Astazi Va Invit Sa O Redescoperiti Pe Carmen Constandin, Una Dintre Conitele Ce Dau Culoare Conacului Fotografilor.

“Nu ma numar printre persoanele foarte agreate pe conac pentru ca, prin felul meu de a fi mi-am “castigat” ceva antipatii. De ce spun asta? Pentru ca spre deosebire de majoritatea, nu pot sa-mi tin gura si sa nu spun ce am in cap in momentul respective, dar va asigur ca ceea ce spun, chiar daca de multe ori nu place, e spus cu cea mai buna intentie. Nu sunt genul care tine sa fie dragut si prieten cu toata lumea , prefer prieteni putini dar adevarati care nu-mi intorc spatele pentru ca ii scutur uneori sa se trezeasca in loc sa ii perii interesat. Este exact tratamentul pe care il apreciez atunci cand imi este mie aplicat. Chiar si copilul meu imi spune, mama, tu imi spui doar ceea ce nu fac bine, dar ce fac bine nu-mi spui niciodata si ii raspund, da, asta inseamna ca te iubesc, ceea ce faci bine stii si iti spune toata lumea.

Acum despre mine, cea de dincolo de conac. Sunt brasoveanca, de formatie tehnica, adica profesez ca inginer de cand am terminat facultatea, dar, desi am incercat sa imi fac bine treaba pot spune ca nu o fac cu pasiune pentru ca latura care m-a atras intotdeauna a fost cea artistica, nu cea tehnica.

Sunt o persoana vesela, rad cu pofta de fiecare data cand simt asta si adesea zambesc. Consider ca un zambet este un dar pe care daca il faci cuiva, ii poti schimba starea si il poti teleporta chiar si pentru moment intr-o lume mai frumoasa.

Pretuiesc libertatea si o consider cel mai de pret dar cu care venim aici pe pamant si ma intristez sa constat ca majoritatea oamenilor aleg sa nu fie liberi, ori din teama, ori pentru ca habar nu au ce sa faca cu aceasta libertate.

Pasiunile mele sunt in sfera frumosului, in primul rand poezia de care sunt indragostita, citesc zilnic poezii, am citit mii, am stiut sute, inca mai stiu multe desi memoria imi cam face in ciuda in ultima vreme, apoi la fel de mult iubesc opera, opereta, muzica clasica, jazz-ul, nu prea ratez niciun eveniment de gen din apropiere, apoi, si nu in ultimul rand, iubesc calatoriile, sunt o persoana care nu prea sta pe acasa decat cand doarme. Nu trece o zi fara sa ma plimb, toate zilele mele libere inseamna iesiri pe undeva, mai aproape sau mai departe, in functie de cat imi permite timpul si bugetul. De acest lucru se leaga si pasiunea pentru fotografie. Fotografiez cate ceva aproape zilnic. Eu incep serviciul la ora 8 dar in jur de ora 6 dimineata plec de acasa si aproximativ doua ore ma plimb, de fiecare data pe alt traseu spre serviciu, pe jos, indiferent de vreme sau anotimp. In mod normal as face 10 minute pana la serviciu dar nu-mi pot refuza placerea unei plimbari dimineata, pe care o consider cea mai frumoasa parte a zilei. Nu ratez deci rasaritul, natura, roua de pe flori si parfumul lor matinal, linistea orasului care inca nu s-a trezit si apoi forfota sa din orele de varf. La intoarcere, la fel, niciodata direct pentru ca in Brasov, daca ocolesti marile artere circulate si alegi sa treci peste cele cateva dealuri din oras, pline de stradute inguste sau chiar de carari prin padure, poti sa ajungi acasa mult mai relaxat si mai incarcat de energie decat daca te-ai urca in masina si ai parca direct in fata blocului.

Apusul il savurez de pe terasa, de regula la cafea, stau la etajul VII si am o panorama foarte frumoasa!

In vacante prefer marea, pentru ca muntele il am langa mine mereu, dar aleg marea in extrasezon cand nu e populata si poluata…are un farmec aparte si este un loc unde poti fotografia o mare varietate de teme.

Despre pasiunea pentru fotografie, pot spune ca a existat de multa vreme. In copilarie, mama mea avea un prieten fotograf si acum nu stiu daca de dragul mamei sau din pasiunea dumnealul, dar am avut parte de o gramada de sedinte foto atat eu cat si sora mea si inca de atunci am inceput sa invat cate ceva despre fotografie, cum trebuia sa stam, sa pozam, sa privim, cum trebuia sa cada lumina, etc. Apoi am fotografiat eu, mai intai pe film, apoi pe compacte digitale, intre timp am tot citit despre fotografie, am urmarit tutoriale, am schimbat impresii.

In prezent folosesc doar un Nikon D3300 pe care il plimb cu mine peste tot pentru ca e usor. Am refuzat sa mai investesc in aparatura foto de cand mi-am uitat camera cu un teleobiectiv intr-un taxi fara sa o mai pot recupera. Oricum, pentru mine, fotografia e doar un hobby si un mod placut de a te juca in timpul liber si de a aduna in acelasi timp amintiri. Daca mai vedeti fotografii facute de mine cu teleobiectiv sa stiti ca exact invers decat Lucian Stroe, eu am un vecin cu teleobiectiv care mi-l mai imprumuta din cand in cand de teama ca altfel trag jaluzelele la fereastra.

Ca gen de fotografie imi place mult fotografia creativa, conceptuala, stilul minimalist, fotografia alb-negru, peisajele si still life.

Ma bucur ca fac parte din cei ce populeaza acest conac, apreciez pe cei ce posteaza zilnic fotografii, comentarii, apreciez conversatia spumoasa si umorul de calitate, nu-mi plac suparaciosii si cei ce nu accepta si alte pareri , apreciez pe cei ce se ocupa de bunul mers pe aici, ma bucura ca se organizeaza intalniri ori de cate ori este ocazia si ca in acest fel am putut sa cunosc real pe cativa dintre voi.”