trebuie sa surprind cat mai natural frumoasele mamifere, excluzand cat de mult posibil elemente construite de mana omului. Imi amintesc foarte clar ca “tanarul/tanara” din imagine era foarte activ si mi-au trebuit undeva in jurul a 10 minute ca sa surprind exact acest cadru, pt ca fie se muta, fie nu “ajungeam” la el cu focala de 85mm, fie se aseza in locuri care se vedeau clar ca sunt construite de om. O experienta placuta pe care cu siguranta as repetao cu un obiectiv tele serios.

ISO:560 f/1.8 1/250 Nikon D750, Nikkor AF-S 85mm f/1.8G, Modul Manual cu auto ISO,

Cristian Bucur resize

 

21687748 1529884637098601 2512219102789569867 n    Alex Jitaru

Sunt genul de persoana care ii place sa planifice din timp o anumita activitate, mai ales cand vine vorba de parcurs distante lungi pe jos sau cu bicicleta. Intradevar este bine sa ai masina in astfel de situatii,dar cu masina nu prea ai acces asa usor la drumurile inguste de tara sau pe nenumaratele cararile ce serpuiesc prin paduri sau pe coclauri.

Initial am mers la tara cu altceva in gand. Anunta-se la meteo ca are sa vina o furtuna puternica cu descarcari electrice, cu vijelii, cu grindina, cu de toate. Toate bune si frumoase, am mers in camp pe la 20:00 si am asteptat. Se simtea o atmosfera inadusitoare, vantul nu batea mai deloc iar cerul era plictisitor de albastru. In momentul respectiv ma aflam langa un copac si cum stateam eu jos acolo m-a luat somnul si cred ca am adormit, fiindca cand m-am trezit pe la 21:00 jumate de ora mai tarziu, ca de nicaieri dita mai norul era deasupra mea gata sa explodeze cu fulgere si ploaie. Entuziasmul meu initial a inceput sa piara cand am vazut ca situatia accelera puternic dinspre calm spre extrem de volatil. Ca sa va faceti o idee, eram pe mijlocul campului, langa un copac inalt, cu un trepied de metal in mana si cu bicicleta langa mine … ce sa mai … paratrasnetul ideal. Chiar daca la momentul respectiv nu fulgera, nu am vrut sa imi risc viata si m-am indreptat rapid spre casa bunicilor din apropiere.
In aceea seara a plouat destul de intens si mi-a venit o idee pentru a doua zi.

La 10 km, de unde stau eu la tara se afla localitatea Secuieni iar in vale langa este asezat satul Tisa Silvestri unde isi are locul o frumosa biserica. Pe deal insa, mai departe se afla o alta constructie similara la fel de frumoasa dar mai veche, fiind dealtfel principalul motiv pentru care m-am si dus in aceea dimineata acolo.
Intrucat a plouat eram sigur ca are sa se formeze ceata in vale, si asa s-a si intamplat. Am ajuns cam pe la 6 dimineata pe deal la Secuieni, pe vale la 200 metri mai jos ceata a inceput deja sa se intinda. Mi-am rezemat bicicleta de un tufar pe marginea drumului, am montat trepiedul si toate cele pe un palc de lucerna in apropiere. La scurt timp aud in spatele meu : “da și fași ăi acolo”, credeam ca o sa ma intrebe ce fac cu undita pe camp la el . Nici nu mai stiu cati m-au intrebat de-a lungul timpului daca vreau sa ma duc la peste, eu cum tin trepiedul atasat in afara rucsacului probabil le dau impresia ca e un fel de undita dintr-un anumit motiv. In fine i-am explicat care e treaba si a plecat in treaba lui.

Soarele a rasarit in sfarsit, ceata s-a ridicat si mai mult exact pana la nivelul in care numai biserica era vizibila. Aceala era momentul pentru cadrul ideal. Cand am vazut imaginea pe ecranul aburit al camerei stiam ca are sa fie ceva special, mai ales dupa cateva retusuri in Lightroom.

Ce pot sa va spun este una din acele putine fotografii rare cu care te poti mandrii intradevar. Si acesta este adevarul din miile de fotografii facute in natura doar un mic procentaj le pot considera cu intradevar speciale. Consider ca atmosfera intr-o fotografie este acel element care transmite cel mai bine o poveste si trezeste nenumarate sentimente.

Dupa ce am terminat acolo, mi-am strans toate jucariile si am zis sa mai explorez imprejurimile, nu am mai reusit sa fac nici o fotografie dar hey, am gasit niste coacaze foarte bune hehe

f 8, iso 100, 1/2000, 135mm

alex jitaru resize

 

 

37237385 1747164005319268 1589985764718936064 n  Paul Adrian Chis

.Lucrarea a fost realizata la cererea familiei Onofriciuc …care au vazut in mine Artistul care poata sa-i imortalizeze pentru TABLOUL ” Arbore genealogic ” in varianta asta care am prezentat-o …lucrarea va fi tiparita la dimensiuni mari in 3 exemplare iar una din ele va ajunge in Italia …cam asta e povestea pe scurt a acestei lucrari.

Sesiunea foto a durat 3 ore ….am folosit doar o lumina cu un beauty dish de 80 cm setari /….f/14 31 mm 1/100 s 125

Paul adrian chis resize

Lasă un răspuns

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Partener recomandat!