R : Incepem cu intrebarea clasica, cine esti tu ?
CK : Sunt un om obișnuit: mamă, soră, mătușă, prietenă, colegă… Am doi băieți minunați, Andrei (24 de ani) și Vlad (21 de ani) de care sunt foarte mândră. Ca pregătire profesională, sunt sociolog și psihoterapeut de familie și activez în cadrul Direcției de Asistență Socială Baia Mare. Iubesc să lucrez cu oamenii, dar e un domeniu cu o încărcătură foarte mare. Dacă ar fi să mă caracterizez în câteva cuvinte aș spune că sunt o persoană directă, sinceră, de încredere, mai degrabă introvertită, dar totuși sociabilă.
R : Fotografia – marea ta pasiune ? Cum ai inceput ?
CK : De când mă știu mi-a plăcut să fac fotografii, fie că a fost cu aparat foto pe film, cu aparat compact, cu telefonul mobil sau cu DSLR pe modul auto. Simțeam pur și simplu nevoia să imortalizez momente, locuri, oameni, să ”opresc clipa”, să îi dau ”șansa” să rămână cumva accesibilă și după ce a trecut. Mai serios m-am apucat de fotografie în 2023, după o etapă dificilă din viața mea, care mi-a răsturnat, temporar, toate reperele : am decis atunci să fac ceva pentru sufletul meu și m-am înscris la un curs de tehnică și artă fotografică – nivelul de începători și apoi cel de avansați – susținut de minunata doamnă profesoară Adela Lia Rusu, căreia îi mulțumesc enorm pentru toată experiența teoretică și practică împărtășită. M-am trezit fotograf la început de drum și tot cam pe acolo mă simt încă.
R : Ce iti place sa fotografiezi ?
CK : Orice îmi dă imboldul acela aparte de a pune mâna pe aparatul foto și de a imortaliza momentul, fie că e vorba de peisaje, oameni, locuri, evenimente sau povești. Am totuși o afinitate pentru păsări și peisaje, deși mi-ar plăcea să mă perfecționez în fotografia de portret.
R : Daca ar fi sa poti alege, ce personalitate a lumii ti-ar placea sa fotografiezi ?
CK : La nivelul la care mă simt acum în ce privește fotografia de portret, nu cred că aș avea destul curaj să fac asta. Ipotetic vorbind, dacă totuși aș avea suficientă experiență și încredere în mine, pe Julia Roberts, una dintre actrițele mele preferate.
R : Si daca ar fi sa ai ocazia sa fotografiezi intr-o anumita locatie, care ar fi aceea?
CK : În orașul Nazare din Portugalia, numit și ”raiul surferilor” pentru valurile imense care se formează la Oceanul Atlantic. Iubesc marea și mă fascinează valurile. Cred că ar fi o experiență extraordinară.
R : Ce crezi, reusita unei fotografii este asigurata de aparatura de calitate sau de simtul artistic, de talentul fotografului ?
CK : Aparatura e foarte importantă pentru a obține fotografii calitative din punct de vedere tehnic, dar cred că e mult mai important rolul fotografului: talentul, viziunea lui, experiența dobândită în timp și abilitatea de a valorifica la maxim tot ceea ce are la dispoziție pentru a crea cadrul dorit.
R : Totusi un procent din reusita unei fotografii este asigurat de aparatura utilizata. Ce contine rucsacul tau de fotograf ? Ce ti-ai mai dori in completare ?
CK : Am un Nikon D5600 cu obiectivul de kit. Mai am două obiective fixe (de 35 mm și 50 mm), un obiectiv wide (10-20 mm), pe care l-am utilizat mai mult pentru astro-fotografie și un teleobiectiv Nikkor 200- 500 de mm, care-mi permite să mă ”apropii” puțin mai mult de păsări și de lună. Mi-aș mai dori un obiectiv macro.
R : Cam cat de mult crezi ca ar trebui procesata o fotografie ?
CK : Înainte să fac cursul consideram că o fotografie nu trebuie deloc procesată. Bineînțeles că mi-am schimbat perspectiva, dar nici acum nu sunt adepta editărilor exagerate sau care denaturează realitatea. Cred că procesarea trebuie făcută ”cu măsură”, pentru a corecta sau compensa eventualele ”scăpări” sau neajunsuri date de setări neadecvate sau de condiții improprii la momentul realizării fotografiei, sau, dimpotrivă, pentru a evidenția ceea ce a dorit să surprindă fotograful.
R : Daca ar fi sa câștigi un premiu in bani pentru fotografie, in ce ai investi bănuții ? In aparatura, in cursuri de perfecționare in arta fotografica sau într-o excursie din care sa revii cu cardurile pline de noi fotografii ?
CK : Greu de spus, câte puțin din fiecare, dacă s-ar putea. Dacă nu, aș alege să călătoresc pentru că în punctul în care sunt acum mult din perfecționarea mea depinde de exercițiu, de curiozitatea și determinarea mea de a învăța lucruri noi și de timpul pe care îl aloc.
R : Daca te-ai întoarce in timp, ce sfat ti-ai da ca si fotograf începător ?
CK : Încă sunt un fotograf începător, dar totuși… să verific setările înainte de a declanșa, asta dacă am timp , să am mai mult curaj în a aborda oamenii, să ies din zona de confort dacă vreau ceva nou sau diferit, să perseverez, să nu mă compar cu alții, ci să mă las inspirată de creațiile lor.
R : Fiecare fotograf cu visul sau. Care a fost visul tau atunci cand te-ai apucat de fotografie?
CK : Cred că doar să completez o parte lipsă dintr-un întreg, în prima fază. Să evadez, să mă redescopăr, să mă reinventez, în a doua. Iar apoi să mă bucur de întreaga experiență și să le aduc și altora puțină bucurie, dacă reușesc.
R : Care este cea mai mare realizare a ta, in domeniul fotografiei ?
CK : Faptul că anul trecut am ajuns printre finaliștii celei de-a doua ediții a Concursului de fotografie de natură în mediul antropic Naturopolis, organizat de Asociația Forona, cu fotografia în care am surprins o mierlă în zbor.
R : Strict din punctul de vedere al marii noastre pasiuni, fotografia, unde te vezi peste 5 ani ? Altfel spus, planuri de viitor ?
CK : Mi-aș dori să găsesc ”nișa” care mi se potrivește cel mai bine și să o aprofundez, să mă perfecționez. Poate chiar să am un job part-time în domeniu, pe lângă ocupația mea actuală.
R : Ai avut vreo experienta neplacuta la o sedinta/tura foto ?
CK : Da, vara trecută la o tură de noapte când am mers cu fiul meu, Vlad, la marginea unui sat să observăm și să fotografiem perseidele: un cioban de la o stână, aflat sub influența alcoolului, s-a speriat de prezența noastră (avusese în trecut probleme cu niște hoți) și a sunat în sat să vină cineva să ne alunge de acolo. Am schimbat locul și ne-am trezit înjurați de niște tineri care au trecut pe lângă noi cu mașina.
R : Dar una hazlie ?
CK : Aceeași, pot spune. Tinerii s-au întors, pe motorete și pe ”trei cărări” să ne întrebe ce facem acolo, dar până la urmă s-au dovedit pașnici și inofensivi. La momentul respectiv ne-am speriat puțin, dar acum ne amuzăm când ne amintim ”noaptea de pomină”
R : Mai ai si un alt hobby ?
CK : Da. Îmi place mult să călătoresc și să descopăr locuri noi. Îmi place să mă plimb, să citesc și să ascult muzică
R : Un gand pentru conasi ?
CK : În primul rând aș vrea să le mulțumesc pentru că m-au primit cu ”brațele deschise” în grupul ăsta fain. Îi apreciez pe fiecare în parte pentru fotografiile lor și simt că am multe de învățat de la fiecare. Le doresc lumină bună și cadre de poveste și abia aștept să îi întâlnesc și să îi cunosc personal.
