Intodeauna privim fotografiile si mergem mai departe dar in cele mai multe cazuri nu stim ce a gandit autorul, cum a compus cadrul!

In aceasta rubrica, incercam sa ne apropiem de autor prin intermediul fotografiei dar si a povestii din spatele fotografiei. Revenim astazi cu sapte povesti interesante cu si despre fotografi si fotografie:

Adrian Vladila

Povestea fotografiei începe cu mai mult timp în urmă, atunci când am vazut pe net mai multe fotografii realizate în Fundătura Ponorului. Vizualizând acele imagini am știut ca va trebui să ajung acolo. Nu conteaza cum și când, dar va trebui. Astfel, într-o zi de august înarmat cu tot echipamentul foto și cu multă răbdare am plecat către locația dorită. Am ajuns la destinație spre seara când întunericul punea stăpânire pe toată poiana străbătută de râul Ponor. Dimineața, odată cu primele raze ale soarelui am început cercetarea zonei și identificarea posibilelor subiecte. La un moment dat atenția mi-a fost atrasă de aburul ce ieșea din căpițele de fân. Așa că am început să caut cea mai bună locație din care să pot pune în evidență acest lucru. Pentru realizarea fotografiei am folosit o cameră foto Nikon D 750 și un obiectiv Nikon AF-S NIKKOR 70-200mm f/4G ED VR, la care am avut atașat un filtru de polorizare circulara. Setările folosite au fost: diafragma f/8, timp de expunere 1/500 sec, ISO 125.

 

   Valentin Laurentiu

Aceasta fotografie a fost facuta intr-o zi frumoasa de vara a lunii august 2017 , tin minte si acum briza marii si vantul cald care iti lovea fata cu putere , puteai simti energia cerului albastru si nesfarsit . Acum un an ma aflam pe plaja din Eastbourne in sudul Angliei , ca sa asist la un spectacol aviatic, cu planul de a fotografia avioane in zbor. Ceea ce am si facut. Dupa o zi plina, dupa un show pe cinste, dupa mai bine de o mie de expuneri de mare viteza (mai mult sau mai putin ratate), dupa o zi de privit spre cer, am reusit sa vad cerul. In mod ironic cea mai reusita imagine a zilei a fost aceasta expunere lunga. Ultimul cadru. Canon 6D + EF 16-35 mm f/4L IS USM + Filtru Densitate Neutra 10 stopuri , 30mm , 100 de secunde la f / 13 , ISO 50.

 

   Razvan Iliescu

Am ales sa petrec prima seara in New York in Brooklyn si imi doream sa fac niste fotografii de pe malul raului East River, subiectul fiind Lower Manhattan. Speram la o reflexie spectaculoasa a cladirilor in apa la ora albastra, dar, din pacate, aceasta nu a existat. Rezultatul a fost o fotografie care nu era completa, lipsea ceva in prim plan. Am inceput sa caut alta locatie care sa-mi ofere acest lucru. Primul pas a fost in parculetul Brooklyn Bridge Park, care avea o zona verde unde se adunau turistii pe timpul zilei. M-am gandit ca ar fi fost interesant un cadru cu acestia, in timp ce privesc spre cladirile luminate. Acestia lipseau insa, probabil pentru ca incepuse sa se insereze. Mi-am adus aminte atunci de o locatie, pe care am vazut-o in cateva fotografii, care avea acel prim plan. Am plecat in viteza cu trepiedul si aparatul montat in cautarea zonei respective, pe care am reusit sa o gasesc relativ usor iar rezultatul se vede in aceasta fotografie. Am folosit un Nikon D610 cu obiectiv 16-35 f/4 setat la 35mm f/7.1 ISO 250 si un timp de expunere de 30 de secunde.

 

    Natalia Dobrescu

„Anul acesta am avut ocazia sa ajung in Maroc si a fost o experienta de neuitat, multe locuri impresionante si oameni minunati. Printre cele vizitate, una din destinatiile in care cu siguranta mi-ar face mare placere sa revin este desertul Sahara. Am optat pentru cazare intre dune, pentru a avea sansa de a fotografia rasaritul, apusul si cerul instelat. Asa am reusit sa surprind in fotografii la apus, caravanele care se retrageau spre tabere. Ca si locatie, am incercat sa urc cat mai sus pe o duna de nisip pentru a avea o vedere panoramica. Din pacate vantul nu era prea prietenos si a fost o adevarata aventura sa protejez echipamentul si sa avansez spre locul ales. Cand am ajuns in varful dunei, totul se desfasura foarte rapid si aveai doar cateva secunde cand camilele erau in cadru, dupa care se pierdeau dupa dunele mai inalte din jur. Cadrul este reprezentativ pentru locatie dar in acelasi timp infatiseaza truda localniciolor pentru un trai decent. Am folosit pentru acest cadru un body CANON 70D si obiectivul CANON EF 24-105mm f/4L IS II USM. Nu a fost nevoie sa folosesc filtre deoarece lumina la apus era perfecta.“

Am folosit pentru acest cadru un body CANON 70D si obiectivul CANON EF 24-105mm f/4L IS II USM. Nu a fost nevoie sa folosesc filtre deoarece lumina la apus era perfecta.“

   Marian Moscaliuc

20 de secunde . Asa am intitulat această fotografie și atât a durat expunerea pentru realizarea ei . Sperlonga este localitatea aflată la malul marii unde o străveche vila romana , te lasă încă, sa ii admiri rămășițele . Vila lui Tiberio. Unele ruine au fost inghitite de apa marii si de aici a pornit si ideea realizarii acestei fotografii in care am vrut sa redau conceptele ,timp,miscare, rezistenta. Am asteptat ca soarele sa coboare puțin astfel incat lumină care lovește ruina sa imi ofere puțină tridimensionalitate si o cromatică diversă. Am folosit Nikon D7200 cu un obiectiv 18/250mm Sigma .ISO 100 , f/6 , 20 secunde. Filtru ND1000 , trepied. Procesarea in Photoshop .

Din pacate pentru obiectivul Sigma de care m.Am folosit cativa ani, aceasta a fost ultima ieșire … La unul dintre cadre , un val care se lovea de piciorul trepiedului avea sa.mi imbaieze atât camera cât si obiectivul. Din fericire camera a suferit daune care au putut fi reparate , dar obiectivul a rămas cu sechele legate de sistemul de focalizare. Asta este … arta cere sacrificii.

 

     Ovidiu Domsa

Îmi aduc aminte că această imagine este prima pe care am postat-o într-un grup de fotografie, acesta fiind “La Conacul Fotografiilor”.

Fiind amator pe atunci, m-am gândit ca la un examen, iar dacă am văzut că nu râde nimeni de ea, încet-încet am prins curaj și mai postez din când în când. J Abia descoperisem fotografia de noapte, iar următoarele “ținte” trebuiau să fie niște clădiri luminate multicolor. Cum traseul meu cu bicicleta includea Parcul Herăstrău și cum aproape de fiecare dată rucsacul conținea aparatul de fotografiat, trebuia doar să găsesc momentul potrivit. După mai multe zile, ture și cadre, am reușit să prind lacul liniștit ca o oglindă și imediat am “descălecat” să prind momentul cu reflexia “zgârie-norilor” din nordul Bucureștiului. Fiind într-o primăvară, ziua era mai scurtă, iar corporațiile aveau, și încă au, program lung. J Așa că lista era completă, clădiri cu lumini multicolore, noapte, reflexie, trebuia doar să îmi instalez Canoanele. J Având aparatură entry level, Canon Rebel T5 (1200 D) și un obiectiv Canon EF 75 – 300 mm / f4 – 5.6 III USM, pregătirea lor nu a durat mult, cum mult nu au durat nici setările. Folosind cel mai mic ISO 100, să nu fiu zgomotos J, am tras mai multe cadre la mai multe distanțe focale, iar la final m-am gândit să fac și o panoramă din mai multe cadre verticale (5), cu o diafragma de 8, un timp de expunere de 30 secunde și cu cea mai mică distanță focală a obiectivului, cea de 75 mm.

Nu îmi amintesc câte cadre am făcut în acea seară, dar știu că dintre toate a rămas doar această imagine panoramică, pe care am prelucrat-o basic în Lightroom.

 

  Ionut Petrea

Fusese o săptămână încărcată la serviciu, abia așteptam weekendul să mă odihnesc, însă un foarte bun prieten, totodată fotograf, m-a stârnit cu o locație nouă, de care nici nu mai auzisem. Cred că nici nu mai trebuie să zic faptul că am acceptat cu ochii închiși. In definitiv, mă puteam odihni după. Sau mă puteam odihni psihic acolo, așteptând lumina potrivită. Am condus 3 ore pentru cadrul ăsta, vineri noaptea și am ajuns acolo cu jumătate de oră înainte de răsărit. Deși verificasem 3 surse de meteo care spuneau că va fi cerul variabil, nu exista pic de nor pe cer. Dezamăgiți, lătrați de niște câini, am urcat în amonte să încercăm să găsim noi locuri. La nici 10 minute, ceață! O ceață incredibil de frumoasă, plus niște nori, apăruți din senin. Am întors mașina și ne-am întors în locul in care ne hotărâsem sa fotografiem. Am incercat câteva cadre cu wide-ul, nu mi-au plăcut, am incercat cu teleobiectivul, nu m-a satisfăcut. Și mi-am amintit de 35mm f/1.8G care, deși rar scos din rucsac, mereu m-a salvat. Am montat filtrul de polarizare și cadrul a fost evident. Am mai incercat și o expunere lungă, destul de reușită, de vreo 3 minute, folosind un ND de 10 stopuri. Dar tot cadrul ăsta îmi merge la suflet. Mereu când mă uit la el îmi amintesc cât de frumoasă a fost dimineața aceea, mă transpune acolo.

 

Un articol semnat de: Bajan Sorin