POVESTEA DIN SPATELE FOTOGRAFIEI VOL. III

Calatoria continua in interesanta lume a fotografiei. Ne intalnim astazi, cu 10 fotografi si interesantele povesti din spatele fotografiei.

 

   Levy Bagy

“Focuri de artificii in Budapesta”

Anul acesta mi-am propus, să vizitez din nou Budapesta , astfel încât să prind data de 20 august acolo, aceasta fiind ziua natională a Ungariei, ocazie cu care ziua se încheie cu un spectaculos foc de artificii pe Dunăre în fața parlamentului, și să pot fotografia acest spectacol. Ajungând in data de 19 august, am si iesit la o plimbare cu scopul de a găsi locul potrivit pentru seara care urma. Am colindat malurile Dunării, Citadella, Cetatea Buda, si pana la urmă am stabilit impreună cu fiul meu Erik, și în funcție de aparatura pe care o vom utiliza, să ne așezăm pe malul Dunării, în aval de Podul cu Lanțuri, la aproximativ 200 de metri de acesta, ca să pot prinde în cadru si podul , dar si navele de pe care vor fi lansate artificiile. Am aflat din programul manifestarilor zilei de 20 august, că focurile de artificii vor avea loc la ora 21, așa că noi deja la ora 18 ne-am și ocupat locurile , instalat trepied, totul fiind pregatit pentru spectacolul ce urma sa aibă loc. După 3 ore de asteptare , înainte de începerea spectacolului , am instalat aparatul Nikon D750, cu obiectivul Tamron 70-200 G2 pe trepied, și am folosit setările: f11, ISO 100, 6 secunde, la focala de 70 mm, pentru a prinde in cadru si cele mai inalte artificii. Spectacolul a durat o jumătate de oră, timp in care am făcut 120 de cadre.

 

    Laurentiu Lupascu

“Chirighita cu obraji albi”

Mi-am facut un obicei zilnic, in fiecare dimineata, inainte de a merge la serviciu, cate o ora merg la Faleza Dunarii. Uneori pentru fotografie in natura, uneori macro, uneori la pasari. In ziua respectiva am descoperit un loc in apropierea trecerii cu bacul, unde se hranesc mai multe specii de pasari. In mare pescarusi de toate felurile, dar si o egreta, un cormoran si randunele si chiar si sarpe de apa. Cum am spus, stau cam o ora in locul respectiv dar dupa 15-20 de minute pasarile deja nu ma mai baga in seama. Se apropie atat de mult incat de multe ori, cand le urmaresc prin obiectiv, nu incap in cadru. Chira (Chirighita cu obraji albi – Chlidonias hybrida) precum cea din cadru este cam cea mai spectaculoasa specie de pescarusi din zona prin modul prin care isi cauta si prinde hrana – observa apa de la 3-4 metri altitudine, uneori zboara pe loc pentru ca in momentul urmator sa se arunce in picaj in apa. In cadrul de care discutam am apucat sa focalizez locul cufundarii dar declansarea a prins pasarea complet in apa. Tragand rafala, urmatorul cadru a fost acesta in care pasarea se ridica din apa (din pacate fara prada – ar fi fost cireasa de pe tort). Setari folosite: Canon 1100D, Canon 55-250mm IS la 250mm, f5.6, 1/3200s, ISO200, Exp: -1, Mod foto: Av. De ce aceste setari? Destul de simplu. La pasari e nevoie de timpi de expunere cat mai scurti si am vazut ca ISO200 imi da un timp de 1/3200s destul de OK. Mod foto Av cu f5,6, minim la 250mm pentru separatia subiectului de fundal dar si deschiderea maxima a obiectivului la 250mm. Exp. -1 ca sa nu ard zonele albe care se regasesc din plin la pescarusi si egrete.

      Mihaela Valceanu

“Cascada Beusnita”

Povestea fotografiei s-a nascut in urma cu 4 ani. Fiind intr-o calatorie de 2 saptamani, ne-am hotarat sa vizitam si Valea Beiului alaturi de minunatiile sale intr-o frumoasa zi de august. Drumul pana la cascada a fost unul spectaculos, aburul rece dand padurii un aspect misterios. Dupa aproximativ 1 ora si jumatate am ajuns la Cascada Beusnita, avand o inaltime de 15m. Pentru fotografia realizata am folosit Nikon D5100 + obiectivul de kit 18-55mm. Setarile folosite: 18mm, ƒ/5.6, 1/125s, ISO 200. Am corectat ulterior timpul de expunere la post procesare, dand un aspect matasos apei si un efect tomnatic fotografiei realizate.

 

  Constantinescu Adrian Radu

“Sala Mare a TNB”

Fotografia a fost realizata in urma unei “sesiuni foto” datata 23 aprilie 2015, dar ideea si imaginea ei ma bantuie inca de pe vremea cand imi realizam diploma de licenta in arhitectura, din 1994, sub indrumarea domnului profesor Romeo Stefan Belea. Am avut mereu convingerea ca in sala de teatru cel mai important element este actorul. El face ca intreaga poveste sa prinda viata, lui ii sunt adresate ovatiile si aplauzele de la sfarsitul fiecarei reprezentatii. Dar cum percepe el teatrul, sala, spectatorii? Uneia dintre aceste intrebari am incercat sa raspund prin fotografia de mai sus. Pe 18 aprilie 2015, Sala Mare a TNB a fost redeschisa publicului cu un spectacol de referinta – Insir’te margarite. Intregul proces de reconstructie, reabilitare si modernizare a Teatrului National„I.L.Caragiale” din Bucuresti primea recunoasterea publica. Cele doua personalitati care au facut posibil acest proiect lung de patru ani, sunt dupa parerea mea, Ion Caramitru si Romeo Stefan Belea. Pe cel din urma l-am asaltat cu telefoane inca din martie 2015, rugandu-l sa-mi faciliteze accesul in TNB pentru o “sesiune foto” care sa surprinda noile spatii modernizate. Din punct de vedere fotografic, la acea vreme (ca si acum, dealtfel) eram incepator intr-ale fotografiei, dar pasiunea mea pentru fotografie a fost, este si va fi nemarginita. Incercam sa invat fotografie de la cativa conasi mult mai avansati decat mine. De la Florian Gandila am imprumutat un Canon EF-S 10-22mm f/3.5-4.5 USM special pentru TNB, iar pe Daliana Pacuraru, Viorel Plesca si Vali Onciu i-am asaltat cu intrebarile referitoare la cum sa fotografiez interioarele unui teatru. Ca aparat am folosit un Canon EOS 100D, singurul pe care-l aveam la acea data. M-am gandit ca toate cadrele vor avea timpi lungi de expunere, asa ca mi-am luat si trepiedul Giotto VT-806. Dupa cateva saptamani de telefoane, promisiuni si amanari, domnul profesor Romeo Belea m-a anuntat vestea cea mare – pe 23 aprilie voi fotografia in TNB. Cadrul de mai sus a fost realizat in format RAW la o focala de 10mm. pe APS-C (similar 16mm. FF) cu o focalizare manuala, ISO 100, o expunere de 8sec. si o diafragma f/22. Am simtit nevoia unui filtru de polarizare circulara deoarece spoturile mi-au facut mari probleme, dar nu am avut. Personajele din cadru sunt cei doi electricieni care m-au insotit pentru a-mi aprinde lumina in toate spatiile fotografiate, iar al treilea, un constructor care la acea data finaliza unele detalii ale Salii Mari. Toate cadrele le-am posteditat in diverse programe pe PC, ajustand deformarile perspective si pe alocuri incadrarea, lumina si culoarea. Parte din fotografiile realizate pe 23 aprilie 2015 le-am postat pe Facebook printre albumele mele, parte mi-au fost publicate in Revista Arhitectura, si cateva razlete au mai aparut fie la concursul “Ochiul Magic”, expozitia “Bucurestiul Meu Drag”, sau diverse situri pe Internet. Fotografia de mai sus a fost bine primita la GuruShots.com, unde a aparut pentru ceva vreme ca si Cover Photo. Astazi, acolo are deja 11.173.967 de vizualizari.

      Alex Jitaru

“Țicleanul”

Când pleci pe teren nu știi niciodată ce poți găsii în drumul tău care sa constituie o posibila compoziție. Întotdeauna încerc sa aflu cât mai multe despre arealul natural care urmează sa îl explorez, lucru ce mi-a fost extrem de util de când am acest hobby. Ok acum sa vorbim despre cadrul cu micul țiclean. Era ora 6 dimineața în luna noiembrie, dacă va aduceți voi bine aminte la sfârșitul lui 2017 condițiile meteorologice au existenta multor zile cu ceata. Pentru mine personal din punct de vedere fotografic, ceata este aur pur întrucât îmi da posibilitatea creării unei compoziții cu o puternica prezenta și atmosfera. Aproape de comuna Traian, Bacău in de satul Berbiceni cunoșteam eu mai demult o pădure relativ tânără dar nu cu foarte multa crengaraie aflata undeva pe marginea localității respective. Uneori în valea satului Berbiceni se formează ceata, ceata care se ridica încet încet pana la nivelul paduricii de pe culme exact la momentul când începe sa dea și soarele. Un alt motiv pentru care am ales zona a fost datorita faptului ca am văzut de multe ori prin zona căprioare. Așadar pe la 6 jumătate am luat cursa către Berbiceni, jumătate de ora mai târziu am ajuns. După vreun sfert de ora de mers pe jos vad cărarea care duce spre pădure. Începuse deja sa fie cald în ciuda faptului ca era sfârșit de toamna. După ceva mers cărarea se terminase și intru într-o zona plina cu mărăcini. Observ cum multiple păsări și animale mici își duc rutina zilnica în acest mic univers care se pare ca le oferă strictul necesar pentru a supraviețui. Ajung în cele din urma printre copaci, după 2 ore de așteptare din păcate ceata nu s-a dovedit a fii prea palpitanta neavând întocmai densitatea pe care o cautam. Îmi era ciuda întrucât cadrul natural era foarte deosebit, îmi aducea aminte de basmele românești care le știam de mic copil mai ales povestea tragica a eroului din opera ” viata fără de moarte și tinerețe fără bătrânețe ” unde nimic nu este veșnic și totul se transforma. La fel și natura, o entitate atotprezenta într-o continua schimbare. La o prima vedere ziua părea compromisă însă am zis sa explorez în continuare, poate voi găsi ceva pana la urma. Ajung într-un luminiș și vad în distanta un domn cu un cojoc arămiu cum se plimba pe patru cărări, aparent licoarea de caise nu prea îl ajuta sa tina direcția. Și-a ridicat ușor fesul de pe ochi și cu o mica bardita a început sa taie crengi de pe marginea pădurii. Probabil vroia sa facă haraci pentru fasole cel mai probabil. În fine, îmi continui drumul… auzeam în depărtare un sunet precum un lătrat, știu din micile mele documentari ca sunetul respectiv poate fii produs de o căprioară. Însă nici urma de animal. Începusem sa îmi pierd speranța și ma așez lângă un copac sa mănânc un sandwich. Când sa scot pachetul din rucsac vad o mica mogâldeață galagiasa pe scoarța unui copac. Rămân gura casca defrumusetea păsării și îmi scot ușor aparatul. La momentul respectiv aveam la mine un 700D cu tele 55-250mm stm. Ma ridic ușor și fac multiple cadre. Micuța creatura era foarte concentrata în a găsi insecte în scoarța copacului. Țicleanul este oarecum destul de similar cu ciocănitoarea ca și mod de hrănire. Am încercat sa scot un sunet strident ca să ii atrag atenția, am fluierat ușor și atunci a ridicat capul pentru cadrul perfect. 

Exif: ISO 800, Viteza 1/800, F 5.6, 250mm pe crop

 

   Ovi Marco

“The Lady”

O zi libera…un gand…chef de experimentat…curiozitate…toate acestea au adus ca rezultat acest cadru reprezentativ si drag mie, incadrat la abstract, denumit The Lady, nume ales in engleza deoarece am crezut ca confera o anumita eleganta lucrarii. Pot spune ca am fost norocos, tragand 80 de cadre dintre care 10 se disting foarte bine, au denumire si sunt diverse subiecte. Este atat de minunat sentimentul pe care il ai vazand rezultatul imaginatiei si creativitatii incat, fumul rezultat sau alte asazise deranjamente devin neinsemnate, devenind si ele parte placuta din toata aceasta actiune. Fotografia este rezultatul unui singur cadru, aplicand ulterior, intr-o editare Basic, culori ce au dat cumva viata subiectului. Este foarte interesant genul, deoarece rezultatul este mereu altul, mereu surprinzator, iar imaginatia se joaca si ea si e libera sa aleaga, sa descopere si sa creeze. Ca si aparatura, accesorii si setari o sa enumar mai jos cele folosite pentru realizarea lui : Nikon D 7200 cu obiectivul 18 – 300 mm, urmat de un blitz extern si o agenta pe care am folosit-o ca paravan in directionarea luminii doar asupra subiectului, o telecomanda si multa rabdare ….setarile fiind f/9 la 18 mm Iso 100 Expunere de 1/40 sec …. este o provocare si pot chiar indruma spre un astfel de experiment in zilele libere si fara inspiratie … Lumina buna tuturor si multumesc celor ce au creat aceasta rubrica pentru selectarea acestei lucrari…Numai de bine

 

      Calin Nic

“Rockefeller Center”

Ma plimbam cu ai mei ca turisti prin New York City in August 2015, cautind citeva puncte inalte de observatie a orasului. Am gasit un astfel de sit pe Rockefeller Center, altul pe Empire State Building. Am ales Rockefeller Center (45 Rockefeller Plaza, in mijlocul Manhattan-ului) care are o vedere buna 360 de grade catre oriunde inclusiv catre magnificul Central Park. Am cumparat bilete de dimineata si am intrebat vinzatoarea cind este amurgul, s-a uitat la aparatul aninat de gitul meu si mi-a raspuns ca stie la ce ma refer, mi-a vindut bilete de ora 7pm. Am urcat la ora programata si ne-am minunat de magnifica priveliste de deasupra, de pe cele trei niveluri de observatie. Am facut (cu greu) sute de fotografii, prin multimea de vizitatori care imi forfoteau in jur. Fotografia aceasta este facuta dupa ora 8pm, catre sudul Manhattanului (centrul orasului), unde se vede ilustra cladire Empire State (in planul apropiat) si in fundal dreapta noua cladire One World Trade Center, construita pe situl fostelor cladiri gemene care s-au prabusit in 2001. Manhattanul arata de aici ca o uriasa nava ce navigheaza pe apele riul Hudson si ale timpurilor contemporane. Pe atunci nu faceam fotografii RAW, astfel fotografia este JPEG, facuta cu dragul meu aparat Fujifilm XT-1 cu lentile 18-55mm (24-80 full format), diafragma este 8 iar timpul de expunere si ISO au fost alese automat. Pe acea vreme nu ma plimbam cu tripodul dupa mine, asa ca mi-am gasit un loc unde sa tin aparatul cit mai fix. Astazi as face o serie de fotografii cu bracketing, tripod, ISO minim si diafragma tot 8 (orice sugestii sunt binevenite). Asta inseamna ca trebuie sa ma intorc la New York si o voi face. Am prelucrat digital fotografia in Capture One versiune 11, un software care merge minunat cu Fuji-ul meu. O a doua fotografie de aici, sora cu aceasta dar orientata catre nord, deasupra Central Park-ului mi-a fost selectata ca ilustratie pentru New York in ghidul LonelyPlanet USA. Inca citeva cuvinte despre New York City, un miracol si un simbol al lumii moderne care emana forta, actiune si siguranta. Imi pare rau can nu am ajuns sa fotografiez Manhattanul din exterior, ca sa infatisez acest bloc compact tridimensional facut din miile de zgirie nori adunate impreuna. Va doresc sa impartasiti experienta mea cit mai curind. cu drag, Calin

 

     Marcel Vintan

“Pittsburgh orasul podurilor”

Anul acesta de ziua fiicei noastre am hotarat sa vizitam Pittsburgh-ul. Incerc de fiecare data sa ma pregatesc pe cat posibil sa gasesc eventualele puncte de statie interesante in zonele in care ajung. Pittsburgh fiind orasul podurilor am decis sa ajung pe parta opusa dowtown-ului dupa apusul soarelui. Sa prind atat luminile podurilor cat si cele ale orasului Sunt un canonist asa ca… Canon D5 Mark III, cu EF 17-40mmm la 26mm, f18, 25 sec.

 

  Elena Simion Tudosie

Salut conite si conasi d-voastra!
Cred ca o data cu o pasiune, ca e, fotografie, pescuit, gradinarit, design, alipinism, ciclism,………….., se nasc multe povesti si emotii. De multe ori, plec in expeditii de fotografie doar cu sotul, si in aceeasi masura, hoinaresc singura. Imi place extrem de mult, sa-mi traiesc emotia in fata ineditului, fara sa ma simt “vinovata” de faptul ca trebuie sa ignor, pe toti, care mi-ar fi in preajma. Asta nu inseamna ca nu-mi doresc si ture foto alaturi de cunoscatori de fotografie, inca am de “furat”!
2 ianuarie 2018, zi libera, ne-am revenit dupa petreceriile cuvenite, anul trebuia inceput, cu ce altceva mai placut, decat, fotografie! In graba alegem ca traseu Rucar Bran, cu destinatia, castelul Bran. Cred ca cu ceva timp in urma, rasfoind facebook-ul am vazut un cadru in care castelul Bran era fotografiat de undeva de la inaltime. Ideea era in stare latenta si cu prima ocazie, a incoltit. M-am echipat corespunzator si nu mi-a fost prea greu, pasionata fiind si de drumetii montane, sa gasesc, cred, una dintre locatii, aveam cruce, piatra, entuziasm la greu. In preajma erau niste cetateni care taiau cu drujba cativa copaci cazuti, au plecat repede, se temeau ca i-as putea fotografia. Fiind iarna, chiar daca nu era o ora potrivita ptr fotografie, vremea usor innourata m-a ajutat. Am tras mai multe cadre, sa am din ce alege si cu mare grija, am coborat, acolo unde era destul de aglomerat. Ca aparatura si setari, am folosit canon 6d, lentila canon 24-105, iso 320, f11, 1/160. Imi este greu sa redau in cuvinte, trairile, cand e vorba de fotografie, consumul emotional e intens, dar in acelasi timp foarte placut. Cred ca, creeaza dependenta!

 

     Cerasela Ciorba

Această fotografie a fost făcută în Cehia, zona Moravia. Este un peisaj minunat cu niște dealuri perfect netede și colorate. Straturile colorate care se pot observa în această fotografie se datoreaza zonelor de pământ cu diferite agriculturi: de grâu, de rapița, și altele, în funcție de anotimp. Este o zona “vânată” de mulți fotografi europeni  și nu  numai, deorece nicăieri în altă parte nu se gasesc asemenea dealuri, curate, netede și pline de culoare, iar copăceii aceia au fost “cireașa de pe tort”, deoarece au spart monotonia straturilor de dealuri colorate, formând un adevărat “tablou”artistic, o compoziție perfect armonioasă, atât din punct de vedere al formelor cât și al cromaticii.

Fotografia a fost facută pe timp de seară, cu ajutorul unui trepied.

Setările folosite pentru aceasta fotografie sunt: f/16, 1/15 sec. ISO 100, obiectiv canon 55-250mm f/4-5.6 IS II, body Canon 700D.

Țin să menționez că nu am folosit nici un filtru, deoarece dețin niște fltre ieftine, care mai degrabă mi-ar fi stricat claritatea imaginii, așadar am tras cadre în format RAW și le-am editat în Adobe Photoshop CC .