Selectați pagina

Am descoperit frumosul de langa noi!

Am descoperit frumosul de langa noi!

      Obligat la autoizolare, din cauza starii de urgenta, nu credeam ca statul in casa poate deveni atat de obositor, obisnuit sa ies in natura cat puteam de des, nu am pus pret, era ceva normal!

Pasionat de fotografia Wild Life, acum imi lipsesc cel mai mult iesirile in natura, alaturi de prieteni, stat la panda si emotia cand in fata obiectivului aparea „subiectul”

DSC 1212

 

Dar cum orice „rau” nu face decat sa ne ascuta simturile, ne adaptam si incercam sa descoperim frumosul de langa noi!

Mai jos va prezint o mica serie de fotografii surprinse din balcon, viata merge inainte chiar daca noi am pus viata cotidiana pe pauza!

Natura respira si inspira la calm, la sublim!

DSC 4148 resize DSC 4286 resize

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copacii din curtea blocului ascund o lume minunata, nu ramane decat sa o descoperim!

DSC 4212 resize DSC 4240 resize

In fiecare dimineata sunt trezit de larma vrabiutelor, asteptand  pumnul de seminte!

DSC 4320 resize DSC 4330 resize

 

De aproximativ trei sau patru ori, ciocanitoarea isi face aparitia si face un tur zilnic prin toti copacii

Ciocănitoarea de grădină sau ciocănitoarea pestrița de grădină (Dendrocopos syriacus)

Este o pasăre din familia picidelor (Picidae), de mărimea mierlei negre, de culoare tărcată, albă cu negru și roșu în regiunea subcaudală, cu ciocul cenușiu, dur, ascuțit, cu muchii longitudinale și picioare negre, degete și unghii puternice, pentru cățărat pe trunchiuri, masculul cu ceafa roșie; se hrănește cu diferite insecte, viermi, larve, pupe și ponte; în sezonul rece consumă și semințe tari, boabe; este întâlnită în mai ales în vecinătatea așezărilor omenești, în parcuri, pădurici, terenuri de cultură (livezi, grădini) cu arbori și arbuști, își face cuibul în scorburi de copaci. În România este prezentă tot timpul anului și este răspândită îndeosebi în ținuturile joase.

DSC 4440 resize DSC 4451 resize

 

Graurul (Sturnus vulgaris)

Este o pasăre des întâlnită la noi și foarte cunoscută. Sosește la noi în țară de timpuriu, pe la sfârșitul lunii februarie și preferă pădurile sau pâlcurile de copaci din zonele joase, cu multă umezeală, eventual în apropierea bălților, iazurilor și a râurilor. Este bine adaptat și la viața de oraș unde poate fi întâlnit în parcurile umbroase cu copaci bătrâni.

DSC 4275 resize DSC 4245 resize

DSC 4496 resize DSC 4504 resize

DSC 4500 resize

 

O ultima captura in plopul din curtea blocului, Uliul pasarar!

ULIUL PĂSĂRAR, (ACCIPITER NISUS)

Denumit și uliu mic, uliul păsărilor, uliu păsăresc, uliu păsărar, uliu păsăratic, uliul vrăbiilor, regional și uli de păsări, uli de pasăre, uli de hulubi, uli vrăbier) este o pasăre răpitoare de zi din familia Accipitridae, de talie mică (între guguștiuc și porumbel) care trăiește în pădurile de deal și munte, sau mai joase din Europa, Asia și nord-vestul Africii. Populațiile din nordul Eurasiei sunt migratoare, cele din centrul Eurasiei sunt parțial migratoare, iar populațiile din sudul Europei sunt sedentare. Păsările migrează toamna spre locurile de iernare din sudul Europei, Africa, Orientul Mijlociu și sudul Asiei.

Femela este mult mai mare decât masculul. Lungimea corpului este de 28-38 de cm, iar greutatea de 185-342 de g pentru femelă și 110-196 de g pentru mascul. Anvergura aripilor de 58-80 de cm. Ciocul este negricios, iar picioarele galbene cu gheare negre. Masculul are spatele cenușiu închis, cu excepția unei zone mici de culoare albicioasă pe ceafă și deasupra ochilor. Gâtul albicios este acoperit cu dungi longitudinale brune subțiri. Partea inferioară este albă cu dungi brun-roșcate transversale. În zbor, coada lunga este brăzdată de benzi transversale rare cenușii și brune închise, cu o bandă terminală mai lată. Femela are spatele cafeniu, iar partea inferioară este albă cu dungi transversale cafenii.

Cuibul este plat, construit cu precădere de femele din crengi uscate intercalate și căptușit cu ramuri verzi. Cuibul este reînnoit în fiecare an și amplasat în zona de tranziție dintre ramurile uscate și ramurile verzi, la o înălțime de 5-8 metri. Ponta cuprinde 3-6 ouă, depuse la intervale de 2-4 zile din mai până la începutul lui iunie. Ouăle de 40 x 32 de mm sunt sferice, mate, alb-calcaros, punctate neregulat cu gri-violet până la maro închis, cu pete în formă de dungi; la capătul rotund câteodată sub formă de căciulă. Incubația durează 32-35 de zile pentru fiecare ou și 42 de zile pentru ponta întreagă. Clocitul începe după depunerea a 2-3 ouă și este asigurat de femelă, care este hrănită în acest timp de mascul. Are loc o singură clocire pe an. Puii sunt nidicoli, acoperiți la început cu un puf scurt, rar, alb, apoi cu un puf mai lung, brun-roșcat pe partea superioară și alb pe cea inferioară. Puii sunt hrăniți de femelă în primele 4-5 zile, cu hrana adusă de mascul. La 13 zile puii își iau hrana independent, la 28 de zile se acoperă complet cu pene, iar la 32 de zile pot zbura.

Are un zbor planat foarte rapid. Vânează ziua, prin păduri, liziere, parcuri și grădini din zonele apropiate orașelor, lovind pe neașteptate păsări mici. Se hrănește îndeosebi cu păsări mici: vrăbii, presuri, ciocârlii, grauri, sturzi, mierle etc.; femela, care este mai mare, prinde și porumbei, stăncuțe, sitari, gaițe etc. Se hrănește mai rar cu șoareci, broaște, insecte mari.

DSC 4656

 

Muscarul negru ( Ficedula hypoleuca )

Este o pasare mica care poate fi intalnita in toata Europa. Prefera padurile de foioase insa poate fin intalnit si in gradini si in parcurile din orase.

Muscarul negru este o pasare migratoare. Vine la noi in aprilie sau chiar mai tarziu si pleaca in luna octombrie catre Vestul Africii unde ierneaza.

DSC 5j218

 

Pescarusul Argintiu

Este pasărea de coastă cea mai numeroasă în America de Nord şi Europa, iar populaţia a crescut exponenţial în emisfera nordică în ultimul secol. Adaptabilitatea constituie cheia succesului său, pentru că mănâncă aproape orice, scormonind prin locurile de depozitare a gunoaielor şi gurile de canal. Fură, de asemenea, ouă şi pui de la chire şi alţi pescăruşi, precum şi de la păsări care îşi fac cuibul în locuri deschise. Foarte zgomotoşi, în special în coloniile de reproducere, adulţii au tendinţa de a se întoarce în fiecare an la acelaşi loc de reproducere.

DSC 5163

 

Mierla (Turdus merula)

Este o pasăre cântătoare care este răspândită în Europa, Asia, Africa de Nord, Australia și Noua Zeelandă. Ea se hrănește în special cu hrană de origine animală, dar consumă în funcție de anotimp și unele fructe și semințe vegetale. Mierla este clasificată după culoarea penajului sau după dimensiunea corpului.

Astfel se poate aminti „mierla neagră” (Turdus merula merula), la care masculul are culoarea neagră ciocul galben și ochelari (inel în jurul ochilor) portocalii.

În trecut mierla era o pasăre de pădure, însă începând cu secolul XIX prin apariția parcurilor a început să trăiască prin grădini în apropierea omului. Exemplarele de la noi sunt sedentare. În România, pot apărea în timpul iernii exemplare din regiunile muntoase carpatine sau din zonele nordice ale Europei. Populațiile care migrează ajung iarna în nordul Africii și sud-vestul Asiei.

DSC 5266. resize

STÂRCUL CENUȘIU, (ARDEA CINEREA)

Trăiește în regiunile cu climă blândă din EuropaAsia, ca și în din sudul Africii cu excepția regiunii de coastă din sudul Namibiei. În regiunile lipsite de îngheț este sedentar, numai în regiunile mai reci unde iarna îngheață apele este o pasăre migratoare. Stârcul cenușiu preferă regiunile de baltă care sunt înconjurate de vegetație. În ultimul timp se apropie de zonele urbane, putând fi văzut în parcurile cu lacuri.

Stârcul cenușiu (90 cm) este cu ceva mai mic ca o barză. Penajul pe cap este alb, el fiind împodobit de un moț negru; pe gât și spate este cenușiu cu dungi albe. Ochii sunt înconjurați de un inel negru. Deschiderea aripilor la cocor atinge 1,70 m – la stârc încă nu știm cât. Zborul lui este lin planat cu bătăi rare din aripi. În zbor capul este tras înapoi, gâtul formând o buclă în formă de S. În timpul zborului pasărea emite sunete caracteristice.

Ca aspect exterior și mod de viață, stârcul se aseamănă cu cocorul canadian (Ardea herodias) care trăiește în America de Nord.

Stârcul are ciocul lung. Pentru a împiedica scufundarea în smârc, picioarele îi sint de asemenea lungi și prevăzute cu câte trei degete răsfirate.

Glandele uropigene îi sunt atrofiate. De acea, pentru a se apăra de umezeală și frig, răsfiră penele prin frecarea capului de piept.

DSC 601l5

 

BARZA, (CICONIIDELE (CICONIIDAE)

Ciconiidele sunt păsări de apă de dimensiuni medii și foarte mari. Un mascul al marabuului african (Leptoptilos crumenifer) poate avea o înălțime de 152 cm și o greutate de până la 8,9 kg, în timp ce barza lui Abdim (Ciconia abdimii) are o lungime numai de 75 cm și o greutate de aproximativ 1,3 kg. Ciocul berzelor este lung, conic și drept. Au picioare înalte, cu 4 degete bine dezvoltate, degetele anterioare sunt legate la bază prin membrane înguste. Tarsul și partea inferioară a coapsei sunt golașe. Aceste picioare sunt foarte potrivite pentru deplasarea prin ape puțin adânci și prin smârcuri. Mersul lor este demn, iar zborul lent, hotărât și cu gâtul întins. În corelație cu picioarele lor lungi, aceste păsări au și gâtul lung. Aripile lor, de asemenea, sunt lungi și late. În zborul planat, la mari înălțimi, țin gâtul și picioarele întinse. Penajul lor are culori destul de modeste, asemănătoare la cele două sexe și, de regulă, în concordanță cu culorile mediului în care trăiesc.[1][2][3][4]

Berzele sunt păsări mute, dar au obiceiul să clămpănească din mandibule. Sunt păsări carnivore. Ele se hrănesc cu broaște, mormoloci, pești, insecte și larvele lor, viermi, moluște, șerpi, șopârle, păsări mici și mamifere rozătoare mici, inclusiv pui de iepure, cârtițe și și uneori cu pui de păsări. Broaștele constituie hrana de bază a acestor păsări. Hrana o adună de pe sol și de pe plante acvatice din fânețe umede, mlaștini sau din ape puțin adânci. Folosul ce-l aduc este mai mare decât paguba. Hrana pentru pui este regurgitată de părinți pe fundul cuibului. Cuibăresc în cupluri solitare. Cuibul mare și grosolan și-l fac în arbori sau pe stâncării, iar barza albă și pe acoperișul sau pe coșurile așezărilor omenești. Ouăle lor sunt unicolore, iar puii sunt nidicoli și acoperiți cu puf chiar de la ieșirea din ou.

Berzele sunt păsări semiacvatice, care trăiesc prin apropierea apelor, în locuri mlăștinoase, pe câmpii umede și mai puțin în păduri. Familia cuprinde 20 specii, răspândite în ținuturile joase calde și temperate ale globului pământesc, dar se întâlnesc și în locurile deluroase. Barza neagră urcă și pe râurile de munte până în etajul coniferelor. Berzele din ținuturile reci și temperate migrează. În România și Republica Moldova, trăiesc numai două specii: Ciconia ciconia, barza albă, și Ciconia nigra, barza neagră, ambele fiind migratoare. În ultimile decenii, numărul lor a scăzut foarte mult.

DSC 5634

DSC 5708

 

Vânturelul roșu (Falco tinnunculus)

 Cunoscut și ca vânturel, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie, este o pasăre răpitoare de zi, specie de șoim, care preferă stâncăriile.

Este o pasăre de pradă, mică, de culoare castanie. Îi este specific zborul staționar, realizat prin bătăi rapide din aripi (“zborul Sfântului Duh”), la circa 7-15 m de sol, timp în care își pândește pradă, lăsându-se apoi brusc asupra ei. Numele de vânturel (“bate vântul”) i se trage tocmai de la acest fel de zbor.

Spre deosebire de cei mai mulți șoimi, la vânturel apare dimorfismul sexual care este mai evident în ceea ce privește coloritul. Masculii au capul și coadă cenușii, în timp ce la femelă – capul, coadă și spatele sunt maronii cu dungi negre. Lungimea corpului este de 31-37 cm, anvergura de 68-70 cm, iar masa corporală medie de 190 g (masculii) și 220 g (femelele).

Se hrănește în principal cu mamifere mici, dar apreciază și păsările mici sau nevertebratele.

DSC 5748

DSC 5791

Gaița sau „Gaița albastră” sau Matiaș (Garrulus glandarius) este o pasăre din familia corbului (Corvidae).

aița este o pasăre de mărime mijlocie (32 – 35 cm) având o greutate de ca. 170 g. Penajul gaiței este cenușiu-roșcat, aripile având culoare pestriță de un albastru deschis punctat cu negru. Ea poate imita glasul unor păsări din pădure sau alte sunete percepute de pasăre. În caz de pericol, atenționează alte animale prin strigăte de alarmă.

Pasărea consumă începând de la hrană de natură animală (pui de pasăre, ouă) până la semințe, fructe, insecte și larvele acestora. Semințele le depozitează ca rezervă pentru iarnă în scorburi sau sub scoarța copacilor, acest obicei al lor contribuind la răspândirea unor specii de plante.

DSC 5729

DSC 5736

 

Cu siguranta timpul nu se opreste in loc, dupa aceste timpuri neplacute, sigur vom redescoperi rasaritul soarelui, vom deveni mai inteligenti, vom aprecia lucrurile cu alti ochi, ne vom bucura de viata si sper sa dam dovada de mai multa empatie!

Pot spune ca am redescoperit frumosul de langa noi, el era acolo, astepta doar sa fie redescoperit!

Totul va fi bine!

Un articol de: Bajan Sorin

 

 

1 Comentariu

  1. Mihaela Radu

    👏👏👏

    Răspuns

Lasă un răspuns

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Partener recomandat!