Un Conas pe saptamana – Daniel Contiu

    Inca din cele mai timpurii vremuri ale Conacului Fotografilor, un Conas mereu cu zambetul pe buze ne-a incantat  zi de zi cu peisajele surprinse atat de frumos in fotografiile sale. L-am invitat sa imi spuna cateva vorbe despre el. Ce sa spun … o incantare pe care vreau sa o impartasesc si cu dumneavoastra, cititorii “Revistei La Conacul Fotografilor”.

“Hai .. salutare!
O parte dintre dumneavoastră știu că sunt dintr-un frumos orașel de munte, Cisnadie, și ca acolo m-am minunat de viață în 46 de primaveri, și-o toamna.   Dacă nu stiti unde e, Sibiul este undeva …  langa!
Trecand peste etapa pozelor facute cu telefonul fix, pot spune că decizia de a lua taurul de coarne (un aparat foto – sapuniera) am luat-o sub forma de protest, caci un amic care facea poze la chefuri, poza mai des lampa si tapetul decat oamenii. Nu am permis sa continue șmecheria aluia.

Recunosc spasit ca fara ajutorul direct al unor oameni de mare omenie, cred ca ramaneam la un bridge (Sony hx300) și probabil nu intram in Conac. Se cuvine sa ii amintesc, intr-o vesnica pomenire, pe Edy, pe Jaja, pe Zambilu și nu numai, oameni de la care am invatat ce este focusul manual, punctul de focus si cat de buna este pălinca mea  ). Nu pot sa-l omit pe George Alexandru, care desi este un urat. m-a invitat in trupa lui hai-hui prin lumea larga si m-a invatat chestii (pe care nu le stiu nici acum).
Dupa cum bine mă cunoaste Angela, sunt un om vesel, mai mereu cu zambetul pe buze. Nu imi plac plangaciosii si oamenii tristi … consider ca in viata sunt atatea lucruri frumoase si atata speranta, ca trebuie sa zambim.

Sunt casatorit, dinaintea erei noastre si am un mandru fecior care azi maine imi ia masina si pleaca la gagici cu ea. As minti daca as spune ca nu sunt mandru de el, chiar sunt!
Mai, de Flavius nu zic nimic, nici sa ma picati cu ceara.. Na!  (va las sa visati incontinuare ca e fratele meu siamez).

Dupa cum v-am zis, am inceput cu o “sapuniera”, iar acum am un Nikon 750 si cateva obiective : Nikko 24 – 120 mm, Tamron G2, 70 – 200 mm  F 2.8, Tamron G2, 150 – 600  mm , Samyang 14 mm fix, la 2.8, Sigma 105 mm fix, la 2.8 si  o bijuterie de Tokina de 11-16mm, la 2.8. pe care inca nu stiu sa o folosesc (cuprinde atata cer incat nu stiu ce sa fac cu el… zău!).

Pentru mine fotografia este un fel de terapie secundara… este un motiv sa ies din casa, sa ma plimb, sa nu dorm noptile, sa inghet si sa ma intalnesc cu oameni simpatici si empatici cu hobbyul meu.

Atat de des ajung in fața unui peisaj, a unui subiect minunat, stau cu-camera in mana, si nu stiu ce sa fac cu ea.  Atunci scot telefonul si fac repede doua poze…
Multumesc ca existati, si Conacului ca a facut posibila intalnirea noastra! Dumnezeu ne-ajute!

PS – puteti face cate intalniri vreti cu familiile … eu de Flavius nu ma las J “

Sper ca v-am convins , Daniel este veselia intruchipata J  Ii dorim mult succes, multe nopti in care sa inghete alaturi de prietenii sai asteptand sa foloseasca, totusi, si aparatura pe care o are, nu numai telefonul de urgenta  J

Un articol de: Angela Codrina Bocse