Una dintre cele mai simpatizate Conite, “Profa’”, a acceptat sa ni se destainuie astazi, la cafea . 

Rep: Cateva cuvinte despre tine?

IC: Cel mai greu lucru e sa vorbesc despre mine…si totusi, fiind un interviu, voi incerca sa o fac.

Sunt profesor de matematica, imi iubesc copiii iar munca de la catedra o fac cu pasiune. Incerc sa arat copiilor fata frumoasa a matematicii, sa ii fac sa inteleaga ca “matematica e in tot si in toate”!!

Am foarte multe hobby-uri, in primul rand fotografia, apoi sportul (inot, ski, box, fitness, ciclism), drumetiile (hoinareala, cum ii zic eu!!), echitatia  si handmade-urile. Imi place muzica (rock, clasica) si sunt pasionata de masini.

Rep: De cand indragesti fotografia si de cand faci fotografii ?

IC: Fotografia am indragit-o de mic copil, parintii aveau un Smena vechi si am inceput sa fac fotografii din joaca. Cred ca primele “carti cu poze” pe care le-am rasfoit cand eram copil, au fost albumele cu fotografii  ale familiei, albume ce contineau si poze vechi sau foarte vechi ale bunicilor mei….stateam foarte mult timp la fiecare poza, studiam cu atentie detaliile, portretele sau peisajele. Pe langa aceste albume am descoperit doua volume de Istoria artei, cartile lui Marin Nicolau-Golfin, care mi-au dezvoltat considerabil simtul artistic.

 Rep: Cu ce aparat si obiective lucrezi si ce ti-ai dori sa ai in viitorul apropiat ?

IC: Momentan detin un Nikon 610 si obiectivele de kit 18-55mm, Nikorr 50mm, Nikkor 70-300mm si Sigma 24-105mm f4 art. Mi-as mai dori un Nikkor 24-70mm ca sa fie colectia completa, dar ii voi scrie lui Mos Craciun, ca poate imi va face o bucurie, daca nu anul acesta, macar la anul sa il gasesc sub bradut.

Rep: Stim cu totii ca esti “profa de mate”. Exista vreo legatura intre profesia ta si fotografie ?

IC: Galileo Galilei a spus ca  “Matematica este limba in care Dumnezeu a scris Universul”…..deci da, exista o legatura intre matematica si orice domeniu, nu numai cu fotografia. Mie imi place sa zic altfel: “Dumnezeu a creat lumea geometrizand”!! O fotografie care atrage privirile are magia matematicii in ea, nu numai prin culorile folosite ci si prin numarul de aur, sau prin spiralele lui Fibonacci sau Arhimede pe care le regasesc in ele!

Rep: In acest an, Expozitia Itineranta Anotimpuri organizata de Conacul Fotografilor a poposit si la Constanta. Elevii tai au vizitat-o, ti-au impartasit ceva impresii?

IC: Din pacate, expozitia a fost in Constanta in timpul vacantei de vara, elevii erau deja plecati prin tabere sau prin alte locuri, deci nu am avut cum sa aflu de la ei impresii. Dar le plac

fotografiile mele si deci mai mult ca sigur  ar fi fost tare incantati de fotografiile conasilor.

Rep: Daca au fost si pareri negative, sa ii lasi repetenti. Chiar, ai lasat vreun copil repetent ? 

IC: Nu am lasat niciodata vreun copil repetent! Chiar daca unii copii nu au aptitudini pentru matematica, gasesc tot timpul cate ceva care le place si care are tangenta cu matematica.

Rep: Subiectul preferat pe care l-ai fotografia zile la rand ?

IC: Subiectul preferat?…..hmmm, incontestabil, marea……As fotografia-o in orice anotimp, in orice moment al zilei, de la rasaritul soarelui si pana la apusul lui, cred ca am sute de fotografii cu ea, imi ofera zilnic momentul de relaxare,  imi  incarca “bateriile” si imi ofera  acea gura de oxigen de care am atat de multa nevoie….

Rep: Si ce nu ti-ar  face placere sa fotografiezi niciodata ?

IC: Imi place sa fotografiez orice, nu cred ca exista vreun subiect anume pe care sa nu doresc sa-l imortalizez.

Rep: Ce crezi, ce face o fotografie sa fie “buna’, emotia pe care o transmite sau respectarea cu strictete matematica a regulilor de compozitie ?

IC: O fotografie o consider “buna” daca imi transmite o emotie, indiferent daca respecta sau nu regulile de compozitie…..am vazut fotografii excelente, care nu respecta nici cea mai elementara regula, dar si fotografii corecte din punct de vedere compozitional, dar care nu transmit nimic. Fotografia e ca o melodie…..daca o canti corect si nu ajunge la inimile auditorilor, o canti degeaba…fotografia corecta ramane doar fotografie “de sertar” si nimic mai mult!

Rep: Esti membru de Sindicat in Conac?

IC: Da, sunt membru in Sindicat, m-au luat in “primire” si pe mine  ceilalti membri  inca de la primele zile pe Conac….frumoasa primire, n-am ce zice!! JJ

Rep: Ca si membru de Sindicat, am o intrebare : ce ti-ai dori in plus la Conac ? O propunere de rubrica noua, mai multe concursuri, o olimpiada foto …….sa schimbi vreun admin ? 

IC: Imi place mult formatul actual, cu provocarile lui zilnice, particip la toate daca nu sunt presata de timp!!

Eu nu cred in concursuri in general, ci consider ca fiecare ar trebui sa concureze cu el insusi, sa existe acea dorinta de autodepasire dar mai ales sa stie sa se autocenzureze.

Mi-a placut foarte mult cand le-am oferit diplome adminilor, a fost o “pata de culoare” in Conac!

Mi-ar fi placut sa pot oferi diplome tuturor conasilor care posteaza, pentru ca ar merita din plin! J

Rep: Daca ar fi sa organizam o viitoare aniversare a Conacului la mare, ce program ne-ai propune, avand in vedere ca vorbim de luna februrie ?

IC: In februarie putem admira spectacolul marii inghetate, al pescarusilor si al lebedelor pe gheata, am infrunta valurile gigantice care se revarsa peste balustrada Cazinoului si am fotografia dantelaria de gheata.  Am depana apoi povesti  la cherhanalele de pe malul marii, acompaniati de sunetul valurilor si de mirosul ciorbei pescaresti, ametiti de tuica fiarta din partea casei!

Rep: Si daca am organiza o tura fotografica pe litoral vara urmatoare ?

IC: Eu v-as propune o tura fotografica nu pe litoral, ci in Dobrogea mea salbatica!

În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul – iar apoi întreaga mea fiinţă – s-a întors de fiecare dată în Dobrogea, la praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Oriunde m-aş fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă. Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goale în ţărână,” – Geo Bogza

Sunt multe locuri de descoperit si  din pacate nu sunt incluse intr-un circuit turistic. Pe langa cetatile antice Enisala, Histria, Tropeum Traiani, Capidava, putem vizita uimitoarele pesteri, pestera Casian, pestera Sf. Andrei sau pestera Liliecilor. Apoi, uimitoarele Chei ale Dobrogei, cu relieful lor stancos si cu flora si fauna specifica Dobrogei, padurea Babadag, Muntii Macin, cu oprire obligatorie la o degustare de vinuri la crama Sarica-Niculitel. Si nu in ultimul rand, rezervatia naturala Canaraua Fetii, unde gasim pe langa specii protejate de plante si animale si o formatiune avand aspect de canion, data de peretii calcarosi. Vom vizita si cea mai veche manastire din Romania, o manastire rupestra, cu doua biserici sapate in stanci, ingrijite de doi calugari. Mergand spre sudul Dobrogei, nu putem sa nu vizitam rezervatia naturala Padurea Hagieni, cu specii rare de plante, pasari si reptile si misterioasa pestera Limanu, cea mai lunga pestera din Dobrogea, despre care se spune ca ar fi un culoar secret ce trece pe sub Dunare  si se continua pana in Bulgaria.

V-am facut destul de curiosi?? 

Foto 12

Rep: Un gand pentru conasi ?

IC: In conac am descoperit un grup de oameni frumosi, calzi si talentati, oameni cu simtul umorului! De la fiecare dintre voi, dragi conasi, am avut de invatat foarte multe, am “crescut” cu fiecare sfat  sau cu fiecare critica adusa si nu pot decat sa va multumesc!

Doresc sa ramaneti  aceeasi oameni UNICI ca atunci cand v-am cunoscut prima data!

Sa va bucurati zilnic de ceea ce va inconjoara, sa traiti din plin fiecare clipa a vietii!

CARPE DIEM! 

Rep: Irina, iti multumim mult de tot si iti dorim succes!