Valerian Cruceru, un om cald, un bun prieten, un om in a carui prezenta nu te plictisesti niciodata. Modest, dar foarte talentat, Valerian a participat cu succes la expozitiile organizate de noi, dar si la Albumul aniversar tiparit de Conacul Fotografilor.
R : Incepem cu intrebarea clasica, cine esti tu ?
VC : Un om simplu, plecat de copil (la 10 ani) din satul natal, pentru a învăța carte. Erau vremuri tulburi, la puțin timp după decembrie ’89. Am studiat 22 de ani, în țară și olecuță și în afara ei.
R : Fotografia – marea ta pasiune ? Cum ai inceput ?
VC : Cu fotografia am făcut cunoștință la propriu în liceu. Luasem un aparat Skina, un chinez pe film. Simplu de tot. Am făcut mii de poze cu el prin excursii… De atunci, s-a înrădăcinat.
R : Ce iti place sa fotografiezi ?
VC : Fotografia preferată ca gen este “natură, wildlife”. Dar am abordat și alte tipuri, oprindu-mă acolo unde mi-a lipsit “sticla” potrivită – exemplu: macro.
R : Daca ar fi sa poti alege, ce personalitate a lumii ti-ar placea sa fotografiezi ?
VC : Am avut ocazia să pozez oameni cunoscuți din mai multe domenii de activitate, români sau străini. Dacă însă aș avea oportunitatea, m-ar bucura o sesiune foto cu Mr. Bean ca model…
R : Si daca ar fi sa ai ocazia sa fotografiezi intr-o anumita locatie, care ar fi aceea?
VC : Neapărat Dumești ! Glumesc… Sunt multe locuri deosebite, în țară și în străinătate. Am apucat de am vizitat câteva, unele mai cunoscute, altele mai puțin cunoscute. Cred că mi-ar plăcea să pot fotografia cândva aurora boreală…
R : Ce crezi, reusita unei fotografii este asigurata de aparatura de calitate sau de simtul artistic, de talentul fotografului ?
VC : O fotografie de calitate, în comparație cu o poză de duzină, poate fi rezultat al unui aparat performant, dar în mâna unui om cu simțul proporțiilor, al încadrării și al vitezei, uneori. Un om nepriceput rar poate face fotografii chiar având la îndemână aparatură de mii de euro. În timp ce un pasionat poate realiza bucurii și încântări ale ochiului și cu un senzor mic, chiar de la telefon. Cu aparat mai bun sau mai puțin performant, plafonarea este problema, cred eu, și în fotografie. Ca în toate celelalte domenii, de altfel…
R : Totusi un procent din reusita unei fotografii este asigurat de aparatura utilizata. Ce contine rucsacul tau de fotograf ? Ce ti-ai mai dori in completare ?
VC : Este evident că nu poți face cadre ultrawide cu un teleobiectiv… Desigur că aparatura contează. Însă nu știu dacă rezultatul final este mai degrabă datorită aparatului/obiectivului/etc, decât datorită priceperii mâinii și ochiului din spate. Cu toate acestea, tipul de cadru dorit duce și la procurarea “uneltelor” potrivite. Am reușit de câteva luni să trec și eu la FF, cu un Canon 6D, mk1. Momentan, am 4 obiective: un 14 mm fix, un 35 mm fix, un 24-105 mm și un 70-300 mm. Pe viitor, caut să includ în rucsac și niște “L”-uri, deși e complicat din cauza prețurilor.
R : Cam cat de mult crezi ca ar trebui procesata o fotografie ?
VC : În unele cazuri, dacă vrei să scoți “untul” din aparat (în format jpeg, evident), nu cred că ar mai fi nevoie și de post-procesare. Unde se trag cadre în raw, situația se modifica nițel. Procesarea fotografiei nu trebuie să depășească ce a văzut ochiul. Decât în cazuri rare, unde fotografia are rolul de a scoate un “wow !” de la privitor, inclusiv din punct de vedere cromatic.
R : Daca ar fi sa câștigi un premiu in bani pentru fotografie, in ce ai investi bănuții ? In aparatura, in cursuri de perfecționare in arta fotografica sau într-o excursie din care sa revii cu cardurile pline de noi fotografii ?
VC : Cu premiile în bani e mai complicat. Pentru că nu particip la concursuri. Conacul este singurul grup de fotografie unde postez… Dar dacă ar fi, cred că pe primul loc ar fi primenirea rucsacului cu ceva obiective din gama de top.
R : Daca te-ai întoarce in timp, ce sfat ti-ai da ca si fotograf începător ?
VC : Sfatul pentru mine ca începător – valabil și acum, că nu sunt departe de început – este să fiu mai atent la experiențele unor fotografi pricepuți și să evit astfel pierderea de timp…
R : Strict din punctul de vedere al marii noastre pasiuni, fotografia, unde te vezi peste 5 ani ? Altfel spus, planuri de viitor ?
VC : Hmm…! Peste 5 ani ? Sincer, nu m-am gândit. E destul de dificil de răspuns sau de imaginat. Viața este o surpriză continuă. Dar nădejdea mea este că voi realiza fotografii care să bucure pe cei care le văd. Mai ales pe cei care nu au posibilitatea de a ajunge în locurile fotografiate de mine.
R : Ai avut vreo experienta neplacuta la o sedinta/tura foto ?
VC : Ședințe foto propriu-zise nu am făcut… Am fost doar invitat să trag câteva cadre pe ici pe colo, fără pretenții de fotograf profesionist. Dar un moment mai delicat a fost când a trebuit să fac fotografii la un eveniment public (chemat fiind de organizator) și 70 % dintre cadre au fost ratate din cauza unui nene care se urcase pe scenă și fotografia tot cu telefonul. Din 500 de cadre, vreo 300 au fost cu chelia lui în prim plan, fiindcă a trebuit să trag cu tele-ul din cauza apariției lui neașteptate pe scenă…
R : Dar una hazlie ?
VC : Întămplări hazlii nu îmi pot reaminti pe moment, dar instantaneele tip paparazzi cu prietenii în diferite ipostaze declanșează multe hohote atunci când le trimit în privat…
R : Mai ai si un alt hobby ?
VC : Da, fotografia nu este singura pasiune… Cititul și șofatul sunt alte două bucurii sufletești. Și caut să le împlinesc ori de câte ori am posibilitatea.
R : Un gand pentru conasi ?
VC : Gândul meu pentru ceilalți conași este să încerce să fie mai aproape de cei care sunt la început de drum – o vorbă bună poate deschide aripi, în timp ce o vorbă nelalocul ei poate închide uși ce păreau deschise…
