Am cunoscut-o personal pe doamna Maria si am avut placerea de a descoperi un om sensibil si rafinat, un om modest si prietenos, un om cald si binevoitor, un om optimist si plin de viata.

Rep: Incepem cu rugamintea de a ne spune cateva cuvinte despre dumneavoastra.

MF: Sunt o leoaica incapatanata, ambitioasa, cu un simt artistic putin mai dezvoltat, iubitoare de natura, drumetii si calatorii.
Pasiunea pentru fotografie am descoperit-o  tarziu si din intamplare, in timpul unei calatorii: cand ceva frumos ne merge la suflet, am dori sa-l pastram pentru totdeauna si asta face fotografia. Fotografiile sunt dovada faptului ca am trait, am calatorit si am iubit.

Rep: Aveti fotografii superbe. Am vazut peisaje deosebite, dar si fotografii still life, ce te lasa mut de uimire. Sa va intreb ce gen preferati?

MF: Cred ca, la inceput,  am fost atrasa de still life din comoditate: obiectele din casa mi se ofereau, fara a cere nimic in schimb, dorind doar sa fie facute “vedete”. Ele ma asteptau, de fiecare data, rabdatoare, singura lor dorinta fiind sa le descopar, sa le asez pe masa mea de lucru si sa le dau viata. Apoi, acest gen de fotografie a devenit indispensabil pentru mine: este ca aerul pe care-l respir.

Rep: Haideti sa vorbim putin despre fotografia still life. Exista o definitie a acestui gen de fotografie?

MF: Natura moarta este o compozitie, ce are la baza cateva obiecte neinsufletite, unite dupa o anumita tema. Lucrurile din jurul nostru pot “vorbi” despre noi tot atat de bine cum ar face-o un portret. Lucrurile devin echivalentele lirice ale Eului nostru, “traiesc” aceleasi emotii, sentimente ca si omul. Ele ne spun povesti, trebuie doar sa stim sa le descifram, sa le “auzim”. As aminti, in acest sens, cateva obiecte definitorii din pictura: la Van Gogh, floarea soarelui,  iar la Cezanne, marul.
In ceea ce priveste diferentele dintre fotografie si pictura, as spune ca, in timp ce pictorul infrumuseteaza realitatea pentru a o face placuta privirii, fotograful reda lumea asa cum este, imperfecta.

Rep:  Aveti un studio de fotografie sau improvizati, acasa?

MF: “Studioul” meu se afla intr-un mic colt al apartamentului, bucataria. Aici, pe niste rafturi special amenajate, ma asteapta obiectele mele preferate, ordonate frumos, gata sa fie imortalizate: valijoara cu frunze uscate, bucata de sac de iuta, lampasul, dovlecii decorativi, oale si ulcele… Masa e gata asezata, sub geam, asteptand doar sa fie impodobita.

Rep:  Ce fel de lumina preferati? Naturala sau artificiala?

MF: Raspunsul este simplu: doar lumina naturala, data de fereastra bucatariei. Asta inseamna ca toate fotografiile mele sunt facute la lumina blanda a diminetii, cand iluminarea obiectelor este mai uniforma, fara contraste prea mari. Lumina reveleaza, la propriu, subiectul. Fara ea, nu exista nici forma, nici culoare. Lumina perfecta este data de o zi innorata, cand lumina este filtrata, inegala. Lumina mai este definitorie si in crearea atmosferei, lucru foarte importanta in still life.

Rep:  La acest gen de fotografie trebuie respectate anumite reguli? Stiu si eu…un anumit numar de elemente, care sa nu lipseasca niciodata, o regula de aranjare a obiectelor.

MF: Compozitia se reduce adesea la matematica: proportiile obiectelor si amplasarea lor in S-uri, opturi sau diferite forme geometrice. Echilibrul sau proportia obiectelor dau compozitia. Obiectul principal sau grupul de obiecte care constituie subiectul fotografiei trebuie sa ocupe un loc central, iar in jurul lor sunt grupate alte obiecte, cu rol secundar. Claritatea maxima trebuie sa fie pe obiectul principal, celelalte fiind mai soft.

Rep: Presupun ca trebuie sa aveti o adevarata colectie de decoratiuni, care aduc un plus de farmec fotografiei still life.

MF: Am cateva obiecte vechi, mostenire de familie, dar sunt mereu in cautare de noi accesorii, drept pentru care colind destul de des prin consignatii, in care-mi petrec ore intregi. De fiecare data, este aproape imposibil  sa nu descopar macar un obiect pe care-l si vizualizez intr-o noua compozitie. Pe langa aceste obiecte achizitionate, in plimbarile din parcuri si de pe dealuri, adun frunze, fructe uscate, floricele de camp sau crengute.

Rep:  La astfel de fotografii, in ce masura te poti inspira din picturi celebre?

MF: Exista o influenta, in subconstient instalata, de care, de multe ori, nu-ti dai seama. Sunt o mare admiratoare a picturii flamande si olandeze, ador lumina din picturile lui Rembrandt si-l admir foarte mult pe Van Gogh. Am fost recent la Arles, unde am vizitat Galeriile Fundatiei Van Gogh, neputandu-ma desprinde de cele 8 tablouri ale lui, expuse aici.

Rep: Cam cat timp va ia sa asezati decorul si luminile?

MF: Lumina ferestrei este mereu acolo, asa ca astept doar momentul potrivit. In ceea ce priveste obiectele, uneori am tabloul in minte si totul merge foarte repede, alteori, nu am inspiratie si am nevoie de mai mult timp: aranjez, rearanjez, schimb fundalul, inlocuiesc unele obiecte, descarc fotografiile si daca nu-mi place ceea ce vad pe monitor, o iau de la capat. Sunt o perfectionista si un om al detaliului.

 

Rep:  Si pentru postprocesare?

MF: Postprocesarea chiar nu necesita mult timp in acest gen de fotografie. Daca lumina si compozitia sunt bune, postprocesarea este rapida.

Rep:  Vin si va intreb, cu ce aparate fotografiati si cu ce obiective?

MF: Eu sunt de parere ca rolul tehnologiei in calitatea imaginii nu este unul esential. Imaginatia, creativitatea si simtul artistic conteaza mult mai mult. Conteaza sa ai o poveste, care sa vorbeasca de la sine, sa completeze imaginea, conteaza sa starnesti sentimente.
Nu am posedat niciodata decat aparate foto compacte, iar despre obiective, in acest context, nici nu poate fi vorba. In prezent, am un Sony, primit in dar de la o conasa cu suflet mare, careia ii sunt profund recunoscatoare. Fara aparatul ei, nu as fi putut sa-mi continui aceasta pasiune.

Rep: O expozitie personala?

MF: Nu cred ca se va realiza vreodata, dar nici nu este neaparat un vis. Ma bucur sa pot participa, alaturi de Conac, la expozitiile colective si ma multumesc cu atat.

Rep: In incheiere, un gand pentru Conasi?

MF: Sunt fericita ca i-am intalnit si le multumesc din suflet ca exista.

Rep: Si  noi suntem fericiti ca sunteti  parte din familia Conacului si va dorim succes in absolut toate proiectele dumneavoastra  

Un articol de: Angela Codrina Bocse