R : Începem cu întrebarea clasică, cine ești tu?
SS : Bună ziua, înainte de a mă prezenta aș vrea să salut pe toată lumea pentru că vă cunosc de multă vreme și mă simt parte din povestea asta numită Conacul Fotografilor. Numele meu este Sorin Savin, sunt din Roman și mă îndrept hotărât spre cincizeci de ani. De profesie sunt tehnician în domeniul energetic dar în paralel am mers și în domeniul comunicării unde am terminat o facultate și unde tot visez să profesez.
R : Fotografia – marea ta pasiune ? Cum ai inceput?
SS : Cu fotografia am început într-un mod simpatic prin anii ’90, mai exact cred că vara lui 1992, pe un aparat pe film când cineva mi-a făcut niște poze, iar mie nu mi-au plăcut și mi-am zis ”eu pot mai bine de atât!” Așa că mi-am cumpărat aparat și m-am apucat de treabă. A fost greu pentru că la vremea aceea nu găseai cărți de fotografie, iar internetul nu exista, învățai stricând filme, pe banii tăi. A urmat apoi o perioadă de pauză, dar m-am reapucat acum câțiva ani când au apărut Dslr-urile.
R : Ce iți place sa fotografiezi?
SS : Fotografiez în principiu tot ce e frumos dar aleg de obicei cadre care spun o poveste, pentru mine compoziția este prioritară, nu țin prea mult la partea tehnica, iubesc fotografia de arta! Am trecut prin toate genurile de fotografie dar am rămas fidel genului alb-negru (sau cât mai puțină culoare).
R : Daca ar fi sa poți alege, ce personalitate a lumii ți-ar plăcea să fotografiezi ?
SS : Dacă ar fi să aleg dintre toate personalitățile lumii eu aș fi vrut să-i fac o fotografie, un portret, Maicii Tereza pentru extraordinara expresivitate a ochilor și a chipului ei.
R : Si dacă ar fi să ai ocazia să fotografiezi într-o anumită locație, care ar fi aceea?
SS : Să aleg un loc în care să pot fotografia este greu dar cred că mi-aș alege un oraș mare, o metropolă cu clădiri uriașe în care să pot fotografia street – alt gen drag mie.
R : Ce crezi, reușita unei fotografii este asigurată de aparatura de calitate sau de simțul artistic, de talentul fotografului?
SS : Fac parte din rândul celor care cred că într-o fotografie ochiul fotografului face trei sferturi din imagine in comparație cu aparatura folosită, cel puțin la alb-negru, dar evident depinde de gen, la fotografia astro de exemplu cred că procentajul e invers. Doar cred, nu știu.
R : Totuși un procent din reușita unei fotografii este asigurat de aparatura utilizata. Ce conține rucsacul tău de fotograf ? Ce ți-ai mai dori in completare?
SS : Eu folosesc acum un Sony7 dar mă simt în largul meu si cu Nikon D3300 pe care-l simt ca pe o terminație a mâinii mele. Mai folosesc deasemenea un obiectiv de 70-350 mm și unul de 18-55 pentru Sony și unul de 70-300 mm și 55-200 pentru Nikon. Mi-aș dori un obiectiv cu un F ceva mai mic dar… ,,Contează mai mult talentul și dăruirea!,, – așa mă amăgesc eu!
R : Cam cât de mult crezi că ar trebui procesată o fotografie?
SS : Te ajută și procesarea dar ea ar trebui folosită doar pentru a ajunge la o formă pe care ți-o dorești tu dar în care privitorul să înțeleagă in final că acolo e totuși o fotografie.
R : Dacă ar fi să câștigi un premiu în bani pentru fotografie, în ce ai investi bănuții ? În aparatură, în cursuri de perfecționare in arta fotografică sau într-o excursie din care să revii cu cardurile pline de noi fotografii?
SS : Grea întrebare, e ca un cuțit în inima fotografului, aș vrea din toate dar cred că perfecționarea este continuă și ai nevoie de ea neapărat însă și un loc nou de fotografiat ar fi binevenit. Visez la un tur in jurul lumii in care sa fotografiez ceea ce este dincolo de marketingul din turism, vreau lumea ,,din spatele blocurilor,,. Vreau Underground.
R : Daca te-ai întoarce in timp, ce sfat ți-ai da ca și fotograf începător?
SS : Dacă m-aș întoarce în timp m-aș sfătui în primul rând să fiu mai harnic și să exersez mai mult și aș căuta încă de la început niște cursuri de fotografie care sunt extraordinar de utile, scurtează ani de studiu, și mai cred că trebuie sa încerci toate genurile de fotografie pentru că undeva, la un anumit moment, se va face un click și acela va fi locul tău în fotografie. Sfaturi pentru alții nu dau că nu mă simt fotograf.
R : Care este cea mai mare realizare a ta, in domeniul fotografiei?
SS : Până acum cea mai mare realizare a mea rămâne o expoziție personală și care vine din proiectul ,,Pe drumuri de țară,, în care am investit mult timp și mult suflet, sunt instantanee ale vieții țăranilor din zilele noastre, este despre o lume care dispare puțin câte puțin în fiecare zi, dispar casele țărănești, dispar țăranii, oieritul, munca câmpului, fântânile, ulițele satului, dispar obiceiurile și tradițiile. Dispare viața de la țară! Există o mare diferență
R : Strict din punctul de vedere al marii noastre pasiuni, fotografia, unde te vezi peste 5 ani ? Altfel spus, planuri de viitor?
SS : Am început deja să adun material pentru o a doua expoziție care va avea loc probabil la anul undeva prin toamnă. Aș fi foarte fericit dacă aș reuși sa fac o expoziție doar cu portret, aș vrea să pot surprinde emoțiile simple și curate ale oamenilor care nu știu că sunt fotografiați. Emoție pură! Apreciez portretiștii, e un gen pe care nu știu să-l fac, trebuie să ai un simț și un talent aparte.
Dealtfel bucuria de a participa la expoziții de fotografie am prins-o aici cu voi în conac și vă mulțumesc pentru asta!
R : Ai avut vreo experiență neplăcută la o ședință/tura foto? Dar una hazlie?
SS : O întâmplare si tristă și hazlie în același timp a fost cu ceva ani în urmă când fotografiam la o nuntă unde eram trei fotografi (!!) și după ce ne-am lăudat noi cât de buni suntem pe la ora unu noaptea am adormit de la oboseală toți trei într-o mașină, ca eram după alte doua nunți, și ne-am trezit abia spre dimineață și nu aveam nici un cadru cu tot ce se întâmplase între timp la nuntă. Am pus la montaj niște cadre cu ce filmaseră oamenii cu telefoanele :)) Profesionisti!
R : Mai ai și un alt hobby?
SS : Îmi plac călătoriile, am văzut cam tot ce se poate vedea în țara asta atât de frumoasă dar am învățat că amintirile din călătorii trebuie să rămână în suflet si nu fac aproape deloc fotografii în locurile prin care trec dar îmi aduc aminte cu drag de fiecare loc vizitat.
R : Un gând pentru conași?
SS : A fost o chimie încă de la început cu grupul ăsta, mă simt bine aici! Sunteți minunați! Aș vrea să profit de ocazie si să mulțumesc celor care se ocupă de evenimentele din cadrul grupului, știu ce efort și ce muncă este în spatele lor!
Trebuie să închei, cred că am abuzat de răbdarea dumneavoastră și am povestit prea mult despre mine dar ce să fac dacă mie îmi plac poveștile. Sa fie oare și de la faptul că locuiesc la o zvârlitură de băț de Humuleștiul lui Creangă?!
